Contestație decizie de sancționare. Decizia 532/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.532/
Ședința publică de la 08 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Angelica Ciobotaru
JUDECĂTOR 3: Maria Tacea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta - DE B,cu sediul în B,str.-.- nr.3,.3,împotriva sentinței civile nr.287 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila,în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06 august 2008 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 08 august 2008,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.287 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - DE
S-a dispus anularea Deciziei nr.275 din 13.12.2007 emisă de intimata - DE
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească instanța de fond a motivat următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată,înregistrată sub nr.68/113/14.01.2008 pe rolul Tribunalului Brăila,contestatorul a contestat decizia nr.275/13.12.2007 emisă de intimata - de SA B, solicitând anularea deciziei și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației a arătat că prin decizia atacată i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a reducerii salariului cu 10% motivat de faptul că nu ar fi întocmit la termen documentațiile necesare pentru eliberarea autorizației de mediu pentru stația de tratare a apei Miresii pentru anul 2008 și nu ar fi depus în termen la Autoritatea de Sănătate Publică B documentația necesară pentru vizarea autorizațiilor sanitare de funcționare ale stațiilor de tratare a apei, și Miresii pentru anul 2008.
Contestatorul a susținut că decizia este netemeinică întrucât conform fișei postului aceste obligații reveneau altei salariate, a cărei activitate este coordonată de el și de directorul tehnic și cum acea salariată nu și-a dus la îndeplinire sarcinile, contestatorul personal a făcut demersurile necesare pentru eliberarea autorizațiilor.
A mai arătat că decizia este și nelegală întrucât încalcă prevederile art.266 din Codul muncii, dându-se abuziv conotații de abatere disciplinară unei situații de muncă, de fapt sancțiunea avându-și originea într-o situație conflictuală dintre fostul și actualul director al societății.
În drept contestatorul a invocat dispozițiile art.268 alin.5 din Codul muncii, iar ca dovadă a depus copie de pe decizia contestată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care s-a apărat arătând că decizia este temeinică și legală deoarece sarcina de serviciu de a întocmi documentația pentru vizarea anuală a autorizației de mediu revenea, conform fișei postului, contestatorului, salariata la care acesta face referire preluându-și funcția ulterior termenului la care trebuia depusă documentația.
Intimata a mai susținut că pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu referitoare la obținerea autorizațiilor a fost sancționat și directorul tehnic, iar cele invocate de contestator cu privire la respectarea dispozițiilor art.266 din Codul muncii sunt nefondate întrucât s-au stabilit împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție al salariatului și consecințele grave ale abaterii disciplinare, sancțiunea fiind aplicată ținându-se seama și de comportarea generală în serviciu a contestatorului, care a mai fost sancționat.
În dovedirea acestor apărări intimata a depus acte.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:
Contestatorul este salariat al intimatei - de SA B în funcția de șef compartiment tehnic, investiții, calitate mediu.
Prin decizia nr.275/13.12.2007 intimata a dispus sancționarea contestatorului cu reducerea cu 10% a salariului de bază pe o perioadă de două luni.
În decizie se arată că măsura a fost luată având în vedere referatul nr.1/19774/15.11.2007 vizând neîndeplinirea de către contestator a unor sarcini de serviciu înscrise în fișa postului, referatul nr.1/20002/6.11.2007 privind neîndeplinirea unor sarcini de serviciu de către directorul tehnic al societății, procesul-verbal de ședință al Consiliului de Administrație din data de 21.11.2007 și notele explicative date de și de contestator.
În motivarea deciziei s-a precizat că abaterea disciplinară săvârșită de contestator constă în faptul că:
- la data de 8.08.2007 a expirat termenul de valabilitate al autorizației de mediu nr.259/8.08.2006 pentru Stația de Tratare Miresii, motivat de faptul că nu a solicitat vizarea anuală cu 45 de zile înainte de trecerea unui an calendaristic de la data ultimei vize anuale, așa cum prevede condiția specială impusă la punctul 11 din autorizația menționată, cererea de revizuire fiind înregistrată la societate sub nr.1/16631/1.10.2007, iar la B sub nr.12124/2.10.2007;
- la data de 14.11.2007 a expirat viza anuală pentru autorizațiile sanitare de funcționare ale de Tratare, și Miresii, iar documentația și cererea de revizuire pentru acordarea vizei a fost depusă pentru fiecare stație la Autoritatea de Sănătate Publică B la data de 13.11.2007 sub nr.858, 859 și 860, astfel că începând cu data de 15.11.2007 toate stațiile de tratare au funcționat fără autorizație sanitară.
Decizia cuprinde detaliat și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator, respectiv faptul că acesta:
- cunoștea atribuțiile de serviciu pe care le incumbă postul;
- și-a asumat prin semnătură obligația de îndeplinire a acestor atribuții;
- nu a justificat legal întârzierea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu;
- a depășit în mod repetat termenele de executarea a lucrărilor ce îi revin prin fișa postului, fără a indica motive legale în justificarea acestor întârzieri;
- a recunoscut că nu i-a predat lui, la data intrării în vigoare a fișei postului, toate documentele referitoare la autorizațiile pe care le-a avut în păstrare, conform punctului 4 din fișa postului datată 25.07.2005;
- și-a asumat volumul de muncă impus prin fișa postului;
- prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, față de consecințele săvârșirii acestei abateri disciplinare (și anume expirarea termenelor de valabilitate pentru autorizațiile sanitare și de funcționare ale stațiilor de tratare), nu a realizat riscurile la care este supusă societatea.
Chiar dacă din decizie reiese, în esență, că fapta imputată contestatorului constă în neîndeplinirea unor atribuții de serviciu referitoare la obținerea autorizațiilor necesare funcționării stațiilor de tratare, nu se menționează expres care sunt prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de acesta.
Este adevărat că în cuprinsul motivelor pentru care s-au înlăturat apărările contestatorului se face referire la punctul 4 din fișa postului datată 25.07.2005, care prevede că are obligația de a păstra autorizațiile de funcționare ale societății și de a întocmi actele necesare pentru avizarea sau prelungirea acestora înainte de expirarea termenului de valabilitate.
Această referire nu poate suplini însă lipsa menționării prevederilor încălcate de contestator, deoarece pe lângă motivele pentru care au fost înlăturate apărările, art.268 lit.c Codul muncii prevede că decizia de sancționare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
Ca urmare, instanța a apreciat că descrierea faptei reținută ca abatere disciplinară este incompletă, deoarece nu s-a indicat concret care sunt sarcinile de serviciu neîndeplinite de contestator și unde anume erau prevăzute.
Pentru considerentele expuse s-a constatat că decizia este nelegală, motiv pentru care contestația a fost admisă, iar decizia a fost anulată.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții intimata a fost obligată să plătească contestatorului cheltuielile de judecată efectuate de acesta, constând în onorariul avocatului.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, potrivit dispozițiilor art.58 din Legea nr.304/2004 de organizare judiciară, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs intimata - de SA B pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a cercetat și judecat cauza pe baza tuturor actelor din dosar,fișele postului fiind întocmite pe baza unor acte normative cu caracter special cât și a reglementărilor interne din cadrul societății.
Instanța de fond nu a exercitat rol activ în sensul că nu a solicitat în proces să se prezinte Statutul sau Regulamentul de ordine interioară a societății la care se face trimitere în fișa postului pe anii 2005, 2006 și 2007.
Neîndeplinirea sarcinilor pentru care s-a aplicat sancțiunea sunt prevăzute în fișa postului și se regăsesc în Regulamentul de ordine interioară,la art.7, 16, 17 și 50,față de care s-a făcut trimitere în mod implicit, vizând normele interne de disciplina muncii.
Nu a existat adversitate între conducerea societății și contestatorul,care a mai fost sancționat pentru fapte similare.
A reiterat apărările invocate în întâmpinarea depusă la fondul cauzei privind neîndeplinirea de către contestator a sarcinilor de serviciu care îi aparțineau acestuia și împrejurările comiterii considerate abatere disciplinară.
A criticat afirmațiile contestatorului considerându-le neîntemeiate,neadevărate și nelegale față de modalitatea desfășurării cercetării prealabile și constatările efectuate.
S-a avut în vedere comportarea generală în serviciu a salariatului,faptul că a mai fost sancționat pentru neîndeplinirea acelorași sarcini de serviciu.
Nu există nici un conflict între conducerea societății și contestator și afirmațiile sunt neadevărate față de plângerea semnată însuși de acesta și privindu-i pe alți salariați ai societății.
A solicitat admiterea recursului,casarea sentinței civile și menținerea deciziei de sancționare ca fiind temeinică și legală,cu plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în recurs.
În drept a invocat dispozițiile art.291 Codul muncii,129 alin.4, 304 pct.8 și 9 și 3041Cod procedură civilă,prevederile Regulamentului de ordine interioară.
Au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri reprezentând decizia 19.06.06.2003 a - de SA B,Regulamentul de ordine interioară.
Prin concluziile formulate intimatul contestator a solicitat respingerea recursului,considerând hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică,cu cheltuieli de judecată.
S-au depus la dosarul cauzei acte privind organizarea internă a activității - de SA B,respectiv sesizarea cu nr.01/169/7.01.2008,adrese comunicate de către Agenția pentru Protecția Mediului B,procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.15646/24.10.2006.
Examinând recursul astfel declarat potrivit normelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie,cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă,Curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a soluționat litigiul dintre părți reținând ca nefiind îndeplinite condițiile legale ce privesc mențiunile obligatorii ale unei decizii de sancționare.
Astfel,potrivit art.268 alin.2 lit.b Codul muncii,sub sancțiunea nulității absolute,decizia de sancționare trebuie să cuprindă inclusiv precizarea prevederilor din Statutul de personal,Regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
Ori,așa cum a reținut prima instanță,decizia contestată în cauză nu cuprinde asemenea elemente,cerute de lege în mod obligatoriu.
Descrierea faptelor considerate abateri disciplinare cât și celelalte elemente ale deciziei ce privesc efectuarea cercetării disciplinare și înlăturarea apărărilor invocate de contestator nu pot complini o atare lipsă,sancționată în mod sever de lege cu sancțiunea nulității absolute.
Precizarea elementelor obligatorii privind prevederile din statutul de personal,regulamentul intern ori contractul colectiv de muncă aplicabil,care ar fi fost încălcate de către salariat este necesară și din perspectiva unui cadrul mai larg vizând dreptul de a lua cunoștință de învinuirile aduse și de formulare a apărărilor corespunzătoare de către salariat.
Drept urmare,criticile pe care recurenta intimată - de SA B le formulează prin motivele de recurs,făcând trimitere la prevederile,individualizate de această dată,ale art.7, 16, 17 și 50 din Regulamentul de Ordine interioară,nu pot fi primite,urmărindu-se astfel completarea ulterioară a deciziei de sancționare cu elemente ce trebuiau înscrise în mod obligatoriu în conținutul său la momentul emiterii sale.
Pentru aceste motive nici criticile vizând lipsa de rol activ a instanței de fond nu sunt fondate,instanța neputându-se substitui părților și modalității de exercitare a drepturilor și obligațiilor procedurale de către acestea.
În conformitate cu dispozițiile art.287 Codul muncii,sarcina probei revine angajatorului iar acesta este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
De altfel,problema neprevederii elementelor cerute de lege în mod obligatoriu în conținutul deciziei de sancționare ține de modalitatea de întocmire a acesteia,la momentul emiterii.
Pentru considerentele arătate,celelalte motive prin care se invocă aspectele de fond ale cauzei,nu pot fi analizate în lipsa întrunirii unei condiții de valabilitate a deciziei de sancționare,prealabilă unei asemenea cercetări judecătorești.
În consecință,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă,va fi respins ca nefondat recursul declarat de intimata - de SA B împotriva sentinței civile nr.287 din 23 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăila,cu obligarea acesteia către intimatul contestator la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs,potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursuldeclarat de pârâta - DE B,cu sediul în B,str.-.- nr.3,.3,împotriva sentinței civile nr.287 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila,în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Obligă pe recurentă să plătească contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 August 2008.
PREȘEDINTE Pentru jud.-, JUDECĂTOR
- - aflată în CO;conform disp. - -
art.261 alin.2 pr.civ.
PREȘEDINTE,
GREFIER
- -
- - -/10.09.2008
: /15.09.2008
2 ex.
FOND: -
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Angelica Ciobotaru, Maria Tacea
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 496/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 459/2008. Curtea... → |
|---|
