Contestație decizie de sancționare. Decizia 515/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 515/
Ședința publică de la 16 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
JUDECĂTOR 3: Angelica
Grefier
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta "" B - SUCURSALA REGIONALĂ G, cu sediul în-, jud. G, împotriva sentinței civile nr.417 din data de 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta "" B - Sucursala Regională G, consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebat fiind, reprezentantul recurentei declară că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei "" B - Sucursala Regională G, consideră sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Învederează instanței că intimatul reclamant nu și-a îndeplinit întocmai și la timp obligațiile de serviciu, așa cum sunt prevăzute în fișa postului, decizia de sancționarea acestuia fiind legală și temeinică.
Menționează că prin fapta recunoscută în nota de relații dată în cursul cercetări care s-a efectuat și reținută de instanța de fond, s-a creat o situație păguboasă societății recurente pentru faptul că locatara Bac onsumat apă fără aop lăti.
Arată că au fost întrunite cumulativ toate elementele constitutive ale abaterii disciplinare săvârșită de intimat, iar susținerile instanței de fond referitoare la existența unor disfuncționalități administrative sunt irelevante, neavând legătură cu individualizarea faptei incriminate ce a stat la baza deciziei de sancționare contestată.
Văzând expunerile orale și având în vedere considerentele expuse pe larg în motivele de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 417 în sensul respingerii contestației formulată de reclamantul împotriva deciziei de sancționare disciplinară emisă de Sucursala Regionala G, aceasta fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr. 570/121 din 6 august 2008 la Tribunalul Galați contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 707/960 din 3 ianuarie 2008 emisă de intimata Sucursala Regională G solicitând admiterea contestației, anularea deciziei și restituirea sumelor reținute.
Prin decizia nr. 707/960 din 3 ianuarie 2008 intimata Sucursala Regională Gad ispus sancționarea disciplinară a salariatului său în funcția de inginer III în cadrul Diviziei Patrimoniu, cu reducerea salariului de bază pe timp de o lună cu 5% conform art. 264 (1) lit. d din Codul muncii.
S-a menționat în decizie că la aplicarea acestei sancțiuni disciplinare s-a avut în vedere Nota de constatare nr. 9177/20 decembrie 2007 Revizoratului General de Siguranța Circulației din cadrul Diviziei Patrimoniu.
S-a menționat în decizie că contestatorul nu a executat întocmai la timp sarcinile ce decurg din funcția ce o îndeplinesc în sensul că nu a cunoscut încheierea contractului de apă cu subconsumatorii și s-a ajuns la situația în care această somitate consumă apă fără contract și fără să plătească.
S-a mai arătat în decizie că această faptă constituie abaterea disciplinară fiind încălcate prevederile art. 11 lit. a din Statutul disciplinar și fișa postului.
Apărările formulate prin nota de relații au fost înlăturate întrucât nu justifică nevinovăția contestatorului s-a mai arătat în decizie.
În motivarea contestației s-a susținut de către contestator că măsura dispusă de către intimată împotriva sa este nelegală.
A arătat contestatorul că își desfășoară activitatea în cadrul Diviziei Patrimoniu Serviciu Gospodărire având sarcinile stabilite prin fișa postului.
A mai arătat că la data de 20.08.2007 intimata a încheiat cu B contractul de închiriere nr. 712/6277 prin care se închiria societății un teren în Stația B având ca obiect înființarea unei sifonării.
A arătat contestatorul că nu i-a fost adus la cunoștință conținutul contractului, avizarea proiectului de racordare la rețeaua de apă și canalizare a Stației B, avizare dată de Consiliu Tehnico Economic al Sucursalei Regionala G stabilindu-se obligații în sarcina societății, el aflând despre aceste documente ulterior cercetării disciplinare.
A susținut că nu a participat la predarea amplasamentului unde urma să se execute lucrările de racordare, nici la recepția lucrărilor după finalizarea acestora.
Conform art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute în decizia de sancționare trebuie precizate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat ori el în timpul cercetării disciplinare prealabile a formulat o serie de apărări obiective că " formularele din nota de relații nu justifică nevinovăția" a arătat contestatorul.
A arătat că încheierea și derularea contractului încheiat nu se poate invoca că nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu în legătură cu acest contract.
Prin întâmpinarea depusă intimata a solicitat respingerea ca nefondată a contestației.
A arătat că potrivit Notei de constatare, contestatorul nu și-a executat întocmai și la timp atribuțiile ce le are potrivit funcției îndeplinite conform fișei postului, fapt ce a determinat ca B să consume apă fără contract și fără plată.
A mai arătat că nu pot fi reținute excepția invocată de contestator întemeiată pe art. 268(2) lit. din Codul muncii.
A arătat intimata că nota de relații cuprinde în detaliu motivele care au condus la luarea măsurii de sancționare disciplinară.
Pe fondul cauzei s-a arătat că contestatorul în funcția deținută de inginer III în cadrul Serviciului Gospodărire - Patrimoniu conform fișei postului art. 6.1, 6.2, 6.3, 6.5, 6.6, 6.9, are obligația să urmărească încheierea și derularea contractelor de apă canal, colectare gunoi cu subconsumatorii de utilitate pentru punctele de lucru ale societății (Stație, sedii, etc.) întocmirea și actualizarea evidenței lor, verificarea și defalcarea pe subunitățile subconsumatoare a facturilor emise, citirea contuarelor.
S-a mai arătat că în contractul de închiriere nr-/20.08.2007, art. 11 lit. d este prevăzută obligația locatarului B ca pentru terenul închiriat în suprafață de 10,40. situat în Stația B pentru activitatea de sifonărie să încheie contracte de utilitate direct cu furnizorii de utilități în maximum 30 de zile de la încheierea contractului.
La întrebările puse, contestatorul a răspuns "consider că aș fi putut să respect sarcinile din fișa postului dacă aș fi fost în posesia contractului de furnizare apă canal", deci rezultă că deși cunoștea atribuțiile de serviciu, nu le-a îndeplinit întocmai și la timp.
Prin sentința civilă nr. 417 din 31.03.2008 s-a admis în parte contestația.
S-a anulat decizia contestată în sensul că înlocuiește sancțiunea dispusă cu sancțiunea avertismentului scris și a dispus restituirea sumelor reținute.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că în fișa postului (titlul 4 și următoarele) contestatorul are atribuția de a întocmi și actualiza evidența consumatorilor de utilități pe consumatori și subconsumatori, de a identifica în teren, în colaborare cu personalul din compartimentul de întreținere rețele apă-canal, rețele termice, etc. cauzele unor eventuale pierderi, consumuri neraționale și de a înainta note informative pentru analiză și decizie conducerii unității (pct. 63).
Deci, contestatorului îi revine sarcina de a identifica în teren consumatorii și de întocmi și actualiza lista consumatorilor. Chiar dacă lui nu i s-a adus la cunoștință de existența contractului de închiriere cu SC SRL, el trebuia să identifice acest consumator și să raporteze la conducerea unității că acest consumator consumă apă, s-a racordat la rețeaua de apă și nu plătește acest serviciu.
Conform pct. 6.15 din fișa postului, tot contestatorului îi revine sarcina să informeze șeful serviciului în privința tuturor acțiunilor sale de control și să propună măsuri pentru eliminarea deficienților constatate.
Contestatorul are în sarcina sa muncă și de teren conform pct. 6.8, în sensul că trebuie să efectueze periodic verificări în teren și să inventarieze consumatorii și subconsumatorii pentru actualizarea datelor care stau la baza contractelor încheiate.
Cum fișa postului (fila 5 verso) este semnată de contestator, rezultă că i s-au adus la cunoștință atribuțiile de serviciu, le cunoștea și nu le-a îndeplinit.
Instanța de fond a reținut că fapta există, a fost săvârșită de contestator.
Ținând cont însă și de modul de colaborare între cele două Direcții Patrimoniu și Întreținere, așa cum rezultă din "Nota" întocmită de și aflată la dosar, în sensul că există o lipsă de colaborare între cele două compartimente, dat fiind și aspectul că situația la care s-a ajuns, respectiv ca un consumator să nu plătească apă, este consecința mai multor discrepanțe din cadrul mai multor compartimente ale intimatei, instanța de fond a apreciat că măsura sancționatorie a avertismentului este suficientă pentru împrejurările concrete în care s-a produs fapta.
S-a avut în vedere la aplicarea acestei sancțiuni și aspectul că intimata și Consiliul Tehnico-Economic a avizat favorabil racordarea lui SC SRL B la rețeaua de apă și canalizare a stației
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata F - B Sucursala Regională G considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat, intimata a susținut că instanța de fond a reținut că situația la care s-a ajuns este urmarea mai multor discrepanțe din cadrul mai multo compartimente ale intimatei, motiv pentru care a apreciat că aplicarea unei sancțiuni disciplinare cu avertisment este suficientă potrivit împrejurărilor concrete în care intimatul contestator a săvârșit fapta.
A arătat recurenta că nu este de acord cu această hotărâre și motivare a instanței de fond așa cum a susținut și în fața acesteia contestatorul nu și-a îndeplinit întocmai și la timp obligațiile de serviciu așa cum sunt ele prevăzute în fișa postului.
A mai arătat că prin fapta sa recunoscută în timpul cercetării s-a creat o situație păguboasă pentru societate.
Susținerile instanței de fond cu privire la disfuncționalitățile administrative sunt irelevante ele neavând legătură cu individualizarea faptei incriminate.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii contestației ca nefondată.
Intimatul contestator nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport cu probele dosarului, de dispozițiile aplicabile în cauză, de criticile formulate de recurentă cât și de disp. art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut că există abatere disciplinară în cauză și că aceasta a fost săvârșită de către contestator.
Instanța de fond însă apreciat corect că în funcție de împrejurările concrete în care abaterea disciplinară s-a produs, aplicarea unei sancțiuni disciplinare cu avertisment este suficientă.
De asemenea instanța de fond a reținut corect că la producerea acestei "situații păguboase"pentru recurentă au concurat și alte comportamente ale recurentei prin lipsa de colaborare între acestea situație de altfel reținută chiar în Nota de constatare nr. 9177/20.12.2007 care a stat la baza aplicării sancțiunii disciplinare a contestatorului.
Ori nu poate fi primită susținerea recurentei că această lipsă de colaborare disfuncționalitate administrativă între compartimente nu ar avea relevanță în stabilirea vinovăției contestatorului întrucât potrivit art. 266 din Codul muncii, angajatorul la aplicarea sancțiunii disciplinare trebuie să stabilească gravitatea faptei în funcție de anumite criterii; împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului.
Ori instanța de fond făcut o aplicare corectă a art. 266 din Codul muncii în funcție de care a apreciat și sancțiunea disciplinară aplicată salariatului contestator.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea reține că, criticile formulate de recurentă nu sunt întemeiate ele neîncadrându-se în motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
În atare condiții conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefundat recursul declarat de intimată împotriva sentinței civile nr. 417/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul de pârâta "" B - SUCURSALA REGIONALĂ G, cu sediul în-, jud. G, împotriva sentinței civile nr.417 din data de 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iulie 2008.
Pt. judecător - - Pt. judecător - - - Judecător
aflat în, cf. art. 261 pr.civ aflat în, cf. art. 261 pr.civ -
Președinte Președinte
Judecător dr. Judecător dr.
Grefier
Red. 14.08.2008
Tehnored. 2 Ex./14.08.2008
Fond:
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Irina Alexandra Boldea, Angelica
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 203/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 315/2009. Curtea de... → |
|---|
