Contestație decizie de sancționare. Decizia 4186/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.7540/2008
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4186/
Ședința publică din data de 09 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
***************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată " Romania" -, împotriva sentinței civile nr.5138 din data de 23.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.2467/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator - având ca obiect"contestație decizie de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-contestator, prin apărătorul său ales, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 16 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din 28.03.2009, lipsind recurenta-intimată " Romania" -
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul-contestator, prin avocat, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat.
Totodată, precizează faptul că înțelege să solicite amânarea pronunțării hotărârii, pentru ca partea adversă să depună concluzii scrise, pentru egalitate de șanse.
Curtea urmează a aprecia cu privire la cererea de amânare a pronunțării hotărârii.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului-reclamant, prin avocat, în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-contestator, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-intimată " România" - și menținerea hotărârii judecătorești pronunțate de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Arată că, în speță, problema de drept care se ridică este aceea că se invocă o aplicare contrară între dispozițiile Codului muncii și prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, aplicabil pe anii 2007 - 2010.
Așa fiind, apreciază că în mod corect instanța de fond a respins apărările recurentei-intimate, care susținea, în mod eronat, că dispozițiile art.267 alin.(1) din Codul muncii exceptează, de la obligativitatea cercetării disciplinare prealabile, aplicarea sancțiunii avertismentului scris.
Ca urmare, arată intimatul-contestator, prin avocat, prin neefectuarea cercetării disciplinare prealabile, în raport de prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, lui i-a fost încălcat dreptul la apărare, astfel că sancțiunea disciplinară i-a fost aplicată în mod nelegal.
Consideră că, potrivit dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, ce reprezintă izvor de drept, trebuia să existe o cercetare disciplinară prealabilă și în cazul sancțiunii avertismentului scris, câtă vreme procedura cercetării disciplinare a devenit obligatorie, indiferent de severitatea sancțiunii care se aplică.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5138 din data de 23.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata " România" -
În consecință, a anulat decizia nr. 1979/19.12.2007, emisă de societatea intimată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că petentul contestator are calitatea de manager al punctului de lucru, conform contractului individual de muncă. înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B sub numărul 115/10.01.2002.
S-a mai reținut că, la data de 19.12.2007, intimata, prin decizia 1979/19.12.2007, a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului, aplicându-i acestuia sancțiunea"avertismentul scris".
Pentru a aplica această sancțiune, societatea angajatoare a motivat că, prin exercițiul funcției sale de Director Magazin, contestatorul nu și-a îndeplinit sarcinile trasate de superiorul ierarhic și și-a încălcat obligațiile de serviciu menționate în Fișa postului și în Regulamentul de Ordine Interioară.
A mai motivat că, în urma vizitei efectuate de către Directorul Regional în Magazinul la data de 05.12.2007, vizită ce a fost consemnată în procesul-verbal încheiat la acea dată, i-au fost trasate Directorului de magazin, d-nului, o serie de sarcini pentru reglementarea situațiilor neconforme, constatate în urma controlului, și anume: aplicarea etichetelor de preț la acele produse al căror preț nu era indicat (protecție podea, de plastic, suporți TV), expunerea la raft a produselor, cu afișarea prețurilor promoționale corespunzătoare catalogului în vigoare, reorganizarea numerotării la anumite produse (hote, scule, electrice).
de a reorganiza numerotarea la produsele - hote, precum și de a expune toate mostrele de pulverizatoare au fost trasate și anterior acestei vizite, în luna septembrie 2007, dar acestea nu au fost aduse la îndeplinire.
Prin procesul-verbal susmenționat, s-a stabilit, ca termen maxim de înlăturare a neregulilor găsite, data de 10.12.2007.
Instanța de fond a reținut că a fost sancționat disciplinar contestatorul, în lipsa efectuării unei cercetări disciplinare prealabile, fapt ce atrage nulitatea deciziei de sancționare ce se contestă în speță.
În acest sens, s-a reținut că cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere disciplinară, ascultarea salariatului și verificarea susținerilor sale, înainte de a i se aplica sancțiunea disciplinară, constituie o condiție esențială, a cărei aducere la îndeplinire este obligatorie, deoarece sancțiunea disciplinară poate fi aplicată numai dacă cerințele legii au fost satisfăcute.
Numai neprezentarea, fără nici un motiv a salariatului, la convocarea făcută, dă dreptul angajatorului de a dispune sancționarea, fără efectuarea cercetării prealabile (art.263 alin.4 din Codul muncii ).
Prima instanță a respins apărarea intimatei, în sensul că prin dispozițiile art.267 alin.1 din Codul muncii, se exceptează de la obligativitatea efectuării cercetării disciplinare prealabile, în cazul aplicării sancțiunii avertismentului scris.
În acest sens, instanța de fond a avut în vedere normele de protecție a salariatului cuprinse în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, ce reprezintă izvor de drept, contract înregistrat la numărul 2895/2006 și care a intrat în vigoare la data de 29.01.2007, care, în art.75, prevede că procedura cercetării disciplinare prealabile a devenit obligatorie indiferent de gravitatea sancțiunii disciplinare care se aplică.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, intimata " Romania" -, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-intimată susține că instanța de judecată a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal ori care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc. civilă.
Cu privire la efectuarea cercetări disciplinare prealabile, recurenta-intimată arată că, în legislația muncii, la această dată, sunt aplicabile două reglementări:
Astfel, art.267 alin.1 din Codul muncii prevede că: "Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsura, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. 1 lit. a) avertismentul scris, nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.".
Ca urmare, în legislația muncii, în special în Codul muncii (Legea nr.53/2003) și în Legea nr.130/1996, republicată și modificată succesiv, nu este stabilit faptul că procedura aplicării și executării sancțiunilor disciplinare ar putea fi modificată prin contractele colective de muncă aplicabile la nivel național.
În aceste condiții, prevederile art.75 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național nr.2895/21 din 29 decembrie 2006, aplicabil pe anii 2007 - 2010, raportate la dispozițiile art.267 alin.1 din Codul muncii, practic, depășesc limitele și condițiile prevăzute de Legea nr.130/1996, republicată și modificată succesiv (art.8 alin.1) și nu întregesc dispozițiile Codului muncii (art. 295 alin.1), deoarece nu există o prevedere legală prin care procedura aplicării și executării sancțiunilor disciplinare să poată fi modificată prin contractele colective de muncă la nivel național.
Cu toate acestea, susține recurenta-intimată, în speța de față, cu încălcarea prevederilor legale, respectiv prin modalitatea de raportare și de aplicare a prevederilor art.75 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național nr.2895/21 din 29 decembrie 2006 aplicabil pe anii 2007-2010 la și față de dispozițiile art.267 alin.1 din Codul muncii, cu depășirea limitelor și condițiilor prevăzute de Legea nr.130/1996, republicată și modificată, în mod eronat instanța de judecată i-a respins apărările referitoare la exceptarea de la obligativitatea efectuării cercetării disciplinare prealabile, în cazul aplicării sancțiunii "avertismentul scris".
Concluzionând, recurenta-intimată solicită instanței de recurs să constate că, în speță, sunt întrunite condițiile motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc. civilă, întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsita de temei legal (dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii).
Totodată, recurenta-intimată consideră că sunt întrunite și condițiile pentru motivele de recurs motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7 și pct.8 Cod proc. civilă.
Deși legal citat, intimatul-contestator nu a formulat întâmpinare, însă fiind prezent la judecata recursului, verbal, în ședință publică, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de recurenta-intimată " Romania" - și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
În esență, prin apărările formulate, intimatul-contestator a susținut că decizia de sancționare pe care o contestă este nelegală, nulitatea acesteia fiind atrasă de faptul că angajatorul, înainte de a-i aplica sancțiunea "avertismentul scris", nu a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, ce este obligatorie în cazul oricărei sancțiuni, indiferent de severitatea acesteia, deci și în cazul sancțiunii ce i-a fost lui aplicată.
În sensul celor susținute, intimatul-contestator invocă prevederile art.75 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, aplicabil pe anii 2007 - 2010, arătând că acestea nu contravin dispozițiilor art.267 alin.(1) din Codul muncii, așa cum, greșit, susține recurenta-intimată.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate de recurenta-intimată în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate de intimatul-contestator, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Problema de drept dedusă judecății se referă la obligativitatea efectuării cercetării disciplinare prealabile, a cărei procedură este reglementată de dispozițiile art.267 din Codul muncii și anume, dacă este sau nu obligatorie această cercetare și în cazul aplicării sancțiunii"avertismentul scris",prevăzută de dispozițiile art.264 alin.1 lit. a) din Codul muncii.
Conform dispozițiilor art.264 alin.1 lit. a) din Codul muncii, adoptat prin Legea nr.53/2003:
"Sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatulsăvârșește o abatare disciplinară sunt:
a) avertismentul scris; -.".
Potrivit dispozițiilor art.267 alin.1 din același Cod:
"(1) Sub sancțiuneanulității absolute, nici o măsură,cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin.1 lit. a)nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.".
Așadar, prin dispozițiile legale suscitate, Codul muncii exceptează, de la obligativitatea efectuării cercetării disciplinare prealabile, procedura de aplicare a sancțiunii"avertismentul scris".
Însă, prin contractele colective de muncă se poate deroga de la prevederile Codului muncii, în favoarea salariaților, astfel că, prevederile art. 75 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, înregistrat sub nr.2895/21 din data de 29 decembrie 2006, stipulează:
"Sub sancțiunea nulității absolute,nici o sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinareprealabile.".
Rezultă, așadar, că, sub sancțiunea nulității absolute, nicio sancțiune disciplinară - chiar și cea constând înavertismentul scris- nu poate fi aplicată mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Ca urmare, Curtea reține că în mod justificat prima instanță, constatând că susținerile intimatului-contestator sunt întemeiate, a apreciat că, în lipsa efectuării cercetării disciplinare prealabile, decizia de sancționare ce se contestă în speță este nulă.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea va înlătura, ca nefondate, criticile formulate de recurenta-intimată, apreciind că acestea sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic.
Constatând că hotărârea fondului este legală și temeinică, o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată " Romania" -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat derecurenta-pârâtă " ROMANIA" -, împotriva sentinței civile nr.5138 din data de 23.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.2467/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 31.07.2009
Jud. fond: Oacea Dalina;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 107/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5662/2009. Curtea... → |
|---|
