Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 119
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1497 din 27.11.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimată fiind SC " "SA Bârlad (fostă SC.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta, lipsă fiind reprezentanta intimatei SC " "SA Bârlad (fostă SC.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Recurenta arată că dacă intimata nu s-a prezentat și nu a depus întâmpinare înseamnă că este de acord cu motivele ei de recurs. Mai arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Recurenta solicită admiterea recursului și casarea hotărârii primei instanțe ca nelegală și netemeinică. Arată că motivul de nelegalitate este cel prevăzut de art. 304 alin.9 Cod procedură civilă deoarece aliniatul doi nu există. Precizează că obiectul dosarului a fost constatarea nulității deciziei emise de societate și că confirmarea de primire este o copie după un duplicat și nu originalul și, în consecință, nu prezintă credibilitate. Mai arată că nu se poate dovedi data de la care se poate ataca decizia și că aceasta nu conține unde se poate ataca și termenul în care poate fi contestată. Mai precizează că s-a considerat că prezenta cauză este un conflict de muncă, dar ea a solicitat nulitatea absolută sau relativă a deciziei. Instanța trebuia să se pronunțe pe nulitatea relativă și să constate nulitatea absolută. Indică faptul că a contestat decizia de când era angajata intimatei și că prescripția nu se poate aplica deoarece a fost întreruptă.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2113/89/15.07.2008 pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu SC "" SA Bârlad (în prezent SC" "SA Bârlad), constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 205 din 13 martie 2006, anularea acestei decizii, repunerea în situația anterioară emiterii deciziei, anularea unor acte considerate subsecvente Deciziei nr. 205 din 13 martie 2006.
Susține reclamanta că decizia contestată, prin care a fost schimbată din funcția de Reprezentant managementul calității, în cea de Responsabil managementul calității, nu îndeplinește condițiile de formă și fond, respectiv nu există consimțământul, obiectul, cauza, nu există capacitatea de folosință a persoanei care l-a întocmit, obiectul sau cauza actului contravin unor norme imperative ce reglementează interesul public.
Mai arată reclamanta că, începând cu data de 08 septembrie 2003, fost angajata societății pârâte, pe funcția de Reprezentant managementul calității și că, prin Decizia nr. 205 din 13 martie 2006, i s-a modificat contractul individual de muncă fără consimțământul său, iar ulterior i s-a suspendat contractul individual de muncă, pentru ca ulterior să i se desfacă printr-o altă decizie.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția tardivității introducerii contestației, arătând că termenul de contestare este de 30 zile de la comunicare, iar decizia în cauză a fost comunicată prin poștă la data de 20.03.2006 și a fost primită de reclamantă la 27.03.2006.
Prin sentința civilă nr. 1497/27 noiembrie 2008, Tribunalul Vasluia admis excepția tardivității introducerii cererii și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Decizia nr. 205 din 13 martie 2006, decizie a cărei contestare face obiectul cauzei a fost comunicată prin poștă la domiciliul reclamantei la data de 20 martie 2006, după cum rezultă din Borderoul de depunere aflat la fila 11 din dosar și a fost primită sub semnătură de către contestatoarea reclamantă pe data de 27 martie 2006.
Contestația a fost promovată la data de 15 iulie 2008, peste termenul legal de 30 zile de la comunicare, termen stipulat în mod imperativ de art. 283 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Chiar dacă reclamanta susține că ar fi invocat motive de nulitate absolută ale deciziei, este de remarcat că ceea ce se contestă este o modificare unilaterală a unei clauze a contractului individual de muncă iar, potrivit dispozițiilor art. 73 alin. 2 din Legea nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă, invocarea nulității chiar și a unui element din contractul individual de muncă se poate face doar pe întreaga perioadă cât contractul respectiv este în ființă. Ori contractul individual de muncă nu mai era în ființă la data introducerii cererii.
Pentru aceste motive instanța a admis excepția.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că în mod greșit au fost aplicate prevederile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 168/1999, care se referă la constatarea nulității unui contract individual / colectiv de muncă, când obiectul cererii sale îl reprezintă constatarea nulității absolute /relative a deciziei 205/13 martie 2006 emisă de societatea pârâtă.
Consideră recurenta că, în condițiile în care această decizie a fost înregistrată în carnetul de muncă la data de 18 aprilie 2008, ulterior încetării raporturilor de muncă, nu se poate vorbi despre tardivitatea contestării ei; mai mult, pârâta nu a demonstrat că nu era la serviciu în data de 27.03.2006, când se presupune că a primit decizia prin poștă.
Mai arată recurenta că instanța de fond nu pus în discuție considerentele în baza cărora i-a respins cererea, acest drept legal fiindu-i asigurat de principiul contradictorialității. În plus, instanța trebuie să constate lipsa de interes a societății pârâte care nu s-a prezentat la nici o ședință, nu a răspuns la interogatoriu, neaplicând prevederile art. 129 alin. 5 și 6 și 225 Cod procedură civilă.
Susține recurenta că a contestat decizia 205/13.03.2006 încă din 22 mai 2006, dar instanța a hotărât că nu trebuia înregistrată în carnetul de muncă, iar societatea, prin dol, a înregistrat această decizie odată cu executarea deciziei civile 36/R/2008. A solicitat anularea ei odată cu contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei 36/R/2008, însă instanța nu s-a pronunțat asupra ei, astfel încât a introdus prezenta acțiune.
Mai motivează recurenta că Oficiul Poștal nr. 1 Bârlad a depus un act semnat în fals, întrucât nu este semnătura sa, nu are înregistrat nici un act de identitate, nu conține numele și prenumele celui care a primit corespondența și nici ștampila societății expeditoare.
Ca atare, consideră că sunt incidente prevederile art. 103 Cod procedură civilă, fiind împiedicată să acționeze în temeiul legal dintr-un motiv obiectiv.
Se mai arată în motivarea recursului că instanța nu a efectuat procedura legală pentru executarea daunelor solicitate și datorate de societate în temeiul art. 108 ind. 3 Cod procedură civilă și nu s- pronunțat asupra cererii de îndreptare a erorii materiale din 20 noiembrie 2008.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și acțiunii formulate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, în mod corect a reținut Tribunalul Vaslui că, potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Împrejurarea că s-au acordat 4 termene de judecată pentru comunicarea actelor și precizărilor depuse de părți nu înlătură obligația instanței de a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și de fond,
Ori, excepția tardivității reținută de prima instanță este întemeiată.
Astfel, faptul că decizia nr. 205/13 martie 2006, a cărei nulitate se solicită a fi constatată, a fost comunicată recurentei - reclamante, rezultă atât din borderoul de depunere și confirmare de primire de la filele 9 - 11 dosar fond (reținute de Tribunalul Vaslui ), cât și din decizia civilă nr. 853/R/ 12 iunie 2008 Tribunalului Vaslui.
S-a reținut în această decizie că în dosarul nr. 6662/5.10.2006, al Judecătoriei Vaslui, declinat ulterior către Judecătoria Bârlad, reclamanta a depus ca probe alăturate acțiunii, printre altele, și decizia nr. 205/13.03.2006 (fila 24 verso dosar fond).
Ca atare, la acel moment, 5.10.2006, recurenta - reclamantă avea cunoștință despre existența și conținutul deciziei nr. 205/13.03.2006.
Prin această decizie a fost rectificată titulatura postului reclamatei din "Reprezentant al Managementului Calității" în "Responsabil cu Managementul Calității". repezită o decizie unilaterală angajatorului referitoare la executarea contractului individual de muncă, putând fi atacată în termen de 30 zile de la comunicare, conform prevederilor art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii.
Instanța de fond a reținut în mod greșit incidența prevederilor art. 73 alin. 2 din Legea nr. 168/1999 (preluate de art. 283 alin. 1 lit. d Codul muncii ), însă această împrejurare nu conduce la nelegalitatea sentinței, soluția pronunțată pe fond fiind legală.
De altfel, chiar reclamanta recunoaște prin cererea de recurs faptul că avea cunoștință despre decizia 205/2006 la data de 22 mai 2006, când ar fi contestat-o, însă instanța a omis să se pronunțe.
În atare condiții, este lipsit de relevanță momentul înregistrării deciziei în contractul de muncă, esențial fiind doar momentul comunicării deciziei.
Ori, chiar presupunând că decizia nu i-a fost comunicată recurentei - reclamante la 27.03.2003 prin scrisoare recomandată (deși aceasta nu s-a înscris în fals împotriva semnăturii aflate pe confirmarea de primire), aceasta avea cunoștință despre existența și conținutul ei cel puțin la 5.10.2006, când a depus- ca probă în dosarul nr. 6662/2006 al Judecătoriei Vaslui.
Ca atare, acțiunea de față fiind introdusă la 15.07.2008, este tardiv formulată.
Greșit susține recurenta că prima instanță trebuia să pună în discuția contradictorie a părților motivele pentru care a respins cererea, instanța fiind obligată să pună în discuția părților excepțiile de procedură sau de fond, cererile de probe, nu însă și considerentele hotărârii.
Dispozițiile art. 225 Cod procedură civilă sunt incidente, în condițiile legii, doar în ceea ce privește fondul pretențiilor, iar prevederile art. 103 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în speță,
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel va respinge recursul reclamantei, conform dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței 1497/27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red..
Tehnored.
16.03.2009 - 02 ex.
Tribunalul Vaslui -
-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 431/2008. Curtea... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
