Contestație decizie de sancționare. Decizia 5667/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4383/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5667/
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul intimat INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU ȘI NUTRIȚIE, împotriva sentinței civile nr. 2609 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 6109/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect - contestație decizie sancționare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 15.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 2609 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 6109/3/LM/2009, s-a admis acțiunea formulată de contestatorul și s-a dispus anularea deciziei nr. 5/15.02.2009 emisă de intimatul INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU ȘI NUTRIȚIE.
Intimatul a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- instanța a reținut că în cuprinsul deciziei de sancționare nu se regăsesc elemente suficient de clare cu privire la descrierea faptei imputate contestatorului, precizarea concretă a normelor încălcate și nici temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;
- decizia enumeră detaliat atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa postului, care nu au fost respectate de contestator;
- de asemenea, decizia precizează normele legale concrete care au fost încălcate prin omisiune de către salariat, respectiv Capitolul 2, pct. 2.1 și pct. 2.2 ale anexei nr. 4 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 141/2002;
- contestatorul a fost de acord cu privire la modul în care s-a realizat inventarierea materiilor prime în perioada 01.10.2008-14.10.2008, deoarece nu a formulat obiecții și a semnat procesul-verbal cu nr. de înregistrare 5942/2008;
- temeiul de drept în baza căruia a fost sancționat contestatorul se regăsește în decizie, și anume art. 264 din Codul Muncii, art. 25 din Legea nr. 22/1969, art. 20 din Regulamentul Intern și art. 121 din CCM al intimatului;
- în ceea ce privește al doilea motiv de nulitate a deciziei de sancționare, în mod greșit s-a apreciat că aceasta constituie o cauză de nulitate;
- date fiind prevederile art. 82 alineatul 2 din Regulamentul Intern, cercetarea disciplinară se realizează de către o comisie formată din consilierul juridic al și șeful Serviciului Personal, comisia desfășurând această activitate fără a fi prevăzute atribuții specifice pentru fiecare membru;
- în situația în care unul dintre membrii comisiei lipsește, cercetarea se efectuează de către cel care este prezent în unitate;
- la data convocării la cercetarea disciplinară, consilierul juridic lipsea din unitate, însă șeful Serviciului Personal era prezent și putea desfășura activitatea necesară, dacă în aceeași zi sau ulterior datei de 04.12.2008, contestatorul și-ar fi prezentat în scris punctul de vedere;
- trebuie menționat că prezentarea salariatului la cercetarea disciplinară nu este o obligație, ci un drept al salariatului;
- ori, contestatorul nu face dovada că ar fi depus la registratura Institutului sau la biroul Serviciului Personal declarații sau motivații scrise în apărarea sa ori că a intenționat să le depună și i-au fost respinse.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul-contestator, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de ce vor fi expuse în continuare și care complinesc în parte pe cele prezentate în motivarea hotărârii atacate, posibilitate decurgând din faptul că în cauză sunt incidente prevederile art. 304/1 proc. civ. potrivit cu care " recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele".
Tribunalul a procedat corect atunci când a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei nr. 5/15.02.2009 emisă de recurentul-intimat.
Așa cum rezultă din conținutul acestei decizii, ea face parte din categoria celor prin care angajatorul a aplicat unui salariat o sancțiune disciplinară.
Ca atare, pentru a fi valabilă ca act juridic și a produce toate efectele specifice pe care legea ( Codul Muncii ) i le conferă, decizia în discuție trebuie să se conformeze întrutotul dispozițiilor imperative și de ordine publică ale art. 268 Codul Muncii.
Potrivit acestui text legal:
"1) Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
(2) Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
(3) Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.
(4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.
(5) Decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării."
Din interpretarea acestor prevederi, în special cele ale alineatelor 1 și 2 ale art. 268, rezultă că o decizie de sancționare disciplinară trebuie să conțină, printre alte elemente, data sau perioada în care s-a săvârșit abaterea imputată salariatului, spre a se putea stabili dacă a fost emisă în cadrul termenului prevăzut de art. 268 alin. 1 (în caz contrar fiind nelegală). Totodată, ea trebuie să se conformeze tuturor cerințelor prevăzute de art. 268 alineatul 2 din Codul Muncii, lipsa ori neîndeplinirea fie și a uneia dintre acestea atrăgând nulitatea absolută a deciziei, după cum dispune acest text.
Examinând decizia contestată în prezentul proces prin prisma celor prezentate anterior, Curtea constată că acest act nu menționează nici data sau perioada de timp în care s-a comis abaterea disciplinară, nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea.
În aceste condiții și față de împrejurarea că pentru o asemenea situație art. 268 din Codul Muncii prevede sancțiunea nulității absolute - cea care produce consecințele cele mai întinse și care nu poate fi acoperită în nici un fel - concluzia care se impune este aceea că în mod just instanța de fond a dispus desființarea din punct de vedere juridic a deciziei contestate, întrucât aceasta este lovită de nulitate.
Toate cele ce preced demonstrează netemeinicia criticilor exprimate prin motivele de recurs (susținerile recurentului-intimat fiind nepertinente în raport cu argumentele de mai sus și neputând permite menținerea ca valabil a actului juridic contestat de intimatul-persoană fizică) și justifică înlăturarea acestora ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-intimat INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU ȘI NUTRIȚIE, în contradictoriu cu intimatul-contestator, împotriva sentinței civile nr. 2609 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 6109/3/LM/2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./20.10.2009
Jud. fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 37/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 279/2009. Curtea de... → |
|---|
