Contestație decizie de sancționare. Decizia 5035/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5035
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier
Pe rol, pronunțarea rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la data 21 2009, privind recursul declarat de intimatul - SRL, împotriva sentinței civile nr. 612 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință de la 21 2009, când instanța, pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea în cauză la data 23 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 612 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de contestatoarea, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-,. 16 C,.2,.14, în contradictoriu cu pârâta - SRL PRIN ADMINISTRATOR, cu sediul în Dr.Tr.S,-, - parter, județul
S-a constatat nulă decizia de concediere nr. 2 din 9.02.2009.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior concedierii.
A fost obligată intimata, să plătească contestatoarei drepturile salariale de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă în muncă, actualizate în raport de inflație la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariata pârâtei în funcția de vânzător, iar prin Decizia nr.2/9.02.2009, s-a dispus încetarea contractului de muncă conform art. 65 (1) Codul Muncii, respectiv concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului determinate de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice.
Dispoziția de concediere emisă, nu îndeplinește condițiile cerute de lege.
Astfel, potrivit art. 74(1) Codul Muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu, motivele care determină concedierea, durata preavizului, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate, și termenul în care salariații trebuie să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant.
Din cuprinsul dispoziției contestate, rezultă că pârâta, nu a menționat motivele care determină concedierea și nici nu a întocmit lista tuturor locurilor de muncă disponibile, or să fie adus la cunoștința reclamantei că nu există asemenea locuri de muncă în cadrul primăriei.
Dispozițiile art.76 Codul Muncii, sancționează cu nulitatea absolută, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege.
Instanța a aplicat și dispozițiile art. 78 Codul Muncii, în sensul că constatat nulitatea dispoziției de concediere și a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale cuvenite, reclamantei de la data concedierii si până la reintegrarea efectivă ce vor fi actualizate în raport de inflație.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal intimata - SRL, arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției ridicate prin întâmpinare cu privire la necesitatea conexării celor două dosare aflate pe rolul Tribunalului Mehedinți, respectiv dosarul - prin care se contestă decizia de concediere nr.1 din 23.01.2009 și dosarul nr- prin care se contestă decizia nr.-2 care modifică decizia nr.1, deoarece cele două dosare au aceleași părți, iar obiectul și cauza au între ele strânsă legătură.
În situația în care s-a dispus anularea deciziei nr.2, a rămas în vigoare decizia nr.1.
De asemenea, instanța nu a reținut poziția contestatoarei, care și-a dat acordul la desfacerea contractului de muncă în conformitate cu art.65 din, făcând precizarea că nu se mai întoarce să lucreze la societate și dorește să primească ajutor de șomaj.
Instanța a dispus reintegrarea, fără să ia act că reclamanta nu dorește acest lucru și a renunțat la capătul de cerere privind reintegrarea.
Recurenta mai precizează că în mod eronat s-a reținut, că din cuprinsul deciziei contestate rezultă că nu s-au menționat motivele care determină concedierea, deoarece aceste motive au scrise în decizia contestată.
Nu s-au reținut corect relațiile contractuale dintre părți, deoarece între reclamantă și primărie nu există relație contractuală, iar societatea nu putea să aibă această obligație de a-i comunica reclamantei locurile de muncă vacante din cadrul primăriei.
Referitor la dreptul de preaviz, învederează că au fost depuse la dosar probe care să ateste faptul că societatea a luat măsurile necesare plății drepturilor bănești ce se cuveneau pentru cele 20 de zile de preaviz.
Intimata-reclamantă depune la dosar întâmpinare și concluzii scrise.
Curtea constată a fi fondat recursul, pentru următoarele considerente:
Prin decizia contestată a fost revocată în parte, decizia nr.1 din 23.01.2009, în baza căreia reclamantei i-a fost desfăcut contractul de muncă în temeiul dispoz. art.61 lit.a, schimbându-se temeiul încetării raporturilor de muncă din art.61 lit.a în art.65.
În cuprinsul contestației, contestatoarea învederează că nu a fost sancționată niciodată și și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, nu a lipsit de la serviciu,iar în perioada desfacerii contractului de muncă se afla în concediu de odihnă.
De asemenea, invocă și aspecte legate de nerespectarea procedurii prevăzute pentru concedierea colectivă.
Cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 30 martie 2009, reclamanta, deși solicită admiterea contestației învederează instanței că este de acord cu desfacerea contractului de muncă în temeiul dispoz. art.65 din.
O asemenea manifestare de voință, ar echivala practic cu o renunțare la soluționarea contestației, deoarece decizia contestată nu face altceva decât să modifice temeiul în baza căruia i-au încetat raporturile de muncă din decizia nr.1.
Este adevărat că, contestatoarea a depus la dosar și concluzii scrise, în cadrul cărora solicită admiterea contestației, iar o asemenea poziție contradictorie, trebuia clarificată de către prima instanța căreia îi revenea obligația în conformitate cu dispoz. art.129 pr. civilă să ceară explicații oral sau în scris și să pună în dezbatere orice împrejurare de fapt și de drept, chiar dacă nu ar fi menționate în cerere sau în întâmpinare.
Admițând contestația, prima instanță trece practic peste voința contestatoarei, care deși solicită la rândul său admiterea contestației, precizează că este de acord cu desfacerea contractului de muncă în temeiul art. 65 din.
Sunt argumentele pentru care, Curtea reține aplicarea în cauză a dispoz. art.312 al.3 pr.civilă în raport de care, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare pentru ca,contestatoarea să-și precizeze poziția procesuală și în funcție de această împrejurare, instanța va examina contestația în limitele investirii și va dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimatul - SRL, împotriva sentinței civile nr. 612 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 2009
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red, jud,
Tehn./Ex.3/8.10.2009
/ /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Mariana
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 3366/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 5176/2009. Curtea... → |
|---|
