Contestație decizie de sancționare. Decizia 559/2008. Curtea de Apel Pitesti

Jurisprudenţă şi speţe de dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 559/R-CM

Ședința publică din 18 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător

JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță

JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona

Grefier

S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.601 din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 16 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:

CURTEA

Constată că prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, contestatoarea chemat în judecată pe intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr.2/30 ianuarie 2007 emisă de intimat, suspendarea executării deciziei până la soluționarea definitivă a contestației, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat contestatoarea că are calitatea de grefier șef la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești și, datorită unor conflicte pe care le-a avut cu conducerea acestuia, s-a procedat la sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI cu privire la o serie de pretinse abateri disciplinare pe care contestatoarea le-ar fi săvârșit, urmărindu-se ca scop final aplicarea celei mai grave sancțiuni disciplinare prevăzută de Codul muncii - desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

S-a susținut că decizia care formează obiectul judecății este vădit neîntemeiată și esențial nelegală deoarece nu a fost comunicată în termen de 5 zile, potrivit dispozițiilor Codului muncii, că referatul nr.5464/VI/12/2006 întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI nu este altceva decât o copie fidelă a referatului nr.1224/IX/1/9.11.2006 întocmit de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești și că, înainte de aplicarea sancțiunii administrative de reducere cu 10 % a salariului de bază brut pe o perioadă de 3 luni începând cu data de 13.02.2007, organul care a emis decizia nu a verificat susținerile contestatoarei formulate în apărare prin nota explicativă pe care a dat-

Contestatoarea a susținut că prima faptă care i s-a reținut în sarcină drept abatere disciplinară prin decizia dedusă judecății, respectiv aceea că ar fi dispus ca îngrijitoarea să completeze în mai multe rânduri registrele și condicile biroului de grefă, încălcând astfel dispozițiile art.170 pct.2 din Regulamentul de ordine interioară, nu corespunde realității deoarece, cel care a dat dispoziția mai sus menționată a fost fostul procuror șef, dispoziție care a fost preluată și de către actualul prim procuror.

Cu privire la cea de a doua abatere disciplinară menționată în decizia nr.2/30.01.2007, contestatoarea a pretins că nici aceasta nu este susținută, deoarece nici în referatul prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești și nici în cel al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI nu se arată în mod concret care au fost faptele pretins săvârșite de către contestatoare.

În raport de a treia pretinsă abatere disciplinară săvârșită, aceea de a fi refuzat să primească plângerile depuse de către petiționari în lipsa procurorilor din unitate, contestatoarea a susținut că nu există nici o faptă concretă care să fi fost dovedită a fi fost săvârșită de către ea în modalitatea reținută sub aspectul invocat în decizia dedusă judecății.

Referitor la pretinsa abatere disciplinară de a nu a fi adus la cunoștința prim procurorului toate apelurile telefonice primite în lipsa acestuia, contestatoarea a susținut, de asemenea, că, și de această dată, în decizie nu s-a făcut referire la o faptă concretă, ci abaterea disciplinară a fost reținută la modul general.

Cu privire la cea de a cincea abatere disciplinară reținută în decizia dedusă judecății, aceea că în lipsa din unitate a grefierei, cât și în alte situații, contestatoarea ar fi refuzat în mod nejustificat să dactilografieze lucrările procurorilor, încălcând astfel dispozițiile art.7, pct.1 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, contestatoarea a susținut că nu există nici un referat care să se fi întocmit și să se fi înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești, act prin care să se fi făcut mențiune cu privire la săvârșirea vreunei abateri disciplinare în sensul menționat.

În al șaselea rând, contestatoarea a susținut că decizia nr.2/30 ianuarie 2007 vizează pretinsa atitudine lipsită de profesionalism a contestatoarei, în sensul că, în mod repetat, a refuzat nejustificat primirea dosarelor și a altor lucrări de la organul de poliție, fapta neconfirmându-se în sensul existenței vreunui caz concret care să fi justificat reținerea unui astfel de abateri.

De asemenea, contestatoarea a susținut că a șaptea abatere disciplinară reținută în sarcina ei reprezintă o simplă acuzare, fără să existe vreo dovadă în sensul săvârșirii la data de 24.10.2006 a perturbării activității de pază de către contestatoare.

Cât privește cea de a opta faptă care se a reprezenta o abatere disciplinară, aceea de a fi făcut afirmații necorespunzătoare în luna mai 2006, cu privire la pregătirea profesională a avocatei, contestatoarea s-a apărat în sensul că și de această dată nu există nici un suport probator care să dovedească faptul că ea ar fi săvârșit o astfel de abatere disciplinară.

Referitor la fapta pe care comisarul șef - șeful Biroului cercetări penale din cadrul J V ar fi sesizat-o prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești în sensul că ar fi existat un comportament negativ al contestatoarei față de organele de poliție, contestatoarea a invocat, de asemenea, caracterul nereal al pretinsei abateri disciplinare reținută în sarcina sa.

Totodată, în ceea ce privește abaterile disciplinare menționate în decizia dedusă judecății cu privire la pretinsa suspectare a colegilor de serviciu că ar fi sustras bani sau acte de la contestatoare, pretinsa atitudine arogantă în relațiile cu prim procurorul unității și cu un alt procuror al aceluiași parchet, cu privire la cuantificarea într-o mapă specială, în mod sistematic a unor greșeli minore de redactare și rezolutare, în scop de șantajare și intimidare, s-au formulat, de asemenea, apărări de către contestatoare în sensul că, observând unele greșeli, a fost nevoită să-i sesizeze pe procurori si să-i roage să îndrepte aceste greșeli și nu sunt fapte de natură disciplinară.

În ceea ce privește fapta reținută drept abatere disciplinară, în sensul că s-ar fi prezentat din concediul de odihnă pe anul 2006 fără rechemare și fără epuizarea întregului concediu, contestatoarea a susținut că este neîntemeiată acuzația deoarece, în raport de volumul foarte mare de lucrări și de termenele prevăzute de lege în care acestea trebuie executate, a fost solicitată de către prim procurorul Parchetului să revină în unitate și să întocmească de urgență situațiile cerute de către parchetul ierarhic superior, astfel încât prezența sa la serviciu a fost impusă înainte de epuizarea întregului concediu de odihnă datorită caracterului de urgență dat de specificul activității pe care o desfășoară.

Prin sentința civilă nr.880/19 octombrie 2007 fost admisă în parte contestația, a fost anulată decizia nr.2/30 ianuarie 2007 emisă de intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și s-a dispus înlocuirea sancțiunii disciplinare stabilită prin această decizie cu sancțiunea "avertismentului scris" prevăzută de art. 264 alin.1 lit. a din Codul muncii.

A fost obligat intimatul să restituie contestatoarei sumele de bani reținute ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare a reducerii cu 10% a salariului de bază brut pe o perioadă de 3 luni.

A fost menținută în rest decizia nr.2 din30 ianuarie 2007 emisă de intimat.

A fost obligat intimatul să plătească suma de 449 lei contestatoarei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatoarea și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.

Prin decizia nr.305/R-/8.04.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI s-au admis recursurile declarate de părți, a fost casată sentința civilă nr.880/19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În esență, s-a reținut de instanța de casare că motivarea hotărârii trebuie să se refere la probele în urma aprecierii cărora a rezultat situația de fapt, să răspundă tuturor motivelor de fapt invocate în contestație, să fie analizate elementele constitutive ale abaterii disciplinare supuse atenției prin contestație, dintre cele pe care le reglementează art.263 Codul muncii, după ce în prealabil s-a examinat îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art.268 alin.2 din Codul muncii și Legea nr.567/2004, statuarea cheltuielilor de judecată urmând să se facă potrivit art.274 Cod procedură civilă în funcție de soluția ce se va pronunța cu privire la fondul cauzei.

Cu ocazia rejudecării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr-.

Prin notele scrise și prezentate oral în instanță în data de 27 iunie 2008 de către contestatoare, s-a solicitat: anularea deciziei nr. 2 din 30 ianuarie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată; restituirea fondului de premiere de 2% pe o perioadă de 3 luni; obligarea intimatului la plata sumei de 10.000 lei reprezentând traume psihice materiale și morale.

Contestatoarea a susținut că decizia a fost dată cu încălcarea legii, în sensul că nu au fost respectate prevederile art.89 alin.1, 2,și3 din Legea nr.567/2004, art.268 alin.1 și 3 din Codul muncii, art.266, art.267 alin.4, art.268 alin.2 lit. c, art.268 alin.4 și art.268 alin.2 lit. a și b din Codul muncii, toate cu indicarea conținutului textului de lege.

Prin sentința nr.601/27.06.2008 a fost respinsă contestația și au fost și respinse cererile de obligare a intimatului la restituirea fondului de premiere cu 2% pe o perioadă de 3 luni și la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, urmare a referatului prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, prin rezoluția din 29 noiembrie 2006, procurorul general a dispus efectuarea cercetării prealabile disciplinare a grefierului șef conform art.87 alin.2 din Legea nr.567/2004, cu respectarea art.266 pct.1 din Codul muncii.

Cercetarea prealabilă disciplinară a fost efectuată de procurorul desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în perioada 11 decembrie 2006-22 decembrie 2006, iar rezultatul verificărilor a fost materializat în referatul întocmit în data de 27 decembrie 2006 și înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI sub nr. 5464/VI/12 din 3 ianuarie 2007. În baza constatărilor făcute prin referatul întocmit cu ocazia cercetării prealabile disciplinare și a lucrărilor anexate, a fost emisă decizia nr.2/30 ianuarie 2007 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI. În cursul cercetării disciplinare prealabile, grefierul șef a dat ample note de relații, formulându-și toate apărările pe care le-a considerat, inclusiv după terminarea controlului pe care l-a apreciat ca fiind superficial, sesizând procurorul general filele 137-148 dosar.

Față de această situație, tribunalul a constatat că emiterea deciziei de sancționare nr.2/30 ianuarie 2007, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.268, 267 pct.1, 2 și 4 din Codul muncii și art.86 pct.2, art.87, art.89 pct.1, 2 și 3 din Legea nr.567/2004.

Decizia s-a emis în termenul de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare și anume din 3 ianuarie 2007, când a fost înregistrat referatul privind rezultatul cercetărilor prealabile.

Nu poate fi considerată data de 27 decembrie 2006 ca dată de la care se calculează cele 30 de zile în care poate fi emisă decizia de sancționare, potrivit textelor de lege amintite, această dată reprezentând de fapt, data la care procurorul desemnat cu efectuarea cercetării prealabile a terminat și întocmit referatul.

Faptul că decizia emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI nu i s-a comunicat prin poștă și nici direct ei sub luare de semnătură, ci prin intermediul prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, nu încalcă dispozițiile art.268 pct.3 și 4 și nu reprezintă motiv de nulitate a deciziei.

Prin Decizia nr.2/30 ianuarie 2007 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI în baza referatului privind rezultatul cercetării prealabile disciplinare, cât și a lucrărilor anexate la acesta, s-a reținut că în perioada supusă verificării 1iunie - 22 decembrie 2006, grefierul șef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești a săvârșit următoarele fapte de natură disciplinară:

1. dispus ca, îngrijitor de curățenie să completeze în mai multe rânduri registrele și condicile biroului de grefă, încălcând astfel dispozițiile art.170 pct.2 din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor.

2. nu urmărește și nu informează procurorii dacă lucrările repartizate de prim procurorul unității sunt efectuate la termen, încălcând astfel dispozițiile art.174 lit. e și art.183 pct.2 din regulamentul menționat;

3. refuză să primească plângerile depuse de petiționari în lipsa procurorilor din unitate;

4. nu aduce la cunoștință prim procurorului toate apelurile telefonice primite în lipsa acestuia;

5. în lipsa din unitate a grefierului cât și în alte situații, în mod nejustificat a refuzat să dactilografieze lucrările procurorilor, încălcând dispozițiile art.7 pct.1 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea;

6. în mod repetat, cu ocazia primirii dosarelor sau a altor lucrări de la organul de poliție, are o atitudine lipsită de profesionalism, refuzând nejustificat primirea acestora, încălcând dispozițiile art.6 din Codul deontologic și art.84 lit. h din Legea nr.567/2004;

7. la data de 24 octombrie 2006 perturbat activitatea de pază, fără drept verificând registrele de intrare în unitate ale jandarmilor, încălcând dispozițiile art.64 lit. g din Legea nr.567/2004 și art.189 din Codul deontologic;

8. în luna mai 2006 făcut afirmații necorespunzătoare cu privire la pregătirea profesională a avocatei, manifestând o atitudine ostilă și arogantă față de aceasta, încălcând dispozițiile art.84 lit. d din Legea nr.567/2004 și art.17, 18 și19 pct.5 din Codul deontologic;

9. în noiembrie 2006, comisarul șef șeful Biroului de cercetări penale din cadrul IPJ Vas esizat pe prim procurorul unității asupra comportamentului negativ al grefierului șef față de organele de poliție;

10. în mai multe rânduri i-a suspectat pe colegii de serviciu că îi fură bani sau acte, le impută fapte penale, încălcând astfel dispozițiile art.19 pct.5 din Codul deontologic menționat;

11. în relațiile cu prim procurorul unității, cât și cu procurorul G are o atitudine arogantă, sfidătoare, invocând conflicte artificiale, iar discuțiile cu aceștia le poartă pe un ton ridicat, lipsit de orice respect;

12. s-a prezentat din concediul de odihnă pe anul 2006, fără rechemare și fără a epuiza întregul concediu, motivând că este un drept al său să se prezinte la unitate când dorește și acuzând pe prim procurorul unității de încălcarea legii, faptă de natură disciplinară prevăzută de art.19 pct.5 din Codul deontologic menționat și art.84 lit. d și g din Legea nr.567/2004;

13. în mod sistematic, în loc să acționeze pentru îndreptarea și evitarea eventualelor greșeli minore, de redactare și rezolutare, inerente unei munci cu un personal numeric redus, sus-numita le cuantifică într-o mapă specială, folosindu-le în scop de șicanare și intimidare.

S-a reținut în referat că faptele constatate și reținute în sarcina grefierului șef constituie abateri disciplinare prevăzute de art.84 lit. d, g și art.1 din Legea nr.567/2004 cât și încălcări ale art.17,18 și 19 (1 și 5) din Hotărârea nr.145 din 26 aprilie 2005 Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Codului deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

În baza art.86 alin.2, art.85 alin.1 lit. b și.n2, art.89 alin.1, 2 și 4 din Legea nr.567/2004, s-a dispus reducerea cu 10% a salariului de bază brut al grefierului șef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești U. pe o perioadă de 3 luni începând cu 13 februarie 2007, obligarea acesteia să urmeze în cursul anului 2007 cursul de deontologie a profesiei, organizate de Școala Națională de Grefier.

Tribunalul Vâlceaa apreciat că, potrivit art.263 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară și că abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Aceste dispoziții legale sunt prevăzute și în dispozițiile art.82 și 83 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Instanța de fond a analizat, pe rând, fiecare dintre abaterile disciplinare reținute în sarcina contestatoarei.

1. Referitor la prima faptă de natură disciplinară, contestatoarea s-a apărat în sensul că această dispoziție a fost dată de fostul prim procuror și preluată de prim procurorul actual, apărare pe care însă prima instanță nu a reținut_o, cu motivarea că, din verificările făcute cu ocazia cercetării prealabile disciplinare, s-a constatat că în registrul de evidență art.18/1 Cod penal și condica de corespondență cu Judecătoria Bălcești, de la începutul anului 2006 până la 3 iulie 2006, îngrijitorul de curățenie a efectuat înregistrări, deși nu avea acest drept. În declarația dată fila 79 dosar, a arătat că a operat în registre și condici la ordinul grefierului șef, a cărui subalternă era.

Aceeași situație a rezultat și din declarațiile jandarmului care asigură paza, în sensul că îngrijitorul de curățenie se plângea că nu are timp suficient pentru a se ocupa de curățenia localului, fiind solicitată de grefierul șef să efectueze lucrări de birou, deși prim procurorul i-a interzis acest lucru.

A considerat instanța că apărarea contestatoarei nu este susținută și că fapta sa de a-i cere îngrijitorului de curățenie să completeze în registrul de evidență 18/1 Cod penal până în data de 3 iulie 2006, este abatere disciplinară prevăzută de art.170 pct.2 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor și, totodată, aduce atingere demnității și probității sale profesionale.

5. Cu privire la cea de-a cincea faptă reținută în decizia de sancționare, privind refuzul grefierul șef, în anumite situații, de a dactilografia lucrările procurorilor, instanța a reținut că, într-adevăr,din lucrările dosarului nu rezultă că grefierul șef ar fi refuzat dactilografierea unor lucrări în lipsa grefierului sau cu alte ocazii, însă, referitor la sesizarea făcută de prim procurorul parchetului privind incidentul din 6 iulie 2006, când se că a refuzat dactilografierea actului de reținere a unei persoane și i-a reproșat primului procurorului că ar comite o ilegalitate, s-a reținut că în declarația dată, ofițerul de poliție, care s-a prezentat la prim procurorul parchetului, a arătat că grefierul șef avea deficiențe în dactilografierea computerizată a lucrării respective și din acest motiv a redactat el lucrarea ce se impunea în legătură cu reținerea numitului.

Așa cum s-a reținut și de către procurorul însărcinat cu cercetarea prealabilă, ținând seama și de problemele de sănătate pe care le prezenta contestatoarea la mână, nu poate fi reținut aspectul intențional în refuz.

A reținut în să instanța de fond că grefierul șef a avut un mod de manifestare nepermis, lipsit de respect față de prim procurorul parchetului, căruia i-a reproșat în fața ofițerului de poliție că ar comite o ilegalitate, în acest mod grefierul șef încălcând prevederile Codului deontologic, respectiv art.19 pct.5 și 19 alin.1, potrivit cărora personalului auxiliar de specialitate îi este interzis să exprime opinii proprii cu privire la legalitatea actelor întocmite în cadrul parchetului la care lucrează.

Acest comportament ce încalcă Codul deontologic a fost sesizat prin informarea întocmită în 28 iulie 2006 de către IPJ V- Poliția orașului Bălcești la punctul 3 ( pagina 16 dosar).

6. Referitor la abaterea disciplinară pct.6 din decizie, contestatoarea, în notele scrise și prezentate în instanță, a arătat că fapta reținută în sarcina sa este contrazisă de împrejurarea că nu există nici un referat sau sesizare înregistrate la adresa sa din care să rezulte că a refuzat primirea dosarelor, că organul de control nu i-a luat în considerare apărările sale și în concluzie nu este dovedită această faptă.

Apărarea contestatoarei a fost însă înlăturată de prima instanță, pe baza sesizării ajutorului șef post poliție (fila 18 dosar), din care rezultă că în data de 18 octombrie 2006, ca de altfel și în luna iunie 2006, contestatoarea a refuzat nejustificat primirea la grefă a unor dosare rezolutate de către prim procuror, această atitudine având-o pentru că a refuzat să facă presiuni asupra unui cetățean pentru satisfacerea unui interes personal cerut de grefierul șef, fără ca pe rolul parchetului să existe vreun dosar.

A apreciat instanța că această faptă rezultă și din declarațiile comisarului șef, a lucrătorilor de poliție, și este confirmată și de fostul prim procuror care a fost audiat cu ocazia cercetării disciplinare prealabile.

În acest mod, contestatoarea a încălcat atât dispozițiile art.6 din Codul deontologic cât și ale art.84 lit. din Legea nr.567/2004.

7. Referitor la abaterea reținută la punctul 7, contestatoarea s-a apărat în sensul că, potrivit cererii întocmite în 23 octombrie, în ziua de 24 octombrie 2006 nu a fost la serviciu, astfel că este nedreaptă fapta reținută în sarcina sa că ar fi intervenit în activitatea jandarmilor, verificând registrele acestora. Apărarea contestatoarei este însă înlăturată de fișa de pontaj (fila 120) unde apare prezentă în ziua de 24 octombrie 2006 și de declarațiile jandarmilor (filele 88-90 dosar).

A reținut instanța că au fost încălcate dispozițiile art.84 lit. g din Legea nr.567/2004 și art.18 din Codul deontologic.

8. Referitor la fapta de la punctul 8, privind afirmațiile necorespunzătoare făcute în luna mai 2006 în legătură cu pregătirea profesională a avocatei, și privind manifestarea ostilă și arogantă față de aceasta, încălcându-se dispozițiile art.84 lit. d din Legea nr.567/2004 și cele prevăzute de art.17, 18 și 19 din Codul deontologic.

Deși contestatoarea această situație, din declarația avocatei din data de 1 iulie 2006 (fila 22 dosar), rezultă că aceasta din urmă a sesizat conducerea parchetului referitor la aspectul amintit, susținând că de fiecare dată când este solicitată să asigure asistență juridică din oficiu, grefierul șef se manifestă în același mod având o atitudine ostilă, respectiv arogantă și nemulțumită.

Potrivit art.84 lit.d și g din Legea nr. 567/2004, constituie abateri disciplinare, atitudinile ireverențioase în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, față de judecători, procurori, colegi, avocați, martori, justițiabili sau orice altă persoană cu care intră în relații și manifestările duc atingere demnității și probității profesionale.

De asemenea, prin comportamentul său contestatoarea a încălcat și dispozițiile art.18 din Codul deontologic, potrivit căruia personalul auxiliar de specialitate trebuie să fie respectuos, calm, amabil și lipsit de aroganță în relațiile cu justițiabilii, judecătorii, procurorii, avocații.

9. În ceea ce privește fapta a noua reținută în decizia de sancționare referitor al sesizarea din luna noiembrie 2006 făcută de comisarul șef, șeful Biroului cercetări penale din cadrul IPJ V, către prim procurorul unității asupra comportamentului negativ al grefierului șef față de organele de poliție, tribunalul a reținut că contestatoarea a negat această susținere, precizând că în luna noiembrie 2006, când comisarul șef s-a prezentat pentru a discuta cu prim procurorul unității, acesta din urmă nu era în unitate.

Or, din nota de relații fila 97 dosar dată de către șeful serviciului cercetări penale IPJ V, a rezultat că urmare a sesizărilor făcute de către lucrătorii poliției judiciare privind "imixtiunea în activitatea de urmărire penală a doamnei, respectiv se opune la predarea dosarelor de către polițiști", a mers la Parchetul Bălcești pentru a discuta cu prim procurorul, însă, acesta din urmă fiind plecat a discutat cu procurorul, rugându-l să-l informeze pe procurorul șef. Ulterior, a arătat ofițerul de poliție, a luat legătura telefonică cu prim procurorul și au ajuns la o concluzie "că situația generată de a devenit insuportabilă". Aceste aspecte erau semnalate de mai mulți ani de către lucrătorii de poliție. Același ofițer de poliție, cu privire la grefierul șef, a arătat că "are un comportament arogant, jignitor față de polițiști, cât și faptul că de multe ori se leagă de soluțiile de încadrare juridică din dosare, propuse de polițiști".

A concluzionat instanța că această declarație confirmă fapta de natură disciplinară prevăzută de art.6 din Codul deontologic și art.84 lit. h din Legea nr.567/2004 reținută și la punctul 6 din decizie.

11. În legătură cu a unsprezecea faptă reținută în sarcina contestatoarei în sensul că în relațiile cu prim procurorul unității și procurorul G are o atitudine arogantă, sfidătoare, invocând conflicte artificiale iar discuțiile cu aceștia le poartă pe un ton ridicat, lipsit de orice respect, faptă ce încalcă dispozițiile art.18 din Codul deontologic și art.84 din Legea nr.567/2004, tribunalul a reținut că, deși contestatoarea a negat această atitudine, sesizarea prim procurorului în acest sens a fost dovedită cu declarațiile întregului personal din cadrul parchetului, declarațiile jandarmilor și ale lucrătorilor de poliție, persoane ce au fost audiate în timpul cercetării prealabile.

Astfel, în declarația sa (fila 80 dosar) subinspectorul de poliție, referitor la incidentul din 4 iulie, sesizează tonul "răstit" adresat și primului procuror în discuțiile purtate, iar de la Postul de Poliție (filele 81-83), a asistat la mai multe discuții tensionate, în care grefierul șef încearcă să-și impună punctul de vedere, lăsând impresia că ea este cea care conduce, având ultimul cuvânt și comentând necontenit.

, jandarm la această unitate, (fila 95) a susținut că în mai multe rânduri a auzit-o pe contestatoare certându-se cu personalul unității, discuțiile fiind auzite chiar de către cetățenii care veneau în audiență și uneori întrebau ce se întâmplă.

De altfel, această atitudine a fost sesizată și de procurorul însărcinat cu cercetarea prealabilă în timpul în care a fost prezent în unitate.

În consecință, instanța a constatat că sus-numita contestatoare a încălcat dispozițiile art.18 din Codul deontologic și art.84 din Legea nr.567/2004.

13. Cu privire la cea de-a treisprezecea faptă, cu ocazia verificărilor făcute în cadrul cercetării disciplinare prealabile, procurorul desemnat a constatat personal că este de netolerat faptul că persoana cercetată își exprimă nemulțumirea prin manifestări lipsite de respect față de colegii de serviciu, cu încălcarea dispozițiilor art.19 alin.5 din Codul deontologic, potrivit cărora relațiile personalului auxiliar cu judecătorii, procurorii și colegii trebuie să fie bazate pe respect și bună credință. Acesta nu își poate exprima părerea cu privire la probitatea profesională și morală a judecătorilor, procurorilor sau altor colegi.

S-a reținut (punctul 21 din referatul privind rezultatul cercetării prealabile disciplinare) că, în loc să acționeze pentru îndreptarea și evitarea eventualelor greșeli minore în redactare și rezolutare inerente unei astfel de munci, contestatoarea le cuantifică într-o mapă specială în scop de șicanare și intimidare. Această activitate are legătură directă cu atitudinea în profesie a personalului auxiliar, cu relațiile pe care trebuie să le aibă cu colegii și care trebuie să fie bazate pe respect și bună credință, or această atitudine lipsește grefierului șef și constituie o încălcare a dispozițiilor art.19 alin.5 din Codul deontologic.

Față de probele administrate în cauză, instanța a reținut că concluzionat că, dintre cele 13 abateri reținute prin decizia de sancționare contestată, nu sunt dovedite cele de la pct. 2, 3, 4, 10 și 12, motiv pentru care instanță a concluzionat că sus-numita contestatoare nu se face vinovată de săvârșirea acestor abateri disciplinare.

În ce privește restul faptelor reținute prin decizia nr.2/30 ianuarie 2007 la pct.1, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 13, fiecare în parte dintre acestea constituie o abatere disciplinară, fiind încălcate în mod special dispozițiile art.170 pct.2 din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor, art.84 lit. g din Legea nr.567/2004, art.18, art.19 alin.1, art.19 pct.5 din codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Faptul că grefierul șef nu a mai fost sancționată disciplinar anterior, deși același comportament nedemn, lipsit de respect și bună - credință în relațiile cu șefii, colegii, subalternii și persoanele cu care intră în contact prin natura serviciului, l-a avut și anterior (a se vedea în acest sens declarațiile și referatul fostului prim procuror ), că este operativă și conștiincioasă în efectuarea lucrărilor a fost avut în vedere la luarea măsurii disciplinare de sancționare, întrucât nu i s-a aplicat sancțiunea cea mai grea prevăzută în art.85 din Legea nr.567/2004 sau în dispozițiile art.264 din Codul muncii.

Față de motivele învederate mai sus instanța a respins contestația așa cum a fost formulată și ca o consecință a respins și cererile formulate în instanță și cuprinse în notele scrise depuse la dosar.

În termenul legal, contestatoarea a declarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:

1. Instanța de fond a încălcat dispozițiile art.268 alin.3 Codul muncii și art.89 alin.2 din Legea nr.567/2004, dispozițiile art.268 alin.1 și 4 Codul muncii, ale art.266 literele a, b, c, d, e, și cele ale art.267 alin.4 din Codul muncii.

2. Au fost încălcate dispozițiile art.268 alin.2 litera c Codul muncii și art.89 litera c din Legea nr.567/2004, care prevăd obligativitatea cuprinderii în decizia de sancționare a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei.

De asemenea, au fost încălcate și prevederile art.268 alin.2 literele a și b Codul muncii.

3. Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI nu a depus întâmpinarea în termenul legal, adică cu 5 zile înainte de începerea procesului.

4. Tribunalul Vâlceaa respins cererea contestatoarei de a solicita anumite documente aflate în posesia Parchetului Bălcești și președintele completului de judecată a întrerupt-o frecvent încălcându-i dreptul la apărare.

5. Instanța de fond a încălcat și dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, întrucât nu a analizat probele solicitate și încuviințate contestatoarei, nedând dovadă de rol activ în ceea ce privește aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

6. În rejudecare, instanța de fond nu a ținut cont de decizia de casare și nu a observat că faptele ce se impută au caracter de generalitate, reținându-i un număr de opt abateri disciplinare, fără a lua în considerare referatul întocmit de organul de control.

În dezvoltarea acestui ultim motiv de recurs, contestatoarea a criticat sentința, arătând separat nemulțumirile sale în legătură cu fiecare faptă reținută de instanța de fond, după cum urmează:

În ceea ce privește prima faptă din decizie referitoare la însărcinarea femeii de serviciu cu completarea registrelor și condicilor biroului de grefă, recurenta a arătat că este o faptă generală, că nu se prevede despre care condici și registre este vorba, că nu recurenta a dat ordin femeii de serviciu, ci prim procurorul, iar recurenta chiar a demascat acest lucru. Mai mult, contestatoarea a lipsit în cursul anului 2006, or în decizie se scrie că a săvârșit aceste abateri în perioada 1.06.2006 - 22.12.2006. Se mai arată că pentru această faptă sancțiunea a fost aplicată cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art.268 alin.1 Codul muncii, că este vorba doar de registrul 181, de completarea căruia trebuia să se ocupe grefiera, iar coloana 9 acestui registru a fost completată chiar de către contestatoare.

Mai susține recurenta că perioada reținută de Tribunalul Vâlcea ca fiind aceea în care s-a săvârșit respectiva abatere este alta decât cea reală.

În ceea ce privește cea de-a cincea faptă, privind refuzul contestatoarei de a dactilografia lucrările procurorilor, recurenta arată că este o acuzație cu caracter de generalitate și, chiar în raportul de control arătându-se că nu există dovezi cu privire la aceste abateri.

Se mai arată că ofițerul de poliție a redactat doar două fraze și că instanța i-a reținut săvârșirea altei fapte, respectiv aceea că ar fi fost ireverențioasă cu prim procurorul.

Susține contestatoarea că nu a refuzat să dactilografieze ordonanța de reținere pentru numitul.

În ceea ce privește cea de-a șasea faptă, privind refuzul de a primii dosarele de la organele de poliție, recurenta arată că nu există vreo sesizare concretă din partea vreunui polițist și că adresa făcută de Parchetul Bălcești nu are număr și nu este înregistrată.

Arată recurenta că dosarul nr.758/P/2005 aparținând Poliției Bălcești a fost înregistrată de o altă grefieră din eroare sub nr.759/P/2005 (care este al Poliției ) și că nu s-a verificat cine a modificat numărul de înregistrare.

Susține recurenta că prim procurorul a dat o dispoziție oficială (a cărei emitere nu a mai recunoscut-o ulterior) prin care a solicitat ca pe adresele de înaintare a dosarelor de la organele de poliție să fie înscrise date privind numele părților, ceea ce înseamnă că în mod corect recurenta a pretins organelor de poliție ca adresele de înaintare să fie redactate în conformitate cu cele solicitate de prim procurorul parchetului.

În legătură cu cea de-a șaptea faptă reținută, privind verificarea registrelor de intrare în unitate ale jandarmilor, recurenta arată că Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate, nu are art.64 litera g și că de asemenea nu există art.189 din Codul deontologic.

Arată contestatoarea că în ziua de 24.10.2006 nu s-a aflat în instituție și a avut aprobată o zi de recuperare, astfel că nu a avut posibilitatea de a controla registrele jandarmilor.

Referitor la fapta nr.8, privind afirmații necorespunzătoare la adresa avocatei, recurenta a arătat că sancțiunea pentru această faptă a fost aplicată pentru trecerea unui termen mai mare de 6 luni de la săvârșirea faptei, astfel că nu au fost respectate dispozițiile art.268 alin.1 Codul muncii.

Mai arată contestatoarea că nu se face vinovată de săvârșirea fapte, întrucât nu a făcut decât să aplice o singură ștampilă pe o singură semnătură existentă, refuzând aplicarea celei de-a doua ștampile în lipsa unei semnături. În plus această problemă s-a remediat. Mai mult nu există sesizare sau referat înregistrate la parchet cu privire la această faptă.

În legătură cu cea de-a 9 faptă, privind comportamentul negativ al contestatoarei în cursul lunii noiembrie, sesizat de comisarul șef, recurenta arată că nu există sesizare scrisă din partea acestui comisar, care de altfel recunoaște că a făcut o sesizare telefonică.

De altfel în luna noiembrie recurenta a fost propusă pentru acordarea de stimulente.

În ceea ce privește fapta nr.11 privind comportamentul nerespectuos față de procurorul G și față de prim procurorul unității, contestatoarea arată că nu există sesizări scrise cu privire la aceste fapte și că a fost notată cu calificativul foarte bine în ceea ce privește profilul profesional și moral chiar de către prim procurorul unității.

În fine, în ceea ce privește ultima faptă reținută de instanța de fond, privind cuantificarea într-o mapă specială, în scop de șicanare și intimidare a greșelilor de redactare și rezolutare a personalului din unitate, recurenta a arătat că atunci când a avut ocazia doar a adus la cunoștință greșelile pentru a fi reparate și că, în urma controlului efectuat, nu a fost găsită nicio astfel de mapă.

În susținerea acestui ultim motiv de recurs, recurenta a mai arătat că permanent a fost apreciată pentru munca depusă și pentru profilul său moral, sens în care în cursul anului 2006, când se că a săvârșit aceste abateri disciplinare, a primit calificativul foarte bine, a primit stimulente financiare și a fost evidențiată.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, instanța reține următoarele:

Primul motiv de recurs este nefondat.

Conform art.268 alin.3 Codul muncii și a art.89 alin.2 din Legea nr.567/2004, decizia de sancționare se comunică salariatului în 5 zile calendaristice și produce efecte de la data comunicării.

La dosar nu există dovada privind comunicarea deciziei nr.2 din 30.01.2007.

Acest termen de 5 zile nu este însă unul de decădere, deci necomunicarea înăuntrul său nu atrage nulitatea, ci este doar un termen de recomandare, sancțiunea nerespectării sale constând în lipsa producerii efectelor.

Pe de altă parte, conform art.268 alin.4, comunicarea se predă personal salariatului cu semnătură de primire, sau, în caz de refuz, prin scrisoare recomandată la domiciliul sau reședința acestuia.

Data comunicării marchează momentul aplicării sancțiunii, moment de la care angajatorul este îndreptățit să procedeze la executarea acestuia și de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru introducerea contestației.

În speță însă contestația a fost formulată în termen, astfel că recurenta nu a fost prejudiciată de necomunicarea deciziei.

În altă ordine de idei, conform art.268 alin.1 Cod procedură civilă, aplicarea sancțiunii disciplinare se face prin decizie emisă în 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Legea nr.567/2004, care este specială și derogatorie, prevede însă în art.89 alin.1 că ancțiunile disciplinare se aplică în termen de 30 de zile de la data înregistrării actului de constatare la cabinetul conducătorului instanței sau al parchetului competent să aplice sancțiunea, dar nu mai târziu de un an de la data săvârșirii abaterii disciplinare.

În cauză referatul privind rezultatul cercetării prealabile cu privire la recurenta -contestatoare a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI la data de 3.01.2007 ( filele 178- 203 din dosarul atașat), iar decizia de sancționare a fost emisă la data de 30.01.2007 (filele 3-5 din dosarul atașat), ceea ce înseamnă că a fost respectat termenul de 30 de zile arătat mai sus.

De asemenea, a fost respectat și termenul de un an instituit de art.89 alin.1 din Legea nr.567/2004, în condițiile în care sancțiunea a fost aplicată la 30.01.2007 pentru fapte săvârșite în perioada 1.06-22.12.2006.

Mai recurenta că au fost nerespectate dispozițiile art.266 literele a, b, c, d și e Codul muncii, text de lege care reglementează elementele ce trebuie avute în vedere de către angajator la aplicarea sancțiunii: gravitatea abaterii, împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului și eventuale sancțiuni disciplinare suferite anterior de acesta.

Recurenta-contestatoare nu a dezvoltat această idee, nearătând în ce sens au fost încălcate dispozițiile art.266 Codul muncii.

Pe de o parte, aceste elemente nu trebuie cuprinse în decizia de sancționare (art.268 alin.2 nefăcând trimitere la ele), iar pe de altă parte, curtea constată că dispozițiile artr.266 au fost corect aplicate de către angajator, acest aspect urmând a fi analizat în cadrul ultimului motiv de recurs.

O altă dispoziție ce se a fi fost încălcată este cea cuprinsă în art.267 alin.4 Codul muncii, care prevede pentru salariatul cercetat disciplinar dreptul de a formula și susține toate apărările în favoarea sa și dreptul de a fi asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului.

De asemenea, recurenta nu a arătat în ce sens a fost încălcat acest text de lege, iar instanța constată că recurenta-contestatoare și-a formulat pe larg apărările în cadrul cercetării disciplinare prealabile (filele 100-119).

În fine, recurenta că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, fără a arăta, de asemenea, în ce constă această încălcare.

Curtea apreciază însă că art.129 Cod procedură civilă nu a fost încălcat de prima instanță, care și-a exercitat pe deplin rolul activ în prezentul dosar.

Al doilea motiv de recurs este nefondat.

Curtea, apreciază că au fost respectate dispozițiile art.89 alin.3 literele a, b și c, aplicabile în speță, derogatorii și speciale față de dispozițiile art.268 alin.3 literele a, b și c ( la care face referire contestatoarea), în sensul că în decizia de sancționare sunt cuprinse: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din actele normative în vigoare care au fost încălcate de cel sancționat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de cel sancționat în timpul cercetării disciplinare prealabile ori motivele pentru care persoana nu a fost citată sau ascultată.

Contestatoarea este practic nemulțumită de motivația angajatorului privind înlăturarea apărărilor recurentei, însă este un lucru evident că decizia sancționatoare cuprinde motivele înlăturării acestei apărări, motive cu care recurenta nu este de acord.

Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs, curtea constată că în primul ciclu procesual intimata nu a depus întâmpinare, dar a făcut acest lucru în cel de-al doilea ciclu procesual (filele 276-279), depunând întâmpinarea la termenul de judecată din 27.06.2008, iar nu cu 5 zile înainte de termen, așa cum prevăd dispozițiile art.1141alin.2 Cod procedură civilă.

Nerespectarea termenului de depunere a întâmpinării nu se sancționează însă cu nulitatea hotărârii pronunțate.

Al patrulea și al cincilea motiv de recurs sunt nefondate.

Curtea apreciază că prima instanță a dat dovadă pe deplin de rol activ, în sensul că a încuviințat și administrat toate probele utile și pertinente soluționării cauzei și a respins în mod corect cererea de atașare a unor documente aflate în posesia Parchetului de pe lângă Judecători Bălcești, în mod întemeiat apreciind că acestea nu sunt pertinente soluționării cauzei.

Mai recurenta că a fost întreruptă în mod frecvent de președintele completului de judecată cu ocazia acordării cuvântului pe fond, în acest fel fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

Din practicaua sentinței nr.601/2008 rezultă că, după o oră de la acordarea cuvântului, instanța a atras atenția contestatoarei că îi limitează cuvântul la 5 minute, apreciind că și-a susținut pledoaria, însă contestatoarea a continuat să citească notele scrise.

Rezultă așadar că recurenta și-a susținut întreaga pledoarie și, chiar dacă i-ar fi fost limitat cuvântul, o astfel de măsură ar fi fost pe deplin justificată, în condițiile în care contestatoarea își expusese deja concluziile timp de o oră.

Ultimul motiv de recurs al contestatoarei este, de asemenea, nefondat.

Este de remarcat în primul rând că în rejudecare instanța de fond a respectat decizia de casare, care îi pusese în vedere să analizeze fiecare faptă din decizie prin raportare la referatele menționate în actul sancționator și la perioada 1.06-22.12.2006, răspunzând tuturor motivelor de fapt invocate în contestație, analizând latura subiectivă și stabilind dacă faptele săvârșite constituie încălcări ale obligațiilor legale ale salariatului. Instanța de fond a analizat în concret fiecare faptă, astfel că susținerile recurentei privind reținerea în sarcina sa a unor fapte cu caracter de generalitate, apare ca nefondată.

Urmează ca instanța de recurs să analizeze pe rând toate faptele reținute de către prima instanță.

Tribunalul Vâlceaa reținut că recurenta se face vinovată de săvârșirea primei abateri disciplinare reținută prin decizia de sancționare, aceea de a fi dispus ca îngrijitoarea de curățenie, să completeze în mai multe rânduri registrele și condicile biroului de grefă.

Așa cum s-a arătat și mai sus, sancțiunea pentru această faptă a fost aplicată înlăuntrul termenului de un an, reglementat de art.89 alin.1 din Legea nr.567/2004.

Contestatoarea că îngrijitoarea de curățenie ar fi săvârșit această faptă numai până la data de 29.06.2006, iar curtea constată că chiar și această scurtă perioadă se suprapune pe un interval de 29 de zile cu perioada ce a făcut obiectul verificărilor organului de control (1.06.2006 - 22.12.2006).

În declarația sa (fila 79 dosar atașat), numita, îngrijitor de curățenie la unitatea angajatoare, a arătat că a operat în mai multe dintre registrele grefierului - șef (opis, condici, registre procuror, registrul 181, registru minori), din ordinul grefierului-șef al cărui subaltern era.

Această declarație se coroborează cu susținerile fostului prim procuror (fila 27), ale prim procurorului (fila 33, 52-53), ale grefierei a (fila 75), precum și din declarațiile jandarmului, care asigură paza (fila95).

Această abatere este prevăzută de art.170 pct.2 din regulamentul de ordine interioară al parchetelor.

Cea de-a cincea abatere reținută în decizia de sancționare este că grefierul șef a refuzat în anumite situații să dactilografieze lucrările procurorilor.

Prima instanță a apreciat că nu există dovezi în acest sens, însă a apreciat că recurenta a avut un mod de manifestare nepermis, lipsit de respect față de prima procurorului parchetului căruia i-a reproșat în fața ofițerului de poliție că ar comite o ilegalitate, abatere prevăzută de dispozițiile art.19 pct.5 și art.19 alin.1 don Codul deontologic.

Curtea constată că, deși, în decizia de sancționare s-a reținut că recurenta a refuzat să dactilografieze lucrările procurorului, instanța de fond a concluzionat că recurenta se face vinovată de săvârșirea altei abateri, constând în lipsă de respect față de prim procurorul parchetului.

În acest fel, instanța de fond a reținut o altă faptă decât cea cu care a fost sesizată, astfel că, sub acest aspect recursul contestatoarei este fondat.

Cea de-a treia abatere disciplinară reținută de către instanță (fapta nr.6 în decizia de sancționare) este aceea că recurenta a refuzat primirea dosarelor de la organele de poliție, în mod nejustificat, dovedind astfel o atitudine lipsită de profesionalism.

În legătură cu acest motiv, contestatoarea a depus un act nou în recurs, respectiv adresa nr.1192/11/1, care nu este datată, emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, din care rezultă că li s-a pus în vedere organelor de poliție ca în adresele de înaintare a dosarelor să precizeze partea civilă sau vătămată și relația victimei cu făptuitorul (părinte, soră, etc.), iar la infracțiunile cu pagube să fie trecută paguba reclamată și paguba dovedită.

În acest fel, contestatoarea a vrut să demonstreze că este justificat refuzul său de a primi de la organele de poliție dosare care pe adresa de înaintare nu aveau înscrise toate aceste date, ea respectând practic adresa prim procurorului.

Curtea nu poate însă primi o astfel de apărare, întrucât înscrisul nou depus în dosar este adresat de prim procuror organelor de poliție, iar nu grefierei șefe, care nu avea competența de a verifica aceste adrese, ci doar de a le înregistra, după ce dosarele fuseseră primite și rezolutate de către procuror.

Odată primite aceste dosare de către procuror, recurenta nu avea competența de a mai refuza primirea acestora sau de a dispune modificarea adreselor de înaintare.

Ca atare, în mod corect, instanța de fond a apreciat că nu se impune atașarea documentelor de la Parchetul Bălcești din care să rezulte adresele de înaintare ale dosarelor de la organele de poliție.

Refuzul primirii acestor dosare este dovedit de următoarele acte: informarea din 28.07.2006 (fila 16), declarația agentului șef adjunct (filele 18, 81), nota de relații dată de (fila 53), declarațiile de la filele 55-57 ale unor ofițeri de poliție, declarația șefului de poliție (filele 87,92), declarația lui (fila 75, 76), declarația lui (fila 80).

Prin această faptă, contestatoarea a încălcat dispozițiile art.6 din Codul deontologic și art.84 litera h din Legea nr.567/2004.

Cea de-a patra faptă reținută de instanța de fond (fapta 7 din decizie) este aceea că la data de 24.10.2007, contestatoarea a perturbat activitatea de pază, verificând registrele de intrare în unitate ale jandarmilor.

recurenta că în ziua de 24.10.2006 nu a fost la serviciu, însă în fișa de pontaj (fila 120) ea figurează prezentă în ziua respectivă, iar fapta sa este dovedită de declarația lui (fila 20, fila 94), a lui (fila 76), (fila 53 ).

Săvârșind această faptă, recurenta a încălcat dispozițiile art.84 lit. g din Legea nr.567/2004.

Cea de-a cincea faptă reținută de instanță (fapta nr.8 din decizie), este aceea că în luna mai 2006 contestatoarea a făcut afirmații necorespunzătoare cu privire la pregătirea avocatei.

Curtea constată că, deși fapta se încadrează în termenul de 1 an anterior aplicării sancțiunii, totuși luna mai 2006 nu a făcut obiectul cercetării contestatoarei, din decizia de sancționare rezultând că au fost avute în vedere fapte săvârșite în perioada 1.06.2006 - 22.12.2006.

Rezultă că și sub acest aspect recursul contestatoarei este fondat.

A șasea faptă reținută de prima instanță (fapta 9 din decizie) este aceea că recurenta are un comportament negativ față de organele de poliție.

Din declarația de la fila 55, rezultă că în ziua de 22.11.2006, contestatoarea l-a apostrofat pe ofițerul de poliție, iar comportamentul necorespunzător față de reprezentanții organului de poliție, cărora le vorbește pe un ton arogant și jignitor, rezultă și din declarațiile lui (fila 26), (fila 53), G (fila 66), (fila 76), G (fila 68), (fila 96) și (fila 97).

Rezultă, așadar, că în mod corect instanța a reținut că recurenta a încălcat art.6 din Codul deontologic și art.84 litera h din Legea nr.567 /2004.

A șaptea faptă reținută de prima instanță (fapta 11 reținută în decizia de sancționare) este aceea că, în relațiile cu prim procurorul unității și cu procurorul G, contestatoarea are o atitudine arogantă, sfidătoare, purtând discuții cu aceștia pe un ton ridicat, lipsit de respect.

Această faptă rezultă din declarația fostului prim procuror (fila 26), a prim procurorului (fila 54), G (fila 66) (fila 75), (fila 80), (fila 81), (fila 95).

Săvârșind această faptă, contestatoarea a încălcat dispozițiile art.18 din Codul deontologic și art.84 din Legea nr.567/2004.

Ultima faptă reținută de instanță (fapta 13 din decizia de sancționare) este aceea că, în loc să atragă atenția asupra unor greșeli de redactare și rezolutare, contestatoarea le cuantifică într-o mapă specială folosindu-le în scop de șicanare și intimidare.

Chiar dacă o mapă cu astfel de greșeli nu a fost găsită, a reținut în mod corect prima instanță că însuși procurorul desemnat să efectueze cercetarea disciplinară prealabilă a constatat personal că recurenta își exprimă nemulțumirea prin manifestări lipsite de respect față de colegii de serviciu, în timp ce relațiile pe care personalul auxiliar trebuie să le aibă cu colegii trebuie să fie bazate pe respect și bună credință, conform art.19 alin.5 din Codul deontologic.

Săvârșirea acestei abateri a fost dovedită cu nota de relații dată de (fila 54), declarația lui G (filele 66-67), (fila 75), (fila77), G (fila 78), toți aceștia fiind foști și actuali angajați ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești.

Susținerea permanentă a contestatoarei în cadrul acestui ultim motiv de recurs a fost în sensul că ea a fost permanent apreciată pentru munca depusă și pentru profilul său moral, motiv pentru care a fost notată cu calificativul foarte bine și a primit stimulente financiare.

Din procesul - verbal de la fila 135 rezultă că la acordarea stimulentelor s-a avut în vedere că recurenta și-a realizat sarcinile de serviciu "cu mici excepții". De altfel, nefiind sancționată disciplinar anterior nici nu existau motive pentru care calificativul ei să fie altul decât cel de "foarte bine" și pentru care să nu îi fie acordate stimulente.

Mai mult, așa cum corect a reținut prima instanță, tocmai faptul că recurenta nu a mai fost sancționată disciplinar anterior, că este operativă și conștiincioasă în efectuarea lucrărilor a fost avut în vedere la luarea măsurii disciplinare de sancționare, întrucât nu i s-a aplicat sancțiunea cea mai grea prevăzută în art.85 din Legea nr.567/2004.

În concluzie, curtea constată că numai pentru șase din cele opt fapte reținute de prima instanță, contestatoarea putea fi sancționată disciplinar și, ținând cont de gravitatea acestor fapte, de consecințele acestora, de faptul că recurenta și-a îndeplinit în general atribuțiile de serviciu, precum și de faptul că anterior nu a fost sancționată disciplinar, Curtea apreciază că sancțiunea disciplinară a fost corect aplicată.

Față de aceste considerente, curtea, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.601 din 27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimat fiind Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.

/2ex/06.10.2008

Jud. fond:

Președinte:Paulina Ghimișliu
Judecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona

← Contestație decizie de sancționare. Decizia 315/2009. Curtea...  Contestație decizie de sancționare. Decizia 233/2008. Curtea... →

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de sancționare. Decizia 559/2008. Curtea de Apel Pitesti