Contestație decizie de sancționare. Decizia 6714/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - contestație decizie sancționare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6714
Ședința publică din data de 25 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.2261/04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Spitalul Orășenesc S, având ca obiect, contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul reclamant depunând împuternicirea avocațială, avocat, iar pentru intimatul pârât, reprezentant -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părților.
Avocat pentru recurentul reclamant, critică hotărârea instanței de fond care, în mod eronat a reținut că dispoziția nr. 66/01.06.2009 lipsește de efecte juridice dispoziția de sancționare.
Solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată fond.
Reprezentant - pentru intimatul pârât, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Dolj.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 2261/04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s- respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârât SPITALUL ORĂȘENESC S ca fiind rămasă fără obiect
S-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea formulată contestatorul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, într-o primă teză, să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 60/27.04.2009 iar, într-o teză subsidiară, să se anuleze dispoziția de sancționare cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Întrucât intimatul a revenit din proprie inițiativă asupra deciziei de sancționare contestate, fiind emisă în acest sens dispoziția nr. 66/01.06.2009, care lipsește astfel de efecte decizia de sancționare, instanța a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art. 275 din Codul d e Procedură Civilă, potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu a putut fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, instanța respingând și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-au arătat, în esență, următoarele:
1. Efectul Dispoziției nr. 60/27 aprilie 2009 emisă de Spitalul Orășenesc S s-a produs chiar de la data comuncării, respectiv, 27 aprilie 2009.
Angajatorul nu mai putea să revină ulterior, Dispoziția nr. 66/ 1 iunie 2009 fiind emisă după ce actul sancționator și-a produs efectele juridice.
2. În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 275 cod. pr. civ. recurentul a arătat că emiterea Deciziei nr. 66/01.06.2009 nu echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor reclamantului, mai ales că, în fața instanței de fond, angajatorul pârât a solicitat respingerea contestației.
Mai mult, atâta timp cât s-a făcut dovada plății onorariului de avocat, cuantumul acestuia fiind stabilit partes, instanța de fond, în mod nelegal a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3041și art. 304 pct. 9 rap. la art. 275 cod. pr. civ.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Obiectul contestației formulată de către petent în fața instanței de fond îl constituie Dispoziția nr. 60/27 aprilie 2009 emisă de Spitalul Orășenesc S, prin care angajatorul a aplicat sancțiunea disciplinară prev. de art. 264 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, respectiv, aceea a avertismentului scris.
Această sancțiune constă în comunicarea scrisă făcută salariatului, prin care i se atrage atenția asupra faptei săvârșite și i se pune în vedere că, dacă nu se va îndrepta și va săvârși noi abateri, va fi sancționat disciplinar mai grav.
Potrivit dispozițiilor art. 268 Codul Muncii, sancțiunile disciplinare - inclusiv cea aplicată petentului - trebuie să fie aplicate printr-o decizie emisă în formă scrisă care trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, mențiunile enumerate la art. 268 alin. 2 lit. a - f, sub sancțiunea nulității absolute.
În speță, Curtea constată că, ulterior emiterii Dispoziției nr. 60/27 aprilie 2009, angajatorul a emis o nouă dispoziție prin care a anulat-o pe prima, motivat de faptul că aceasta nu cuprindea toate mențiunile prev. de art. 268 alin. 2 Codul Muncii.
În acest context, nu pot fi primite susținerile recurentului potrivit cărora, în speță, nu se mai poate reveni aupra sancțiunii aplicate și că emiterea Deciziei nr. 66/01.06.2009 nu o poate lipsi de efecte pe prima, întrucât aceasta din urmă și-ar fi produs efectele, în mod ireversibil, chiar de la data comunicării sale către petent.
O asemenea susținere ar conduce la concluzia, de neaccepat, că sancțiunea ar avea o existență de sine stătătoare - independent de existența deciziei, ea producându-și efectele chiar și în situația în care se constată că decizia emisă ar fi nulă absolut ori supraviețuind chiar și în situația anulării deciziei de către instanță ori chiar de către persoana emitentă.
Pentru aceasta se au în vedere și dispozițiile art. 268 alin. 5 Codul Muncii care prevăd posibilitatea contestării deciziei de sancționare, fără a face distincții privitoare la natura sancțiunii aplicate.
În ceea ce privește critica referitoare la respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, se reține că prima instanță a făcut o corectă aplicare, în cauză, a dispozițiilor art. 275 cod. pr. civ. dată fiind împrejurarea că petentul a formulat contestația ce formează obiectul cauzei de față la data 13 mai 2009 (data șatampilei aplicată pe plic), primul termen de judecată a fost fixat la data de 4 iunie 2009 iar Dispoziția nr. 66 a fost emisă la data de 1 iunie 2009, anterior primei zi de înfățișare.
Față de cele arătate anterior, nu are relevanță împrejurarea că la dosarul cauzei a fost depusă chitanța cu care se face dovada achitării onorariului de avocat, plata acestui onorariu neavând, ca și consecință obligatorie, acordarea cheltuielilor de judecată părții care face acestă dovadă.
Prin urmare, date fiind considerentele expuse anterior raportat la dispozițiile art. 312 cod pr. civ. Curtea urmează a respinge recursul, menținând, ca temeinică și legală, hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.2261/04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Spitalul Orășenesc S, având ca obiect, contestație decizie de sancționare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud. LE / 2 ex./11 ian. 2010
Tehn.red. /2 ex/
Jud. fond - M și C
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Mariana Pascu, Ligia Epure
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 5262/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 7064/2009. Curtea... → |
|---|
