Contestație decizie de pensionare. Decizia 345/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 345
Ședința publică de la 1 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTORI: Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș Liliana Ciobanu
- - -
GREFIER - - -
La ordine a venit spre soluționare recursul contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 853/24.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru contestator și consilier juridic pentru intimată,lipsă fiind contestatorul.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Consilier juridic arată că nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru contestator, a susținut oral motivele contestației, arătând că, prin acțiunea formulată, contestatorul a solicitat emiterea unei noi decizii de încadrare în grupa a II-a de muncă. În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri. Au fost respinse atât acțiunea cât și recursul declarat. Prezenta contestație vizează greșeli materiale. Astfel, în decizia de recurs s-a reținut că nu au fost depuse listele cu persoanele nominalizate a se încadra în grupa a II-a de muncă. Or, este de observat că, atât Ordinul nr. 50/1990 cât și HG 1223/1990 nu fac referire la o listă nominală privind persoanele care se încadrează în grupa a II-a de muncă. În ceea ce privește nominalizarea aceasta se face de către consiliul de administrație al unității împreună cu sindicatele din unitate, situație în care contestatorul a depus la dosar adeverințele aflate la filele 7, 52 dosar fond, liste nominal neexistând. Față de aceste considerente solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimată, arată că prevederile art. 318 Cod pr. civilă se referă la situațiile în care hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație. Or, în speța de față nu există erori materiale, dorindu-se reaprecierea probelor. Arată că, conform Ordinului 50/1990 trebuie îndeplinite două condiții, respectiv nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele și respectiv buletinul de noxe. În cauză, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 318 Cod procedură civilă, solicită respingerea contestației.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia civilă nr. 853/R/24.nov.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat recursul civil formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 562/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin contestația introdusă și înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 7084/110/27.12.2007 contestatorul, a solicitat anularea deciziei de pensionare nr.-/31.XII.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii
In motivare s-a arătat că potrivit buletinului de calcul nu s-au luat în considerare ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă următoarele perioade: 1.III.1978- 1.1980 si 1. 1982 -15.1992.
Contestatorul a arătat că în perioadele respective lucrat în condiții grele de muncă - situație reținută si prin adeverința 1671/19.2007 emisă de - în cauză fiind incidente dispozițiile.50/90 anexa 2 si 3 si HG 1223/90 de asemenea încadrarea în această grupa a fost aprobată prin hot. Consiliului de Administrație din 2.XII.1990 și Deciziile Sindicale 121/6.XII.1990 și 6/1.VIII.1996.
A susținut contestatorul, că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. HG 1223/90 care arata ca personalul care este în activitate si care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă grele sau periculoase de pe șantierele de construcții, grupurile de șantiere și întreprinderile - șantiere, inclusiv unitățile de deservire ale acestora.se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18.III.1969.
Nominalizarea persoanelor se face de către consiliile de administrație împreună cu sindicatele libere ale unității - art.6 art. 50/1990.
A mai arătat contestatorul că în calitatea sa de economist, șef birou producție industriala, șef birou aprovizionare, director adjunct a lucrat în condiții grele desfășurând activitate în regim de 10-12 ore/zi sub influenta factorilor de mediu în procent de 75%.
In drept s-au invocat dispozițiile art.154 legea 19/2000, HG 1223/90, HG 261/01, 246/07.
La dosar s-au depus adresa 69840/07 - emisă de Casa Județeană de Pensii B, decizia de concediere -/07, adeverința 1671/19.2007 copia cărții de muncă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar s-a invocat excepția tardivității acțiunii întrucât nu s-a formulat în termen de 45 de zile.
Pe fond s-a solicitat respingerea contestației întrucât în speță nu sunt îndeplinite condițiile HG 1223/90 completată cu dispozițiile art.50/90.
Prin sentința civilă nr. 562/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a respins excepția prescripției și s-a respins ca nefondată acțiunea.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Asupra excepției tardivității contestației, s-a constatat că aceasta s-a depus în termen prevăzut de art.87 legea 19/2000, întrucât intimata nu a făcut dovada cu privire la comunicarea deciziei de pensionare contestatorului.
Pe fond s-a reținut că, susținerile contestatorului sunt nefondate.
Potrivit înregistrărilor efectuate în carnetul de muncă s-a constatat că în perioada 1.III.1978-1.1980, contestatorul a îndeplinit funcțiile de șef birou plan perioada 1981-1982 -economist, perioada 1982-1984 șef birou aprovizionare, perioada 1986-1989 director adjunct, perioada 1989-1992 -șef compartiment.
Dispozițiile HG 1223/90, privind încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, completata cu ord.50/90 " încadrarea în grupa a II. a de muncă a personalului care este în activitate si care a lucrat la locurile de muncă sau activități cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora, bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare pentru întreaga perioadă efectiv lucrata după 18.III.1969.
Potrivit art.7 ord.50/90, încadrarea în grupa a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste locuri de muncă respectiv salariații sa lucreze 70 % din programul de lucru.
In speță, contestatorul a îndeplinit funcțiile de economist, șef birou, director, funcții care nu presupune activitate lucru în condiții de șantier 79 % din programul de lucru (acesta desfășurând (activitate de birou).
Instanța a înlăturat susținerile reclamantului privind dreptul său la aceasta grupă întrucât acesta nu a făcut dovada desfășurării activității în condiții grele, vătămătoare pentru sănătate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, contestatorul. Recursul a fost motivat prin însuși cererea de recurs. În esență acesta a criticat sentința primei instanțe pentru greșita aplicare a legii. În dovedirea acestui motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă acesta invocat următoarele argumente:
Prima instanță nu a făcut referire la specificul unității unde a lucrat reclamantul. Una este să fii economist, șef de birou sau director la o unitate de comerț și alta să îndeplinești aceleași funcții la un trust de montaj utilaj chimic.
Prima instanță nu a înțeles fenomenul juridic dedus judecății și a ignorat complet probele administrate în cauză.
Dovada faptului că în perioada 01.03.1978 - 01.10.1980 și 01.05.1982-15.04.1992 a lucrat în grupa a II-a de muncă rezultă din adeverința emisă de către angajator.
Ordinul nr. 50/1990 și nr.HG 559/1990 nu exceptează dreptul de cuprindere în grupa a II-a de muncă a persoanelor care au deținut funcții tehnico-administrative.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare la recurs, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Prin întâmpinare intimata reiterat apărările formulate în fața instanței de fond.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursul a fost considerat nefondat pentru considerentele ce succed:
Față de perioada de timp invocată de reclamant în acțiune ca fiind desfășurată în grupa a II-a de muncă și principiul de drept al activității legii civile (" legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactivă"- art. 1 cod civil și art. 15 alin.2 din Constituție), Curtea a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile nr.HG 1223/1990 și ale. 50/1990. nr.HG 261/2001 și Legea nr. 19/2000 nu sunt aplicabile în problema de drept dedusă judecății prin contestația formulată de reclamant ( întrucât ele au intrat în vigoare după anul 1992) și anume aceea de a stabili procedura de încadrare în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării a perioadei de timp indicată de reclamant în acțiune și mijloacele legale de dovadă a acestor perioade.
Dreptul comun în materie îl reprezintă Ordinul nr. 50/1190. nr.HG 1223/1990 este legea specială. Conform principiilor de drept, legea care reprezintă dreptul comun se aplică în completarea legii speciale doar în măsura în care anumite probleme de drept nu ar fi reglementate prin norme speciale.
Pornind de la această premisă a rezultat că anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990 nu-și găsește aplicabilitatea în cauză deoarece, prin dispozițiile nr.HG 1223/1990 legiuitorul a înțelessă completezeactivitățile și categoriile profesionale care pot beneficia de încadrare în grupa a II-a de muncă, prevăzute în această anexă.
Ordinul nr. 50/1990 se aplică în cauza de față doar în privința dovedirii perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Conform pct. 15 din acest ordin " dovedirea acestor perioade de activitatese face pe baza înregistrărilor acestora în carnetul de muncă".
Art. 2 din nr.HG 1223/1990 prevede că "nominalizarea persoanelorcare se încadrează în grupa a II-a de muncă se face de consiliile de administrație împreună cu sindicatele libere din unități".
Din coroborarea acestor dispoziții legale a rezultat că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă pentru perioada de timp invocată în contestație de către reclamant se face în principal cu înscrisurile primare și anumelista cu nominalizareapersoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă întocmităîn acea perioadăde către consiliul de administrație al întreprinderii împreună cu sindicatele libere și în subsidiar cu înregistrările din carnetul de muncă care constituieun înscris recognitiv.
Înscrisurile depuse de contestator în susținerea acțiunii nu se încadrează în aceste mijloace de probă prevăzute de lege.
În lipsa listei care să cuprindă persoanelor care au desfășurat activitatea în locurile de muncă care se încadrează în grupa a II-a de muncă sau a unor mențiuni exprese în acest sens în carnetul de muncă al contestatorului, prima instanță nu putea concluziona ca fiind dovedite susținerile acestuia.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat prezenta contestație în anulare recurentul și, în motivare, susține că decizia instanței de recurs este rezultatul unei grave erori atât asupra modului de interpretare a probelor administrate cât și a actelor normative aplicabile în cauză.
Contestația este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându- numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare sau modificare.
Greșeala materială de care face vorbire textul de lege nu se confundă cu eventualele greșeli de judecată, nu antamează fondul litigiului, întrucât s-ar ajunge la situația recursului la recurs, instituție necunoscută procedurii civile române.
Există greșeală materială atunci când instanța a anulat recursul ca netimbrat, deși exista dovada achitării taxei de timbru, ori a respins recursul ca tardiv, deși era formulat în termen și alte asemenea chestiuni care în nici un caz nu vizează fondul litigiului soluționat irevocabil în recurs.
În cauză se invocă chestiuni de fond și nu formale care, potrivit textului de lege menționat, nu pot fi primite, astfel că acest motiv de contestație este neîntemeiat.
În consecință, nu sunt îndeplinite cerințele art. 318 Cod procedură civilă, astfel că se va dispune respingerea contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 853/24.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent./
red.rec.
red. cont. Anulare
tehnored. /2 ex.
23.04.2009
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș Liliana Ciobanu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 469/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 591/2008. Curtea... → |
|---|
