Contestație decizie de concediere. Decizia 324/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 324
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - împotriva sentinței civile nr. 1684 din 29.10.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind R.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta - și intimatul R asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier. care învederează că dosarul este la al treilea termen.
Avocat pentru recurenta - arată că a primit înscrisurile depuse la dosar de către intimat.
Avocat pentru intimatul R depune la dosar un număr de două înscrisuri. Arată că le-a comunicat apărătorului recurentei. Precizează că a omis să le depună la dosar.
Avocat pentru recurenta - depune la dosar o adeverință, din care rezultă că apărătorul intimatului nu este avocat în Baroul Iași. un exemplar apărătorului intimatului.
Instanța constată recursul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta - solicită admiterea recursului. Arată că apărătorul intimatului nu este avocat și nu putea să reprezinte partea. Precizează că hotărârea Tribunalului nu este nu este motivată și nu arată ce articole au fost încălcate.
Avocat pentru intimatul R solicită admiterea excepției nulității recursului deoarece acesta nu conține motivele de fapt si de drept pentru care a fost recurată hotărârea primei instanțe, cu excepția faptului că se contestă calitatea s-a de apărător.
Avocat pentru recurenta - solicită respingerea excepției nulității recursului. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul R arată că în întâmpinare a indicat faptul că intimatul îi dă mandat în fața instanței și că își însușește toate actele de procedură făcute de el. Precizează că pentru a putea profesa trebuie sa fie înscris într-un barou care are personalitate juridică, iar el face parte dintr-un barou înscris în Uniunea Națională a Barourilor. Consideră că hotărârea primei instanțe îndeplinește condițiile prevăzute în Codul Muncii. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Iași contestatorul Rac hemat în judecată pe intimata SC "-" SRL I, solicitând a se constata nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.488/8.04.2008, reangajarea pe postul de gestionar, obligarea - începând cu luna februarie 2008 și până la angajarea sa - la plata salariului de 1200 lei lunar și cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației sale contestatorul a arătat că a fost angajatul intimatei, care la începutul lunii martie 2008, în timp ce era în concediu medical, a refuzat să-l plătească. La insistențele sale, prin adresa nr.820/24.06.2008 i s-a comunicat decizia de concediere în baza dispozițiilor art.61 al. a din Codul Muncii, pentru absențe repetate de la serviciu, decizia fiind ilegală pentru încălcarea prevederilor Codului muncii.
Intimata, prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației și cheltuieli de judecată.
În motivarea poziției procesuale, intimata a arătat că prin decizia contestată i-a încetat contestatorului contractul de muncă în baza dispozițiilor art.264 lit. f din Codul Muncii. Mai susține intimata că în perioada 18.03.2008 - 21.03.2008 contestatorul a beneficiat de concediu medical plătit, iar după această perioadă, în zilele de 23, 24, 25 martie 2008 lipsit nemotivat de la locul de muncă conform referatului șefului de coloană.
Prin sentința civilă nr.1684/29.10.2008, Tribunalul Iașia admis excepția nulității absolute a deciziei de concediere disciplinară nr.488/8.04.2008 invocată de contestator și, în consecință, a admis contestația formulată de contestatorul R în contradictoriu cu intimata "-"
A constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere disciplinară nr.488/08.04.2008 emisă de intimată.
A obligat intimata să reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr. 488/2008 și să plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculată de la data de 01.04.2008 și până la data reintegrării efective.
A obligat intimata să plătească reclamantului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că excepția nulității absolute a deciziei invocate de contestator este întemeiată, din următoarele considerente:
Contestatorul a fost angajatul intimatei până la data de 8.04.2008, când i-a încetat activitatea conform art.61 al.2 lit. a și 264 lit. f din Codul Muncii.
Având în vedere dispozițiile deciziei de concediere (fila 11 dosar), instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile art.268 al.2 din Codul Muncii, în sensul că, sub sancțiunea nulității absolute, decizia trebuie să cuprindă în mod obligatoriu elementele de la lit. a, b, c,
Potrivit dispozițiilor art.263(2) din Codul Muncii abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În speța dedusă judecății, față de considerentele deciziei de concediere și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză (art.268 al.2 pct. a, b, c, f din Codul Muncii ), instanța a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.488/8.04.2008 și, în consecință, a admis contestația și a obligat intimata să reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr.488/2008 și să plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculată de la data de 1.04.2008 și până la data reintegrării efective.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă instanța a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs "-", criticând-o pentru nelegalitate.
Susține recurenta că, în primul rând, în mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității de reprezentant a d-lui, în condițiile în care a făcut dovada că reprezentantul contestatorului nu are calitatea de avocat în cadrul Baroului I și a prezentat instanței o legitimație falsă. Mai mult, la termenul de judecată în care s-a invocat această excepție, av., consilier în cadrul Baroului Iaa rătat că d-lui. i-a fost respinsă cererea de admitere în cadrul Baroului I, și, în consecință, nu poate avea calitatea de avocat în conformitate cu dispozițiile Legii 51/1995.
Consideră recurenta că instanța de fond, fără a arăta care sunt argumentele care au determinat respingerea excepției, a înțeles să invoce ca temei de drept art.161 Cod procedură civilă, ce nu justifică respingerea excepției.
În consecință, solicită anularea cererii de chemare în judecată, în conformitate cu dispozițiile art.161 alin.2 Cod procedură civilă.
În al doilea rând, susține recurenta, în cauză sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, deoarece sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Astfel, arată recurenta, motivarea este lapidară, se limitează doar la enumerarea unor texte de lege, fără a arăta în mod concret care sunt acele mențiuni pe care trebuia să le conțină decizia de concediere, contrar dispozițiilor art.261 pct.5 Cod procedură civilă.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea contestației formulate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7, 9 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, având în vedere că nu cuprinde niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă. Pe fond, solicită respingerea recursului. Susține că l-a mandatat pe dl., în baza art.68 Cod procedură civilă, să îl apere în acest dosar și își însușește toate actele de procedură îndeplinite de acesta, inclusiv cererea de chemare în judecată. Mai arată că în mod corect a constatat prima instanță nulitatea deciziei de concediere, având în vedere că nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.268 al.2 lit. a, b, c și f din Codul Muncii.
În recurs au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată, în primul rând, că excepția nulității recursului nu poate fi reținută.
Astfel, potrivit art.306 alin.3 Cod procedură civilă, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304.
În plus, conform art.3041Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel (ca în cazul de față) nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
În speță, motivele de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct.9 și 7 Cod procedură civilă.
Ca atare, excepția nulității recursului va fi respinsă.
În al doilea rând, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Cererea de chemare în judecată a fost semnată de contestator, astfel încât nu poate fi anulată.
Mai mult, contestatorul a fost prezent la fiecare termen de judecată, iar calitatea de reprezentant a apărătorului acestuia a fost dovedită cu împuternicirea avocațială și adeverința depusă la 26 dosar fond, împotriva cărora intimata-recurentă nu s-a înscris în fals.
Ca atare, instanța de fond a constatat în mod corect că s-a făcut dovada calității de reprezentant și a respins excepția invocată.
Pe fond, Curtea de Apel reține că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, în conformitate cu dispozițiile art.268 al.2 pct. a, b, c, f din Codul Muncii.
Potrivit acestor dispoziții, decizia de sancționare (inclusiv cea prevăzută de art.264 lit. f din Codul Muncii - desfacerea disciplinară a contractului de muncă) trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art.267 alin.3 nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Ori, în speță, decizia nr.488/8.04.2008, se menționează doar că "Ținând seama de absențe nemotivate repetate", în temeiul prevederilor art.61 alin.2 lit. a din Legea 53/2003, încetează contractul de muncă al d-lui R la data de 01.04.2008, conform art.264 lit. f din Legea 53/2003. Se mai arată că împotriva deciziei de concediere salariatul se poate adresa cu contestație la sediul unității din Tg., în termen de 30 zile calendaristice de la comunicare.
Ca atare, este evident că decizia de concediere nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară (cu menționarea perioadelor de absențe nemotivate), precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările acestuia și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
În aceste condiții, în mod corect a făcut instanța de fond aplicarea dispozițiilor art.268 alin.2 lit. a, b, c, f din Codul Muncii și a constatat nulitatea deciziei de concediere.
Pe cale de consecință, raportat tuturor considerentelor expuse, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul și va menține sentința atacată, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul R.
Respinge recursul formulat de "-" împotriva sentinței civile nr.1684/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
30.04.2009
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 680/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 652/2009. Curtea... → |
|---|
