Contestație decizie de concediere. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 53
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de SC & - împotriva sentinței civile nr.1421 din 29 09 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind, având ca obiect
contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul asistat de avocat, lipsă reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Avocat precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimatului.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței, să se aprecieze asupra legalității și temeinicii sentinței instanței de fond. Recurenta a fost în imposibilitatea de a produce vreo probă credibilă în dovedirea respectării condițiilor legale cu privire la desființarea efectivă a locului de muncă, întemeiată pe o cauză reală și serioasă.
La nivelul punctului de lucru din I, în perioada mai - iunie 2008 numărul de salariați s-a diminuat cu 130 de salariați, aceștia dându-și brusc demisia de la locul de muncă. din cei 130 de salariați au înțeles să nu-și dea demisia apărându-și locul de muncă. În această situație societatea a produs respectivul act cu necesitățile imediate, de a justifica concedierea abuzivă a celor care nu au cedat la presiuni. Din momentul depunerii contestației, societatea a refuzat să elibereze carnetul de muncă astfel că intimatul nu a beneficiat de ajutor de șomaj. Carnetul de muncă a fost eliberat abia la începutul lunii decembrie. In concluzie solicită să se aprecieze tot complexul de împrejurări, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune la dosar în copie.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, contestatorul a chemat în judecară pe intimata SC S & - solicitând anularea deciziei de concediere nr. 8008 din 6.05.2008 și reintegrarea pe post, cu plata salariilor reactualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că a fost disponibilizat fără a i se comunica criteriile avute în vedere, măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmau să fie acordate. Măsura luată nu este justificată, deoarece angajatorul nu a notificat proiectul de concediere Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă I, pentru a fi luat în evidență în vederea urmării unui curs de calificare-recalificare. Nu i-au fost acordate nici salariile compensatorii prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât au fost respectate prevederile legale, desființarea locului de muncă fiind efectivă și având o cauză reală și serioasă.
Întocmirea deciziei a avut la bază referatul directorului punctului de lucru I, în care se arată că măsura se impune datorită faptului că activitatea unor salariați s-a redus substanțial și s-au îmbunătățit performanțele rețelei de telecomunicații.
A mai susținut intimata că s-a ținut cont de prevederile art. 73 și art. 74 Codul muncii, iar dispozițiile art. 70 nu sunt aplicabile în cauză.
Au fost depuse copii de pe înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1421 din 29 septembrie 2008, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC S & -.
A anulat decizia nr. 8008 din 6.05.2008 emisă de intimată și a dispus reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior încetării contractului individual de muncă.
A obligat intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, calculată de la data încetării contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective.
A respins cererea contestatorului privind constatarea nulității de formă a deciziei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 8008 din 6.05.2008, SC S & - a dispus reorganizarea activității societății de la nivelul punctului de lucru I, desființându-se postul de operator rețele de telecomunicații ocupat de salariatul. S-au avut în vedere dispozițiile art. 65, art. 67, art. 73 și următoarele Codul muncii.
Față de dispozițiile art. 74 alin. 1 Codul muncii, s-a reținut că decizia contestată prevede motivul concedierii, durata preavizului și faptul că societatea nu dispune de alte locuri de muncă potrivit pregătirii profesionale a contestatorului.
Cum decizia nu a fost întemeiată pe dispozițiile art. 70 Codul muncii, nu trebuie să cuprindă criteriile de stabilire a ordinii de priorități, considerente pentru care se va respinge cererea contestatorului privind constatarea nulității de formă a deciziei.
Față de dispozițiile art. 65 Codul muncii, angajatorul nu a dovedit că desființarea locului de muncă al contestatorului este efectivă și că postul nu se mai regăsește în organigrama societății ori în statul de funcții. Deși are sarcina probei, potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, unitatea nu a depus dovezi privind reorganizarea societății.
Susținerea contestatorului privind netrimiterea proiectului de concediere Agenției Județene de Ocupare este neîntemeiată, avându-se în vedere că decizia nu este emisă în baza art. 68-72 Codul muncii.
S-au reținut și dispozițiile art. 78 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimata SC S & -.
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, se susține că instanța de fond a admis cererea contestatorului motivând că nu a făcut dovada că desființarea postului este efectivă.
De asemenea, a reținut în mod eronat că societatea nu a depus dovezi privind reorganizarea societății, în condițiile în care la dosarul cauzei a fost depus referatul nr. 6513/8.04.2008, prin care directorul punctului de lucru solicită desființarea unui număr de 5 posturi de operator rețele de telecomunicații, printre care și cel ocupat de contestator, fiind menționate principalele motive care au stat la baza acestei decizii.
A mai precizat recurenta că reintegrarea contestatorului ar readuce societatea la existența unui excedent de salariați angajați pe postul de operator rețele de telecomunicații.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului, arătând că recurenta a fost în vădită imposibilitate de a produce vreo probă relevantă și credibilă în dovedirea condițiilor legale prevăzute de art. 65 Codul muncii. În perioada mai-iunie 2008, la punctul de lucru I, numărul de salariați s-a diminuat cu 125-130 persoane, recurenta uzând, de pe poziții de forță, la constrângerea lor în vederea prezentării de demisii, singurii care nu au acceptat această formă de șantaj fiind cei cinci salariați menționați în referatul invocat de recurentă.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă potrivit art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 2 Codul muncii, în cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului prevăzute de art. 65 alin. 1 Codul muncii, desființarea locului de muncă ocupat de salariat trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea locului de muncă este efectivă când postul ocupat de salariat este suprimat din structura angajatorului, care are obligația, în cazul contestării măsurii, de a depune, până la prima zi de înfățișare, orice dovadă, cum ar fi organigrama sau statul de funcții, din care să rezulte suprimarea acestui post. Recurenta nu și-a îndeplinit această obligație, iar referatul nr. 6513/8.04.2008 întocmit de directorul punctului de lucru SC S & - I nu conține decât o propunere de desființare a unui număr de cinci posturi, printre care și cel ocupat de intimat,așa încât în mod corect a reținut prima instanță că angajatorul nu a dovedit desființarea efectivă a locului de muncă al intimatului.
Recurenta nu a dovedit nici că desființarea locului de muncă ocupat de intimat are o cauză reală și serioasă. Din cuprinsul deciziei de concediere, ar rezulta că desființarea locului de muncă al intimatului a fost determinată de reorganizarea societății, însă recurenta nu a făcut dovada că a și avut loc o asemenea reorganizare, dispusă de organul competent. De altfel, recurenta invocă același referat nr. 6513/8.04.2008, care conține doar o propunere de desființare a unor posturi și o expunere de motive a acestei propuneri.
În ceea ce privește situația în care s-ar afla recurenta ca urmare a dispoziției de reintegrare, se constată că, în cazul în care s-a dispus anularea concedierii, la solicitarea salariatului, în conformitate cu dispozițiile art. 78 alin. 2 Codul muncii, părțile vor fi repuse în situația anterioară emiterii actului de concediere. Așadar, prin dispoziția de reintegrare a contestatorului, recurenta a fost repusă în situația anterioară emiterii deciziei, intimatul fiind angajatul său pe postul de operator rețele de telecomunicații.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat în recurs, reprezentând onorariul avocatului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de & împotriva sentinței civile nr.1421/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
-
09.II.2009.-
2 ex.-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 42/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 4862/2009. Curtea... → |
|---|
