Contestație decizie de sancționare. Decizia 454/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 454
Ședința publică de la 27 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de SC SA I împotriva sentinței civile nr. 439 din 19.03.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică avocat pentru intimatul, lipsă fiind reprezentantul recurentului SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Avocat pentru intimatul arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului deoarece acesta este neîntemeiat. Arată că au contestat două decizii de sancționare deoarece ambele sunt lovite de nulitate absolută fiind emise cu încălcarea dispozițiilor art. 262 alin.3 și 263 lit.c din Codul Muncii. Mai arată că deciziile nu cuprind rezultatele cercetării disciplinare prealabile și nici nu este trecut obiectul cercetării disciplinare prealabile și ora la care aceasta va fi efectuată. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr. - din 20.05.2008 în valoare de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 439/19 martie 2008 Tribunalul Iași admite contestația formulată de contestatorul, domiciliat în I, șos. - nr. 67,. 982,. C, e. 4, în contradictoriu cu intimata cu sediul în B-dul. - nr. 10.
Constată nulitatea absolută a deciziilor nr. 1 din 7.01.2008 și nr. 6 din 7.01.2008 emise de intimată.
Obligă intimata să restituie contestatorului sumele reținute în baza deciziilor nr. 1/7.01.2008 și nr. 6/ 7.01.2008.
Obligă intimata să achite contestatorului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Prin decizia nr. 1 din 07.01.2008 emisă de intimată, contestatorul a fost sancționat cu diminuarea salariului cu 10 % pe o luna motivat de faptul că nu a asigurat sculele necesare prelucrării unor repere.
În decizie nu sunt menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile. Pentru aceasta, instanța reține că intimata nu a îndeplinit cerința obligatorie prev. de art. 268 alin. 2 lit. "c" din Codul muncii.
La dosar a fost depusă copia notei explicative dată de contestator în data de 15.11.2007, dar din actele depuse nu rezultă că aceasta notă este dată în cadrul cercetării disciplinare.
Prin decizia nr. 6 din 07.01.2008 emisă de intimată, contestatorul a fost sancționat cu diminuarea salariului cu 10 % pe trei luni.
Pentru nici una dintre deciziile contestate, ntimata nu depus dovezi privind convocarea salariatului în vederea efectuării cercetării disciplinare conform disp. art. 267 Codul muncii, pentru a se putea verifica data, ora și locul întrevederii.
Angajatorul nu a făcut dovada că salariatul a fost convocat la data de 22.11.2007 în vederea luării unei note explicative, iar comisia de cercetare disciplinară a constatat lipsa acestuia la ora și locul întrevederii.
Pentru aceste considerente, excepția nulității absolute este întemeiată astfel că instanța a constatat nulitatea absolută a deciziilor nr. 1 din 7.01.2008 și nr. 6 din 7.01.2008 emise de intimată.Intimata a fost obligată să restituie contestatorului sumele reținute în baza deciziilor constatate nule.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs considerând -o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că în mod eronat a reținut instanța faptul că în Decizia de sancționare nu au fost înscrise motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului și că s-a depus la dosar o Notă explicativă din data de 15.11.2007, considerată ca nefăcând parte din cercetarea disciplinară prealabilă.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă cu claritate faptul că Referatul cu propunere de sancționare a fost întocmit în data de 16.11.2007 în baza Notei explicative luată contestatorului în data de 15.11.2007; din conținutul acestei Note explicative, atât din modul de formulare a întrebărilor, cât și din răspunsurile la aceste întrebări, rezultă fără echivoc că aceste înscrisuri s-au întocmit în cadrul cercetării disciplinare prealabile ce a fundamentat Decizia 1/2008.
Astfel, din conținutul Notei explicative din data de 15.11.2007, rezultă că salariatul a fost întrebat care au fost cauzele pentru care nu a asigurat materialele necesare realizării produselor în cadrul secției unde își desfășoară activitatea. Răspunsul salariatului la întrebările puse echivalează unei recunoașteri a propriei culpe, mai ales că acesta menționează faptul că s-a rezumat la "a discuta" cu șeful de secție despre problemele apărute, dar nu a prezentat înscrisuri concrete din care să rezulte în mod cert faptul că a încercat rezolvarea respectivelor probleme de aprovizionare.
Potrivit de post depusă la dosarul cauzei, contestatorul are ca atribuții, în calitatea sa de inginer - tehnolog, rezolvarea oricăror probleme apărute în cadrul secției pe acest segment de aprovizionare cu materiale. Salariatul a recunoscut că s-a rezumat la a discuta cu șeful de secție, dar nu a prezentat și Note informative către șefii ierarhici superiori care să conțină soluții de rezolvare a problemelor apărute.
În ceea ce privește Decizia de sancționare nr. 06/07.01.2008, aceasta a fost emisă pentru neasigurarea materialelor necesare elaborării produselor în schimbul II din data de 19.11.2007, în baza Referatului cu propunere de sancționare nr. 579/240/26.11.2007.
La emiterea Deciziei de sancționare s-a avut în vedere și faptul că salariatul a fost invitat în două date diferite să răspundă la Notele explicative, respectiv în datele de 20.11. și 22.11.2007.
Acesta a refuzat să răspundă la întrebările luate, astfel încât s-au considerat incidente prevederile art. 267, alin. 3 Codul muncii, potrivit căruia refuzul salariatului de a colabora la efectuarea cercetării disciplinare prealabile dă dreptul angajatorului de a emite Decizia de sancționare fără efectuarea acestei cercetări.
Refuzul salariatului a fost consemnat prin semnătura a doi martori. Consideră că întocmirea celor două Note explicative, în datele de 20.11. și 22.11.2007 echivalează încercării de a se efectua cercetarea disciplinară prealabilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe suplimentare.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate și apărările intimatului efectuate în concluziile orale, Curtea constată recursul nefondat.
Art. 268 Codul muncii stabilește elementele și mențiunile pe care trebuie să le cuprindă decizia de sancționare, sub sancțiunea nulității. Mențiunile și precizările pe care trebuie să le cuprindă decizia sunt absolut necesare atât salariatului sancționat, ca acesta să își poată pregăti, organiza și exercita apărarea, dar și instanței judecătorești chemată să hotărască în privința legalității și temeiniciei măsurii contestate.
De asemenea, art. 267 Codul muncii impune, sub sancțiunea nulității absolute, efectuarea cercetării disciplinare prealabile ce este menită să asigure stabilirea corectă a abaterii disciplinare, a împrejurărilor concrete în care a fost săvârșită, a gravității sale și a vinovăției, în raport cu care se poate aprecia și asupra sancțiunii aplicabile, dar în același timp și a exercitării dreptului la apărare al salariatului în cadrul acestei proceduri.
În ceea ce privește decizia nr. 1/7 ianuarie 2008, Curtea reține că instanța a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii și a constatat nulitatea absolută a acestuia pentru neprecizarea motivelor care au determinat înlăturarea apărărilor salariatului.
Nota explicativă din 15 noiembrie 2007, pe care recurenta îți fundamentează apărările, nu este de natură să înlăture sancțiunea nulității rezultată din art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii.
Aceasta deoarece mențiunile legate de motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului trebuiau făcute prin decizie, iar pe de altă parte nota explicativă din 15 noiembrie 2007 ce cuprinde și mențiunea din 20 noiembrie 2007 nu a fost comunicată salariatului odată cu decizia pentru se putea considera că s-a răspuns prin aceasta argumentelor contestatorului și că a și luat cunoștință de răspuns.
În ceea ce privește decizia nr. 6/7 ianuarie 2008, tribunalul a reținut corect incidența dispozițiilor art. 267 Codul muncii, angajatorul nefăcând dovada convocării salariatului pentru efectuarea cercetării în zilele de 20 noiembrie și 22 noiembrie 2007, astfel cum susține în motivele de recurs.
Comunicarea scrisă cu semnătură de primire ori prin serviciul poștal a invitației de cercetare disciplinară reprezintă o garanție pentru ocrotirea intereselor contestatorului și nu poate fi înlocuită cu alte probe.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 439 din 19.03.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
04.08.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 430/2008. Curtea... | Completare carnet de muncă. Decizia 66/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
