Contestație decizie de sancționare. Decizia 545/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.545/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA -IE 2008
PREȘEDINTE: Niculina Țiț judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Camelia Viziteu
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.248 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința public au răspuns recurenta-reclamantă, mandatarul acesteia și consilier juridic pentru intimata-pârâtă Banca Transilvania - Sucursala P
Părțile au avut termenul în cunoștință.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că recurenta-reclamantă a depus la dosar un set de acte.
La solicitarea instanței, reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor. Pune în vedere mandatarului recurentei că nu poate formula concluzii orale dar are posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar.
Mandatar pentru recurenta-reclamantă depune la dosar concluzii scrise solicitând instanței să le aibă în vedere la soluționarea cauzei.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă Banca Transilvania - Sucursala P N, solicită admiterea excepției nulității recursului invocată în întâmpinare, în raport de dispozițiile art.3021Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, precizând că susține motivele invocate în scris în întâmpinare. Arată că recurenta a efectuat o operațiune pe care nu o avea trecută în fișa postului, încălcându-și astfel atribuțiile avute. De asemenea, recurenta a încălcat și principiul confidențialității față de intimată. Hotărârea primei instanțe este dată cu respectarea prevederilor Codului muncii în vigoare la acea dată. S-a reținut în mod corect că directorul sucursalei PNa semnat legal decizia de sancționare. Din actele depuse la dosarul de fond rezultă că decizia a fost legal întocmită, fiind avute în vedere toate faptele și recunoașterea venită din partea recurentei.
În concluzie, solicită respingerea recursului și admiterea apărărilor formulate în întâmpinarea depusă la dosar.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.248/C/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț au fost respinse excepțiile și contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr. 41/03.12.2007 emisă de intimata Banca Transilvania - Sucursala P N și Banca Transilvania, jud. C ca nefondate.
În motivarea sentinței, instanța de fond a arătat că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr.5264 din 20 decembrie 2007, contestatoarea, domiciliată în N a formulat contestație împotriva deciziei nr.41 din 03.12.2007 emisă de intimata Banca Transilvania, solicitând anularea deciziei contestate, reintegrarea sa în funcția deținută anterior sancționării, respectiv ofițer backoffice și plata drepturilor salariale corespunzătoare acestei funcții, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatoarea arată că, prin decizia dedusă judecății a fost sancționată disciplinar conform art.264 alin.1 lit.c din Codul muncii, cu retrogradarea în funcția de arhivar pe o perioadă de 60 de zile, fiindu-i astfel diminuat salariul la suma de 1000 lei; că, nu se face vinovată de încălcarea condițiilor de afaceri și a metodelor, normelor de decontări și procedeelor de lucru ale băncii intimate întrucât și-a respectat atribuțiile de serviciu și nu a adus niciun prejudiciu acestei instituții; că, măsura sancționării sale disciplinare este nelegală, fiind luată cu încălcarea dispozițiilor art.267 alin.1 și 2, ale art.268 alin.1, ale art.268 alin.2 lit. a, și c și ale art.268 alin.3 din Codul Muncii și prezentând, astfel, vicii de fond și formă.
Contestatoarea a mai arătat că, directorul intimatei a dispus formarea Comisiei de cercetare disciplinară și sancționarea sa în absența unui mandat acordat, în acest sens, de către Consiliul de administrație al băncii și că, referatul nr.3391 din 03 august 2007, avut în vedere la emiterea deciziei contestate nu există.
Prin întâmpinarea formulată în dosar, intimata a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, arătând că, prin actul decizional contestat, petenta a fost sancționată disciplinar întrucât aceasta, în data de 30 iulie 2007, la ora 20,00 operat transferul sumei de 15.000 lei din contul "" în contul " Distribution", fără a avea un document justificativ la de operațiuni al zilei și în afara atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului, această operațiune bancară intrând în competența administratorilor de cont care operează un astfel de transfer numai în baza unui ordin de plată emis de clientul plătitor; că, ordinul de plată a fost prezentat, la cererea directorului de operațiuni, abia în data de 06 august 2007, semnătura clientului de pe acest document nefiind aceeași cu cea din dosarul clientului sau cu cea din formularul specimen de semnătură depus la bancă; că, suma tranzacționată a fost returnată de " Distribution" în contul "" în data de 03 august 2007, astfel încât se confirmă prezumția că plata efectuată în 30 iulie 2007 nu a reprezentat un avans, așa cum s-a înscris pe ordinul de plată, ci a fost un împrumut intermediat de petentă; că, petenta nu este la prima abatere de acest gen și că, prin faptele comise a dezvăluit informații confidențiale unor persoane neautorizate, ceea ce contravine normelor de conduită și conduce la prejudicierea imaginii băncii și angajaților acesteia și că sancționarea acesteia a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materie.
În apărare, intimata a depus la dosar copii de pe actul dispozițional contestat și documentația care stat la baza emiterii acestuia.
În data de 07 martie 2008, contestatoarea a invocat excepția nulității absolute a deciziei contestate, arătând, în esență, că aceasta a fost emisă fără respectarea dispozițiilor art.267 alin.1,2 și 4, ale art.268 alin.1, 2 lit.a, b, c și ale art.268 alin.3 din Codul Muncii.
Procedura de citare a părților procesuale fost legal îndeplinită.
Analizând probatoriul administrat în dosar, prima instanța a constatat că, atât contestația petentei cât și excepția nulității invocată de aceasta sunt nefondate, motivat de considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Contestatoarea este angajata unității intimate, în funcția de ofițer backoffice în cadrul Sucursalei P
Prin decizia nr.41 din 03 decembrie 2007, dedusă judecății, intimata a dispus sancționarea disciplinară a petentei cu retrogradarea în funcția de arhivar pe o perioadă de 60 zile, cu un salariu de 1000 lei, corespunzător acestui post, în temeiul art.264 alin.1 lit. "c" din Codul Muncii, pentru încălcarea codului d e conduită și a normelor privind decontarea instrumentelor de plată, prin operarea, în data de 30 iulie 2007, la ora 20,02 transferului sumei de 15.000 lei din contul "" în contul " Distribution", fără a avea un document justificativ la de operațiuni al zilei și în afara atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului.
În temeiul dispozițiilor art.263 din Codul Muncii, angajatorul are dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit, cu vinovăție, o faptă prin care a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură disciplinară, cu excepția avertismentului scris, neputând fi luată mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile (art.267 alin.1).
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.268 Codul Muncii, "angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei", sub sancțiunea nulității absolute, în decizie trebuind a fi menționate în mod obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancțiunea poate fi contestată, precum și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Analizând actul decizional contestat, prima instanță, în temeiul art.62 alin.1 ind.1 din Codul Muncii, a apreciat că, acesta a fost emis cu respectarea condițiilor de fond și formă impuse de textele de lege invocate.
Astfel, decizia contestată a fost emisă în termenul legal prevăzut, întrucât între 01 august 2007 - 03 decembrie 2007, raportul de muncă dintre părțile litigante a fost suspendat, contestatoarea beneficiind în acest interval de timp de concediu de odihnă, concediu medical și zile libere plătite, astfel încât stabilirea și comunicarea sancțiunii disciplinare în această perioadă ar fi făcut inaplicabilă măsura retrogradării în funcție, cu diminuarea salariului.
De asemenea, atât în conținutul actului decizional contestat, cât și în documentația care a stat la baza emiterii acestuia, au fost descrise faptele care constituie abaterile disciplinare sancționate, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, cu indicarea normelor de decontare a instrumentelor de plată și a Codului d e conduită al unității, încălcate, fiind indicate și temeiul de drept în baza căruia a fost dispusă măsura aplicată, termenul în care poate fi contestată decizia și instanța competentă în soluționarea contestației. Se mai apreciază că, faptele sancționate sunt prevăzute în actul decizional dedus judecății întrucât în preambulul acestuia au fost enunțate referatele prin care acestea au fost aduse la cunoștința conducerii unității.
S-a reținut și că sancțiunea disciplinară contestată a fost aplicată după efectuarea cercetării disciplinare prealabile prevăzută de art.267 alin.1 din Codul Muncii, care include atât declarația (nota explicativă) dată de către contestatoare în legătura cu abaterile reținute, cât și referatele prin care au fost constatate faptele ilicite sancționate.
Astfel, s-a apreciat că susținerile petentei potrivit cărora în cauză nu a fost efectuată ancheta disciplinară legal prevăzută întrucât nu a fost convocată în scris în acest sens, sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate ca atare, motivat de faptul că acesteia nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, fiind prezentă la efectuarea cercetării disciplinare, ocazie cu care a răspuns la toate aspectele imputate.
În acest context, s-a mai apreciat că, atâta timp cât contestatoarea, prin declarația dată, a recunoscut faptul că a operat transferul sumei de 15000 lei din contul unei unități în contul altei unități și că la data efectuării acestei operațiuni nu exista un ordin de plată, nu se impunea înlăturarea apărărilor formulate, în acest sens, astfel cum în mod legal intimata a procedat.
De asemenea, din probele administrate, a rezultat că, în data de 30.07.2007, ora 20,02, contestatoarea, deși nu avea o astfel de competență sau astfel de atribuții de serviciu, întrucât, așa după cum rezultă din fișa postului deține funcția de backoffice în cadrul Serviciului operațiuni și nu de administrator de cont, în competența căruia intră astfel de tranzacții, a operat transferul sumei de 15000 lei din contul "" în contul " Distribution", fără a avea un ordin de plată emis de clientul plătitor.
Astfel, faptul că ulterior acestui transfer ordinul de plată a fost prezentat la cererea directorului de operațiuni, nu poate exonera contestatoarea de răspunderea disciplinară pentru abaterea săvârșită, cu atât mai mult cu cât acest document a fost prezentat după 6 zile de la operarea nelegală a transferului, respectiv în data de 06 august 2007, iar semnătura clientului de pe acest ordin nu corespunde celorlalte semnături din dosarul său și nici celei din formularul specimen de semnătură depus la bancă de către acesta.
Mai mult, faptul că acest transfer a fost operat fără respectarea procedurilor bancare prevăzute rezultă și din faptul că deși suma de 15.000 lei a fost virată cu titlu de avans, în data de 03 august 2007 fost returnată "", ceea ce echivalează cu un împrumut intermediat de către contestatoare peste voința societății respective.
Motivat de aceste considerente, s-a apreciat că, prin fapta sa, respectiv efectuarea transferurilor de bani din și în contul clienților, fără ca aceasta să intre în sfera atribuțiilor sale de serviciu și fără a avea documente justificative în acest sens, contestatoarea a încălcat grav normele băncii intimate privind decontarea instrumentelor de plată, obligațiile de serviciu stabilite prin fișa postului și prevederile Codului d e conduită în unitate, ale Regulamentului de ordine internă al băncii și ale art.94 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, ceea ce justifică sancțiunea disciplinară aplicată prin decizia contestată, cu atât mai mult cu cât petenta nu este la prima abatere de acest gen. Ca atare, săvârșirea în mod repetat a faptei sancționate în speța de față, constituie o circumstanță agravantă în stabilirea sancțiunii disciplinare aplicată.
Mai mult decât atât, prin fapta sa, contestatoarea nu numai că a încălcat normele de conduită impuse de unitatea intimată, dar a și creat un prejudiciu de imagine instituției în care își desfășoară activitatea, situație ce contravine prevederilor art.19 din Codul d e conduită al intimatei. În acest context, se mai reține că, potrivit prevederilor pct.23 din același cod menționat, orice acțiune sau comportament menit să atragă o reputație proastă asupra băncii sau angajaților săi constituie abatere majoră.
Față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, instanța de fond a constatat că măsura disciplinară aplicată contestatoarei este legală, urmând să respingă, ca nefondate, atât excepțiile invocate cât și contestația formulată.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs contestatoarea care a criticat nelegalitatea acesteia, invocând în esență, următoarele:
- instanța nu s-a pronunțat asupra lipsei calității de reprezentant al celui care a semnat decizia de sancționare și nici nu a observat faptul că aceasta a fost emisă de o persoană fără personalitate juridică;
- instanța a reținut greșit că, la emiterea deciziei de sancționare au fost respectate cerințele imperative ale art.267, art.268 Codul Muncii;
- instanța nu a motivat în ce mod s-a adus atingere asupra imaginii băncii din moment ce nu a existat nicio plângere din partea clienților acesteia;
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele;
Referitor la primul motiv de recurs, potrivit căruia instanța nu s-a pronunțat asupra lipsei calității de reprezentant a celui care a semnat decizia de sancționare și nu a observat că decizia a fost emisă de sucursală, care nu are personalitate juridică, instanța reține că acesta este nefondat.
Potrivit art.23 din Codul d e conduită al băncii, intimată în cauză, text normativ referitor la sancțiuni și procedura disciplinară ( 39-40 dosar fond), pentru abaterile de la prevederile Codului sau a celorlalte regulamente interne ale băncii există o procedură disciplinară, cu două componente, respectiv informată și formală, superiorul ierarhic direct al angajatului fiind răspunzător pentru aplicarea procedurii informale și a primelor două etape ale procedurii formale.
În cauză, s-a aplicat procedura formală în materie disciplinară, potrivit căreia inițiativa de declanșare a procedurii aparține managerului direct al angajatului în cauză, decizia de declanșare a acestei proceduri revenind Comitetului de Resurse Umane al Băncii.
În speță se constată, din ansamblul probator administrat la instanța de fond, că la dispunerea măsurii de sancționare a recurentei s-au avut în vedere toți itemii procedurali prevăzuți de art.23 din Codul d e conduită, în sensul că managerul direct al recurentei a inițiat procedura de declanșare a cercetării disciplinare, prin referatele nr. 2925/06.08.2007, nr. 8129/17.08.2007, nr. 2901/3.08.7, nr. 3391/03.09.2007, înaintate Comitetului de Resurse Umane al Băncii (15-19 dosar fond), sancționarea recurentei fiind hotărâtă de Comitetul de Resurse Umane în ședința din 4.09.2007 care a și mandat Direcția de Resurse Umane, Direcția Juridică și directorul sucursalei cu îndeplinirea formalităților necesare punerii în practică a hotărârii (21 dosar fond).
În contextul anterior arătat, nu se poate susține, în prezența împuternicirii exprese directorului sucursalei băncii, că decizia de sancționare a fost emisă de o persoană fără calitate din moment ce decizia se circumscrie strict mandatatului dat emitentului deciziei.
În ce privește susținerea potrivit căreia instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lipsei calității de reprezentant, implicit al abilitării legale de a emite decizia, aceasta urmează a fi înlăturată în condițiile în care, prima instanță a analizat îndeplinirea condițiilor de legalitate la emiterea acesteia, prin prisma art.62 alin.1 din Codul Muncii.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia în cauză au fost încălcate dispozițiile imperative ale art.267, art.268 Codul Muncii, se apreciază că și acesta este neîntemeiat.
Din probatoriu administrat în fața primei instanțe rezultă că intimata a procedat la efectuarea cercetării prealabile aplicării sancțiunii disciplinare în acord cu prevederile art.267 Codul Muncii (15-17,.20 dosar fond), fapta imputată recurentei-contestatoare fiind și recunoscută de aceasta prin declarația din 06.08.2007 (17 dosar fond).
În ce privește respectarea dispozițiilor art.268 Codul Muncii ce vizează mențiunile pe care trebuie să le cuprindă decizia, sub sancțiunea nulității absolute, în mod corect prima instanță a reținut că cerințele textului normativ invocat de salariată au fost îndeplinite, în raport de argumentarea în fapt și în drept a deciziei și a înscrisurilor anexate acesteia.
Privitor la motivul de recurs potrivit căruia instanța nu a motivat în ce fel s-a adus atingere imaginii băncii, prin fapta sa, în condițiile în care nu a existat nicio plângere împotriva sa din partea clienților băncii, se apreciază că și acesta este nefondat, în contextul în care, în motivarea hotărârii prima instanță a detaliat și a explicitat în ce constă prejudiciul de imagine creat intimatei prin fapta sa.
Împrejurarea invocată de recurentă că nu a existat vreo plângere din partea clienților băncii cu privire la fapta ce i-a fost imputată, este lipsită de relevanță în cauză, întrucât, efectuarea de operațiuni bancare fără autorizare, fără învestire legală, conform fișei postului, este de natură să creeze o situație de risc al operațiunilor financiare derulate prin intermediul băncii, cu efect direct asupra imaginii sale sub aspectul stabilității, legalității, confidențialității activității pe care o desfășoară, elementele anterior arătate fiind fundamentale în realizarea și menținerea capitalului de imagine al unității bancare.
Având în vedere cele anterior arătate, constatând, în raport de motivele invocate, că, în cauză, nu se impune modificarea hotărârii atacate, instanța, în temeiul art.312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.248 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele Banca Transilvania - Sucursala P N și Banca Transilvania C
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
pt.- - - -
aflată în, semnează
PREȘEDINTE INSTANȚĂ - -
GREFIER,
red.sent./
red.dec.rec./9.07.2008
red.14.07.2008/2 ex.
Președinte:Niculina ȚițJudecători:Niculina Țiț, Liliana Ciobanu, Camelia Viziteu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 202/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 680/2008. Curtea de... → |
|---|
