Contestație decizie de concediere. Decizia 202/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 202
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurent CENTRUL REGIONAL DE PENTRU ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ I - PRIN AGENȚIA NAȚIONALĂ FUNCȚIONRILOR PUBLICI împotriva sentinței civile nr. 1599 din 16 10 2009 Tribunalului Iași, intimată fiind - contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimată, lipsă reprezentantul recurentei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată,;- Centrul Regional de pentru Administrația Publică Locală Iad epus la dosar prin registratura instanței răspunsul cu privire la excepția invocată de instanță la termenul anterior;- Agenția Națională a Funcționarilor Publici - Bad epus întâmpinare.
Avocat solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a lua cunoștință de înscrisurile ce au fost depuse la dosar.
La reluarea cauzei, avocat precizează că în raport de înscrisurile depuse, înțelege să se judece cu Centrul Regional de continuă pentru Administrația Publică Locală I, care are personalitate juridică, și că renunță la judecata cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici
Instanța acordă cuvântul apărătoarei intimatei pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași - secția litigii de muncă, de soluționare a contestației raportată la calitatea de funcționar public. În funcție de soluționarea excepției se pune în discuție suspendarea capătului de cerere privind contestația împotriva deciziei 75/ 12 02 2009.
Avocat precizează că a sesizat secția de contencios administrativ a Tribunalului Iași pentru a se lămuri calitatea de funcționar public a contestatoarei. Funcția a fost obținută în baza unui concurs, în baza unei legislații anterioare.
La interpelarea instanței în legătură cu participarea contestatoarei la concursul pentru ocuparea pentru ocuparea postului de director, avocat precizează că reclamanta a ocupat această funcție în baza unui concurs dar nu a avut posibilitatea să depună actele care au stat la baza desfășurării concursului. S-a emis decizie, s-a încheiat un act adițional la contractul individual de muncă. Ar fi util ca recurenta să depună la dosar documentația în baza căreia s-a organizat concursul. Precizează că la fond a susținut că fiind vorba de o funcție publică de execuție, aceasta fiind consilier I A, natura juridică a cauzei este de competența secției de contencios având în vedere că actele sunt emise de o instituție publică.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la nr- contestatoarea formulat contestație împotriva deciziilor nr. 2/12.02.2009 și 75/12.02.2009 emise de Centrul Regional de pentru Administrație Publică Locală solicitând anularea acestora reintegrarea pe postul deținut anterior emiterii acestora și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate.
În motivarea contestației, se arată că prin decizia nr.1 din 3.02.2009, s- dispus eliberarea sa din funcția de director Centrului Regional de pentru Administrația Publică Locală I, și trecerea pe funcția avută anterior ocupării funcției de director și anume aceea de consilier
Prin decizia nr.2 din 12.02.2009, pârâta revocat decizia nr. 1 din 3.02.2009 și dispus eliberarea din funcția de director al I, urmând să ocupe începând cu 12.02.2009 funcția de coordonator programe prin modificarea postului de analizat programator deținută anterior.
Tot la aceeași dată 12.02.2009, s- emis și decizia de concediere nr. 75 prin care în temeiul disp. art. 65 alin. 1 din Codul muncii, s- decis încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 5.03.2009, dată la care expirat preavizul de 15 zile lucrătoare acordat conform art. 73 din Codul muncii, prin această decizie comunicându- și faptul că în cadrul unității ar fi vacant doar locul de muncă corespunzător funcției coordonator de programe.
Prin decizia nr. 75 s- reținut că s-ar fi desființat locul de muncă deținut anterior funcției de director pe care avut- în cadrul centrului regional respectiv aceea de analist programator, ca urmare a modificării statului de funcții prin Hotărârea Consiliului de Coordonare nr. 3 din 3.02.2009, referitoare la acordarea statului de funcții Centrului Regional de pentru Administrația Publică și modificării organigramei prin Hotărârea Consiliului de Coordonare nr. 5 din 3.02.2009, referitoare la aprobarea organigramei funcționale Susține contestatoarea că atât eliberarea din funcție cât și concedierea nu au o cauză efectivă, reală și serioasă de natura să îndreptățească angajatorul la emiterea celor două decizii.
Decizia de concediere este lovită de nulitate absolută raportat la dispozițiile art.76 din Codul muncii, deoarece nu au fost respectate dispozițiile art. 64 alin. 2 și 3 din Codul muncii.
Se mai arată că nu i-au fost comunicate organigrama și statul de funcții pentru putea fi în măsura să poată aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii luate. Mai mult decât atât, toate documentele emise de către intimată au fost întocmite și comunicate în aceeași zi, respectiv 12.02.2009 fiind în imposibilitate de a se decide având în vedere că în aceeași zi fost eliberată din funcția de director, deși această funcție a ocupat-o în baza unui concurs în temeiul unui contract individual de muncă pe perioada nedeterminată, s- emis și actul adițional nr. 5 la contractul individual de muncă prin care i s- propus încetarea funcției de director prin acordul părților, s-a întocmit și comunicat preavizul și decizia de concediere.
Revenind la decizia de eliberare din funcție, menționează faptul că funcția de director pe care ocupat- în temeiul contractului individual de muncă este o funcție publică astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 2 din Legea 188/1991. Decizia de eliberare din funcție s- emis fără acordarea termenului de preaviz astfel cum prevăd dispozițiile legale menționate mai sus, astfel că, și decizia de eliberare din funcție este lovită de nulitate absolută. Decizia de eliberare din funcție este lovită de nulitate absolută și în considerarea faptului că aceasta fost dată de către o persoană care are aceeași funcție ca și dânsa, respectiv director al centrului regional precum și în considerarea faptului că nu cuprinde motivarea în fapt și în drept cauzelor care au dus la eliberarea sa din funcție. Simpla înșiruire unor hotărâri date de consiliul de administrație, unui proces verbal și unui ordin indicate în petitul deciziei nu corespunde exigențelor cu privire la motivarea în fapt și în drept unei decizii de încetare unor raporturi de muncă.
La termenul din 21.04.2009, instanța admis excepția litispendenței și în baza dispozițiilor art. 163 Cod procedură civilă reunește dosarul nr- la dosarul nr-.
Intimatul formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Se arată că trimiterile la prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici nu au nici o relevanță în prezenta cauză, angajata având calitatea de personal contractual, angajat în baza unui contract individual de muncă.
Funcția de director al I ocupată de angajata încetat de fapt la data de 28.01.2008, și de drept odată cu emiterea ordinului nr. 223/30.10.2008 al Directorului general al Institutului Național de Administrație prin care se numea în calitatea de director persoana care a promovat concursul pentru această funcție. Ca și consecință, s- dispus eliberarea reclamantei din funcție prin Decizia nr. 02/12.02.2009 Directorului I, în baza Hotărârii nr. 02/03.02.2009 Consiliului de Coordonare al I, același organ de conducere (sub fosta denumire de Consiliu de Administrație al Centrului Teritorial d pentru Administrația Publică Locală I) care dispus și numirea în funcția de director angajatei prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. 01/06.03.2000. Deci, Consiliul de Coordonare al Iaf ost organul decizional care hotărât încetarea mandatului de director al angajatei și trecerea acesteia pe un post de execuție deținut anterior, împuternicind în mod legal pe directorul I domnul -, să emită decizia de încetare a mandatului de director al doamnei.
Se mai arată că avându-se în vedere că postul deținut anterior de angajata acela de "analist programator" nu mai există la data emiterii hotărârii de încetare mandatului de director al acesteia, prin aprobarea organigramei funcționale a valabilă începând cu data de 05.01.2009, conform Hotărârii nr. 05/03.02.2009 Consiliului de Coordonare, s- procedat la singura variantă juridică posibilă - oferirea unui alt post angajatei, și anume acela de "coordonator de programe". Precizează că această funcție de coordonator programe reprezintă unicul loc de muncă disponibil în care putea fi încadrată reclamanta, potrivit pregătirii acesteia. În acest context juridic, pentru se evita o concediere salariatei determinată de desființarea locului de muncă, conform art. 65 Codul Muncii, s- procedat la încheierea unui act adițional la contractul de muncă al angajatei, prin care, se agreea de comun acord, ocuparea funcției de "coordonator programe", cu aceeași treaptă de salarizare deținută anterior.
Intimata susține că în calitate de organ de conducere al I, potrivit HG 1083/2004 și OG nr. 81/2001, Consiliul nu are obligația de a comunica hotărârile acestuia salariaților, aceste hotărâri cuprinzând adoptarea de strategii de dezvoltare, organizare, cooperare cu alte instituții, structura organizatorică, buget etc. aspecte ce se dezbat, adoptă și aprobă de Consiliu, care sunt în competența exclusivă a Consiliului și fac parte din atribuțiile Consiliului.
Cu privire la decizia de concediere nr. 75/12.09.2009 a cărei nulitate absolută se invocă, solicită să se observe că aceasta fost emisă în mod legale, în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 74 și 75 din Codul muncii. Contrar susținerilor ale reclamantei cu privire la neprezentarea locurilor de muncă vacante, angajatorul menționat în decizia de concediere disponibilitatea unicului post care corespunde pregătirii profesionale angajatei, acela de coordonator programe - post ce fost refuzat de reclamantă.
La termenul din 15.07.2009, contestatoarea precizat că decizia este lovită de nulitate raportat la dispozițiile art. 76 - 78 Codul muncii.
Excepția nulității deciziei nr. 2 urmează fi analizată raportat la lipsa motivelor de fapt și de drept care au stat la baza eliberării din funcție, dacă această decizie putea fi emisă de către o persoană care deține tot funcția de director al Centrului Regional și dacă s- respectat termenul de preaviz, având în vedere faptul că funcția ocupată era funcție de conducere.
Temeiul de drept reținut de angajator în decizia nr. 2, respectiv art. 41 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 nu poate fi reținut întrucât nu este vorba de modificare contractului individual de muncă prin acordul părților.
Decizia nr. 2 nu cuprinde nici motivele de fapt care au condus la eliberarea din funcție, simpla înșiruire unor hotărâri nu corespunde exigențelor cu privire la motivele de fapt ale unei decizii. Dispozițiile Codului Muncii se coroborează și cu dispozițiile Legii nr. 188/1999, iar potrivit art. 99 alin. 3, în cazul eliberării dintr- funcție publică, termenul de preaviz este de 30 de zile. Se susține că, decizia contestată nu prevede nici un termen de preaviz.
Decizia nr. 75 este lovită de nulitate absolută raportat la același temei de drept indicat mai sus în ceea ce privește decizia nr. 2, respectiv dispozițiile art. 76 - 78 Codul muncii, nefiind respectate dispozițiile art. 2 și 3 din Codul muncii, precum și dispozițiile art. 74 lit. a) și d) din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.1599 din 16.10.2009 Tribunalul Iași respinge excepțiile nulității absolute deciziilor nr. 2 și 75 din 12 februarie 2009 emise de intimat, invocate de către contestatoare.
Admite în parte contestația formulată de în contradictoriu cu intimatul Centrul Regional de Pentru Administrația Publică Locală
Anulează deciziile nr. 2 din 12.02.2009 și nr. 75 din 12.02.2009 emise de către intimat. Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziilor, acela de consilier 1.
Obligă intimatul să- plătească contestatoarei despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, calculată de la data comiterii, 05.03.2009 și până la data reintegrării efective.
Obligă intimatul să-i plătească contestatoarei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că prin decizia nr. 2/12.02.2009, emisă de Centrul Regional de pentru Administrația Publică Locală s- dispus revocarea deciziei nr. 01 din 3.02.2009 și eliberarea contestatoarei din funcția de director, aceasta urmând ocupa funcția de coordonator programe începând cu data de 12.02.2009. Temeiul de drept invocat în decizie este 41 alin. 1 din Codul muncii.
Având în vedere că prin decizia nr. 2/12.02.2009 s- dispus modificarea contractului individual de muncă a contestatoarei, respectiv funcției ocupate de aceasta, instanța reține că decizia nu trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute în art. 76 - 78 Codul muncii referitoare la deciziile de concediere.
Prin decizia nr. 75/12.02.2009, Centrul Regional de pentru Administrarea Publică Locală dispus, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei la data de 5.03.2009, dată la care expiră preavizul de 15 zile lucrătoare acordat conform art. 73 din Codul muncii.
În această decizie se menționează că a fost avută în vedere desființarea locului de muncă - analist programator - ca urmare modificării statului de funcții conform Hotărârii Consiliului de Coordonare nr. 3/3.02.2009 și că, în cadrul unității, corespunzător pregătirii profesionale și capacității de muncă a salariatei, este disponibil locul de muncă de coordonator programe.
Prin urmare, decizia nr.75/12.02.2009 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 74 lit. a și d Codul muncii privind mențiunile obligatorii din decizia de concediere, în speță, nefiind incidente dispozițiile art. 76 Codul muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 41 pct.1 Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
Contestatoarea fost angajată la Centrul Regional de, conform contractului individual de muncă nr. 1/25.09.1999, în funcția de analist programator
La acest contract au fost încheiate patru acte adiționale (filele 36 - 39 dosar), acte adiționale prin care a fost modificată funcția contestatoarei din analist programator în director general. Contrar susținerilor contestatoarei, în speță, nu s-a făcut dovada că fost numită într- funcție publică în condițiile Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Având în vedere că prin decizia nr. 2/12.02.2009 angajatorul dispus modificarea contractului de muncă al contestatoarei fără face dovada că are acordul acesteia, instanța în temeiul art. 41 pct. 1 Codul muncii a dispus anularea deciziei. Mai mult, la data emiterii deciziei 2/2009, contestatoarea nu ocupa funcția de director întrucât prin decizia 1/3.02.2009 s- dispus eliberarea acesteia din funcția de director și trecerea dânsei în funcția de consilier 1
În ceea ce privește încetarea contractului individual de muncă, se reține că potrivit dispozițiilor art. 65 (2) Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă cauză reală și serioasă.
Angajatorul depus la dosar copii de pe statele de funcții valabile de la 3.02.2008, respectiv 3.02.2009, înscrisuri din care rezultă că la Centrul Regional de pentru Administrația Publică Locală I, începând cu data de 3.02.2008, nu au existat funcțiile de coordonator programe sau analist programator.
La data de 12.02.2009, în decizia nr. 75, angajatorul susține că locul de muncă - analist programator - fost desființat ca urmare a modificării statului de funcții conform Hotărârii Consiliului de Coordonare nr. 3/3.02.2009, informând- pe contestatoare că este disponibil postul de coordonator programe, fără face dovada că cele două posturi (cel desființat și cel oferit salariatei) existau în statul de funcții.
Prin urmare, deși la data de 12.02.2009 contestatoarea ocupa funcția de consilier I conform deciziei nr. 1/3.02.2009, angajatorul dispune mai întâi modificarea funcției acesteia într- funcție ce nu exista în statul de funcții, ca la aceeași dată, să dispună încetarea contractului pe motiv că fost modificat statul de funcții la data de 3.02.2009.
Nefiind îndeplinite cerințele prevăzute în art. 65 (2) Codul muncii, instanța în baza art. 78 Codul munciia dispus anularea deciziei nr. 75/12.02.2009 emisă de intimată, reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziilor anulate acela de consilier A și obligarea intimatului la plata unei despăgubiri.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimatul fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Centru Regional de pentru Administrația Publică Locală I, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurentul că în mod greșit a reținut instanța că la data de 12.02.2009 contestatoarea ocupa funcția de consilier I A, cât timp decizia nr.1/03.02.2009 a fost revocată integral prin decizia nr.2/12.02.2009, tocmai pentru că a fost înscris greșit gradul de salarizare corespunzător postului de coordonator programe, și nu denumirea postului. Consideră că instanța ar fi trebuit să stabilească semnificația noțiunii de consilier IAp entru personalul contractual, conform dispozițiilor /2008, /2000 și anexelor II și III la Legea 154/1998.
Mai motivează recurentul că dispozitivul sentinței cuprinde o dublă contradicție și anume: reintegrarea contestatoarei pe un post pe care nu l-a deținut niciodată și reintegrarea unui angajat pe un post care nu a existat și nu există în organigrama angajatorului și care nici nu ar fi putut fi ocupat de aceasta deoarece nu are calitatea de funcționar public.
Mai mult de atât, datorită modului independent de stabilire a salarizării personalului contractual din cadrul Centrului Regional de pentru Administrația Publică Locală I, postul ocupat de fiecare angajat are la bază contractul individual de muncă, fișa postului și organigrama funcțională.
Curtea a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică excepția necompetenței Tribunalului Iași în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei nr.2 din 12 02 2009 emisă de
Recurenta, exprimându-și în scris punctul de vedere cu privire la această excepție, susține că a ocupat funcția de director în temeiul contractului individual de muncă, fapt care demonstrează că a fost angajată în cadrul instituției publice ca personal contractual și nu ca funcționar public, conform art.12 al 4 și 5 din HG1209/2003. Personalul contractual din cadrul instituțiilor publice deși are atribuții și responsabilități, acestea sunt stabilite prin documente interne ale instituției și nu în temeiul legii și nici nu au ca scop realizarea prerogativelor de putere publică a administrației publice, așa cum este definită în literatura juridică de drept constituțional.
Intimata, exprimându-și, prin apărător, punctul de vedere cu privire la această excepție, susține că instanța de contencios administrativ are competența de a soluționa contestația la decizia de demitere din funcția de director, astfel după cum a susținut și la instanța de fond, inițial investind cu cererea sa această instanță.
Curtea constată că instanța competentă să soluționeze contestația împotriva deciziei nr.2 din 12 02 2009 emisă de este Secția de Contencios Administrativ a Tribunalului Iași, pentru următoarele considerente:
s-a aflat în intervalul 2000 - 2009 în exercițiul unei funcții publice de conducere, funcție din care a fost destituită la data de 12.02.2009, prin decizia nr.02/2009 emisă de
În această funcție de director general al a fost numită în anul 2000, inițial pentru o perioadă de 6 luni, prin decizia nr.2/02.03.2000 (fila 166 fond) apoi prin hotărârea nr.7/01.09.2000, până la data ocupării funcției prin concurs (fila 165 fond).
Procesul verbal încheiat în cadrul ședinței Consiliului de Administrație al Centrului Regional de pentru Administrația Publică Locală I, în data de 23 iulie 2001 atestă faptul că a fost declarată reușită la concursul organizat pentru funcția de director general al centrului (fila 141 fond).
În ședința Consiliului de Administrație al Centrului Regional, din data de 28.01.2003 s-a hotărât însușirea rezultatului concursului din 23 iulie 2001 ( procesul verbal filele 121 -125 fond), fiind emisă la aceeași dată hotărârea nr.14 (fila 140 fond).
În atari circumstanțe, Curtea constată că a fost numită și a exercitat începând cu data de 02.03.2000 o funcție publică de conducere în sensul art.13 din OG 81/2001.
Potrivit acestui articol "(1) Conducerea executivă a centrelor regionale de formare continua pentru administrația publica locală este asigurata de un director general, numit de directorul general al Institutului Național de Administrație, în urma promovării unui concurs organizat în condițiile legii.
(2) Directorul general este funcționar public de conducere".
Curtea notează și dispozițiile art.106 (1) din Legea 188/1999, potrivit cărora "În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
(2) La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută".
Este adevărat că restul personalului din cadrul centrului este personal contractual, însă nu și directorul general, singurul care are calitatea de funcționar public.
Actul adițional la contractul individual de muncă nu schimbă cu nimic natura funcției și nici actul de numire în funcție.
În condițiile în care prin decizia nr. 2/12.02.2009 contestatoarea a fost eliberată din funcția de director general, contestația formulată împotriva acestui act administrativ este de competența instanței de contencios administrativ în baza dispozițiilor art.106 și 109 din legea 188/1999.
Prin consecință, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.3 pr.civ va admite recursul, și va casa sentința pronunțată de tribunal. Va admite excepția necompetenței materiale a secției civile a Tribunalului Iași în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei nr.2 din 12 02 2009 emisă de și va dispune trimiterea spre rejudecarea acesteia Secției de Contencios Administrativ a Tribunalului Iași.
În ceea ce privește contestația împotriva deciziei nr.75 din 12 02 2009 emisă de intimată, Curtea va o va reține spre rejudecare și va dispune suspendarea judecății acesteia până la soluționarea irevocabilă a contestației împotriva deciziei nr. 2 din 12 02 2009 emisă de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Centru Regional de pentru Administrația Publică Locală I împotriva sentinței civile nr. 1599 din 16 X 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează.
Admite excepția necompetenței materiale a secției civile a Tribunalului Iași în soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr.2 din 12 02 2009 emisă de și dispune trimiterea spre rejudecarea acesteia Secției de Contencios Administrativ a Tribunalului Iași.
Reține spre rejudecare și suspendă capătul de cerere privind contestația împotriva deciziei nr. 75 din 12 02 2009 emisă de intimată, până la soluționarea irevocabilă a contestației împotriva deciziei nr. 2 din 12 02 2009 emisă de intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 26.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.- -
15.03.2010- 2ex.
Tribunalul Iași:
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu, Smaranda Pipernea
| ← Conflict de muncă. Decizia 331/2010. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de sancționare. Decizia 545/2008. Curtea... → |
|---|
