Contestație decizie de sancționare. Decizia 643/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 643/
Ședința publică de la 17 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anamaria Monica Busuioc
JUDECĂTORI: Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre pronunțare contestația în anulare formulată de contestatorulINSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII -împotriva deciziei civile nr. 290/26.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față constată că:
Prin contestația în anulare introdusă și înregistrată la Curtea de APEL BACĂU sub nr. 363/32/05.06.2008 recurenta-pârâtă Inspectoratul de Stat în Construcții a solicitat în contradictoriu cu intimatul - reclamant anularea deciziei civile nr. 290/26.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, rejudecarea recursului, și admiterea acestuia în sensul modificării în tot a sentinței recurate, astfel cum s-a solicitat prin întâmpinare.
În drept, au fost invocat cele 2 cazuri de contestație în anulare prev. de art. 318 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor contestației s-au invocat, în esență, următoarele argumente:
Soluția dată de instanța de recurs cu privire la excepția tardivității contestației este rezultatul unei erori materiale evidente deoarece a avut în vedere data comunicării deciziei luate de Consiliul de Conducere al Inspectoratului de Stat în Construcții și nu data la care i-a fost comunicat reclamantului ordinul nr. 201/13.04.2007.
Instanța de recurs a omis, din greșeală, să cerceteze primul motiv de recurs care a făcut referire la Legea nr. 477/2004 privind Codul d e conduită a personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice, în condițiile în care art. 24 alin.1 din această lege dispune în mod expres, că încălcarea acesteia atrage răspunderea disciplinară a personalului contractual, în condițiile legii.
Atât Tribunalul Neamț cât și instanța de recurs au trecut cu ușurință atât peste scopul Legii nr. 477/2004, cât și peste recunoașterea indirectă de către contestator a situației de fapt deduse judecății.
Curtea de Apel a omis să cerceteze succesiunea actelor juridice în timp, respectiv succesiunea dispozițiilor Inspectoratului General de Stat referitoare la obligația personalului cu atribuții de control, de a desfășura activitățile specifice obiectului de activitate al instituției și nu activitățile care pot genera conflicte de interese ori stări de incompatibilitate.
Deși s-au reținut ca fiind relevante în cauză dispozițiile nr. 2/2002,respectiv 58/2005, totuși instanța de recurs a considerat, în mod greșit, că interdicțiile se referă numai la firmele de construcții.
Intimatul nu a depus întâmpinare la contestația în anulare.
Verificând decizia contestată prin prisma celor 2 motive invocate de recurenta-pârâtă, Curtea apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă pentru considerentele ce succed:
Prin decizia civilă nr. 290/26.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de Inspectoratul de Stat în Construcții
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivitățiiaceasta a fost corect respinsă de instanța de fond. Astfel, dispozițiile art.6 din Ordinul nr. 201/13.04.2007 emis de Inspectoratul de Stat în Construcții - prevăd că Ordinul poate fi contestat la Consiliul de Conducere al în termen de 3 zile de la comunicare, conform art.39 alin.2 din Regulamentul intern al
Art. 39 alin.1 lit.f din același Regulament prevede că Ordinul va cuprinde și "instanța judecătorească competentă să soluționeze contestațiaulteriorsoluționării acesteia de către consiliul de conducere".
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut de art.268 alin.5 din Codul Muncii se calculează de la primirea răspunsului de la Consiliul de Conducere.
Cum acest răspuns a fost comunicat intimatului - contestator la 31.05.2007și cum contestația a fost depusă la instanță la 08.06.2007 (conform datei poștei de pe plic) rezultă că termenul de 30 de zile prevăzut imperativ de Codul Muncii nu a fost depășit.
Nici susținerea conform căreia hotărârea ar fi nemotivată nu poate fi reținută. Aceasta întrucât instanța de fond a examinat în mod real problemele ce i-au fost supuse și, chiar dacă nu a răspuns detaliat fiecărui argument al intimatei (recurente din prezenta cauză), totuși aceasta a primit un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză.
Un alt motiv de recurs a vizat reținerea ca unic temei a prevederilor art.263 Codul Muncii, motiv ce va fi și el înlăturat. Astfel, din lecturarea hotărârii recurate rezultă că instanța de fond a ținut seama de faptul că petentul nu îndeplinește o funcție publică, raportând susținerile intimatei nu numai la dispozițiile Codului Muncii, ci și la fișa postului, Regulamentul intern, Regulamentul de organizare și funcționare a, dispozițiile șefilor ierarhici.
Instanța de recurs mai reține și faptul că prin abținerea de la îndeplinirea anumitor activități, contestatorul-intimat nu a creat grave disfuncționalități în desfășurarea activităților de serviciu, ci din contră, s-a supus dispozițiilor din adresa nr. 2228/10.04.2006 a Aceasta prevede că " în cazul intervenirii unei asemenea situații (de incompatibilitate) salariatul în cauză îl va informa de îndată, în scris, pe conducătorul ierarhic căruia îi este subordonat direct, acesta fiind obligat, la data luării la cunoștință, de-a lua imediat măsurile care se impun.". Ori, tocmai aceasta a făcut contestatorul-intimat.
În speță relevante sunt și dispozițiile nr.2/2002, respectiv 58/2005, dispoziții emise de Inspectoratul de Stat în Construcții.
Aceste dispoziții prevăd că inspectorii din cadrul nu pot exercita activitățile de diriginte de șantier, controlor de calitate, responsabil tehnic cu execuția, responsabil cu urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor, și respectiv - verificator de proiecte, expert tehnic în construcții, activitatea de proiectare, diriginte de șantier, controlor de calitate pentru firme de construcții. Ori, dispozițiile ce prevăd incompatibilitățile nu au fost încălcate de contestator.
Primul motiv prev. de art. 318 Cod procedură civilă are în vedere erori materiale evidente în legătură cuaspectele formale ale judecării recursuluica respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și deci, pe această cale, nu pot fi valorificategreșeli dejudecată, respectiv de apreciere a probelorsau de interpretare a unor dispozițiilegale. Or, contestatoarea, pe de o parte se referă la un aspect formal al contestației formulate împotriva ordinului de sancționare și nu al recursului în sine și, pe de altă parte, aduce în discuție modul de interpretare și aplicare a legii, recte a art. 268 alin.5 din Codul Muncii de către instanța de recurs.
Este adevărat că decizia pronunțată în recurs nu face trimitere în mod expres și la art. 24 al.1 din Legea nr. 477/2004, însă din moment ce s- raportat la Regulamentul intern, Regulamentul de organizare și funcționare a Inspectoratului de Stat în Construcții și la dispozițiile șefilor ierarhici care, așa cum însuși contestatoarea a arătat, au transpus prevederile Legii nr. 477/2004 rezultă că,înmod implicit, s-a analizat de către instanța de recurs și primul motiv de recurs invocată de recurentă.
De asemenea, concluzia instanței de recurs conform căreia reclamantul nu a încălcat dispozițiile ce prevăd incompatibilitățile prev. de dispozițiile nr. 2/2002, respectiv 58/2005 în condițiile în care acesta însuși a recunoscut, în mod expres situația de fapt dedusă judecății, nu constituie o omisiune a instanței de a examina toate motivele de recurs, ci cel mult o greșeală de apreciere a probelor, care nu poate fi analizată într-o contestație în anulare.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge, ca nefondată, contestația în anulare.
Văzând și dispozițiile art. 274 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea, ținând seama de volumul de muncă depus de apărătorul ales al intimatului ( nu a depus întâmpinare și /sau concluzii scrise), de complexitatea cauzei și nu în ultimul rând și de practica în materie, va admite în parte cererea intimatului de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII B împotriva deciziei civile nr. 290/26.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, ca nefondată.
În temeiul art. 274 alin.3 Cod procedură.civilă admite în parte cererea intimatului de obligare contestatorului la plata cheltuielilor de judecată (onorariul avocat ales) și în consecință:
Obligă contestatoarea să plătească intimatului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în contestația în anulare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
GREFIER,
red.sent./
red.recurs.
red.cont.
tehnored. /2 ex.
17.10/18.10.
Președinte:Anamaria Monica BusuiocJudecători:Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 427/2008. Curtea de Apel... | Contestație decizie de concediere. Decizia 228/2009. Curtea de... → |
|---|
