Contestație decizie de sancționare. Decizia 6959/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6959
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
**************
Pe rol judecarea recursului declarat de intimatul C, împotriva sentinței civile nr. 645/23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru intimata contestatoare, lipsind recurentul intimat Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părții prezente.
Avocat, pentru intimata contestatoare, pune concluzii de respingerea recursului declarat de recurenta intimată C ca nelegal și neîntemeiat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică;depune concluzii scrise.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr.645 din 23 februarie 2009 Tribunalului Dolja fost admisă contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI PUBLIC ȘI A FONDULUI LOCATIV. A fost anulată decizia nr. 129/17.07.2002 emisă de intimată.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei, în sensul repunerii contestatoarei în funcția deținută anterior și a plății diferenței dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate.
A fost obligată intimata către contestatoare la 2500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 129/17.07. 2008, intimata a procedat la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al contestatoarei,reținând că aceasta a înregistrat deficiente în desfășurarea activității.
Astfel, a dispus modificarea funcției ocupate de contestatoare, respectiv din șef secție Întreținere, în inginer cu atribuții de coordonare a formații Asociația nr. 1 - zone verzi, cu consecința modificării locului și felului muncii și a salariului, în mod corespunzător.
A întemeiat măsura pe dispozițiile art. 41 și art. 48 din Codul muncii.
Conform dispozițiilor art. 41 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai cu acordul părților. In cazul de față, angajatorul putea proceda la modificarea contractului individual de muncă al contestatoarei numai cu acordul acestuia.
Or, măsura materializată în decizia nr. 129/17.07.2008 constituie o modificare a contractului individual de muncă al contestatoarei pe care intimata a dispus-o fără ca în prealabil să obțină acceptul acesteia pentru ca măsura să îndeplinească condiția prevăzută de art. 41 din Codul muncii.
In susținerea măsurii luate,intimata a apreciat că, semnând actul adițional nr. 1304/01 08 2008 la contractul individual de muncă, care a fost întocmit ulterior emiterii deciziei contestate,contestatoarea a consimțit la modificarea contractului său de muncă.
In realitate, pe actul adițional nr. 1304/01 08 2008, care conține cuantumul salariului contestatoarei începând cu 01 08 2008, aceasta a semnat cu obiecțiunea că este de acord să primească pentru munca prestată până la soluționarea litigiului, salariul în cuantumul determinat de modificarea contractului individual de muncă.
Mențiunea făcută de contestatoare nu echivalează cu un acord în sensul dispozițiilor art. 41 din Codul muncii, ci reprezintă doar disponibilitatea sa ca, până ce părțile vor fi repuse în situația anterioară emiterii deciziei ca urmare a anulării măsurii pe cale judecătorească,să primească un salariu corespunzător felului muncii prestate și funcției ocupate temporar.
Mai mult, temeiul de drept prevăzut de dispozițiile art. 48 din Codul muncii pe care intimata a fondat decizia, nu a fost legal aplicat, întrucât in cauza de față angajatorul, care a dispus modificarea contractului individual de muncă al contestatoarei fără acordul acesteia, nu s-a găsit într-o situație de forță majoră care să justifice luarea măsurii fără consimțământul acesteia.
Măsura luată nu echivalează nici cu o sancțiune disciplinară,respectiv retrogradarea din funcție cu salariul corespunzător, întrucât a fost dispusă cu nesocotirea termenului expres prevăzut de dispozițiile art. 264 alin 1 lit. c din Codul muncii, în sensul că a fost dispusă pentru o perioadă de 3 luni, iar în fapt a fost prelungită pentru o perioadă nedeterminată.
Angajatorul a justificat măsura ca fiind una de protecție a contestatoarei, însă nu s-a aflat în nicio situație prevăzută de Codul muncii pentru a fi îndrituit să procedeze astfel.Teza ce prevede această posibilitate ( art. 48 din Codul muncii ) se referă la situația desființării postului ocupat de salariat și oferirea,respectiv trecerea pe o altă funcții corespunzătoare pregătirii acestuia, ca măsură de protecție.
Prin urmare, nici sub temeiul prevăzut de dispozițiile art.48 din Codul muncii, decizia nr. 129/17 07 2008 nu este legală,astfel că va fi anulată și în consecință,părțile vor fi repuse în situația anterioară emiterii acesteia, în sensul repunerii contestatoarei pe funcția deținută anterior și, dată fiind diminuarea salariului, aceasta este îndreptățită să primească diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat recurentul intimat C, arătând în esență că a fost întemeiată contestația pe dispozițiile art.264, art. 266, art. 267, art.258 Codul muncii arătând că decizia în cauză este nelegală prin nesocotirea dispozițiilor legale cu privire la sancțiunea disciplinară, calificând totodată decizia ca fiind una de sancționare. Cu toate că instanța a apreciat că decizia nr. 129/2008 nu reprezintă o sancțiune disciplinară potrivit dispozițiilor art. 264-268 Codul muncii, în mod eronat a admis contestația.
S-a mai arătat că în mod greșit instanța a înlăturat apărările intimatei, considerând nelegală aplicarea dispozițiilor art.41-48 Codul muncii la emiterea deciziei nr. 129/2008. Motivația instanței a avut în vedere limitativ dispozițiile art.41 al.1 Codul muncii, ori alineatul 2 al aceluiași articol statuează posibilitatea modificării unilaterale a contractului individual de muncă cu titlu de excepție.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind.1 pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.129/17.07.2008 emisă de C s-a decis ca începând cu data de 21.07.2008 reclamanta - șef Secție Zone, va trece pe postul de inginer cu atribuții de coordonare a activității formației Asociații nr.1 Zone, pe o perioadă de trei luni cu un salariu de 1406,00 lei/lună.
Intimata a procedat la modificarea unilaterală a al reclamantului, modificare prin care reclamantului i s-a schimbat locul de muncă și salariul.
Codul muncii prevede în art. 41 alin.1 că un contract individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. În alin.2 al aceluiași articol se prevede că, cu titlu de excepție modificarea unilaterală a este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul muncii. Aceste cazuri de modificare unilaterală sunt reglementate de art. 42-48 și se referă la delegarea, detașarea, caz de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului. Se reține că reorganizarea activității intimatei nu se regăsește printre cazurile în care se poate modifica contractul individual de muncă, ci reprezintă un caz de concediere individuală sau colectivă, cu o procedură expres reglementată de Codul muncii, și ca urmare, o modificare unilaterală a contractului de muncă în caz de reorganizare a activității este nelegală.
Măsurile de modificare a elementelor contractului individual de muncă sunt cu atât mai mult nelegale cu cât ele vizează modificări unilaterale aduse elementelor esențiale ale unui contract de muncă, respectiv locul muncii și salariul, modificări făcute fără acordul recurentei - contestatoare, contrar prevederilor art. 41 alin.1 Codul muncii.
Imposibilitatea modificării unilaterale se referă numai la elementele esențiale ale contractului de muncă și anume felul și locul muncii, precum și salariul. Schimbarea locului de muncă și salariul, așa cum s-a întâmplat în speța de față nu poate fi făcută decât cu asentimentul acesteia, în caz contrar societatea intimată procedează la modificarea contractului de muncă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.41 Codul muncii, fapt ce nu poate fi sancționat decât cu anularea deciziei nr. 49/2007 și consecința revenirii la situația anterioară.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus Curtea reține că recursul este neîntemeiat, astfel că în baza art. 312 Cod pr.civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimatul C, împotriva sentinței civile nr. 645/23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Obligă recurenta la 1500 lei, cheltuieli de judecată către intimata contestatoare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex/15.12.2009
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 7515/2009. Curtea... → |
|---|
