Contestație decizie de sancționare. Decizia 702/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 702
Ședința publică din 2 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Vasilica
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâtul Serviciul de Ambulanță împotriva sentinței civile nr. 1865 pronunțată la 20 septembrie 2007 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect contestație împotriva deciziei de sancționare disciplinară.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru pârâta recurentă cj., pentru reclamanta intimată mandatar.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosar concluzii scrise.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației.
Mandatarul reclamantei a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat conform concluziilor scrise depuse la dosar.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Mehedinți la 2 septembrie 2005 sub nr. 5551, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Serviciul Județean de Ambulanță M solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să constate nulitatea dispoziției nr. 52/2 august 2005 emisă de pârâta prin care i-a fost aplicată sancțiunea prevăzută de art. 264 alin. 1 litera d din Legea nr. 53/2003.
In motivarea contestației arată că prin dispoziția contestată i s-a redus salariul cu 10% pe o perioadă de o lună, motivat de faptul că a refuzat să plece în comandă la domiciliul lui G pentru a constata decesul mamei acestuia; că fapta nu există, deoarece cei care au refuzat deplasarea au fost colegii ei de tură anterioară; că ea solicitat acte pentru a se demonstra existența unui diagnostic să conducă la moarte deoarece boala psihică de care spunea aparținătorul că suferă nu este aptă să producă decesul; că i-a sugerat aparținătorului să discute cu medicul de familie pentru a vedea ce alte diagnostice avea, însă acest lucru nu s-a putut realiza datorită necunoașterii numărului de telefon.
Mai arată că numitul a plecat la domiciliu pentru a căuta și alte acte și că până la sfârșitul programului nu a mai revenit; că a explicat foarte clar de mai multe ori care a fost punctul ei de vedere cu privire la cauza decesului și necesitatea sesizării poliției; că dispoziția este lovită de nulitate, deoarece nu au fost respectate dispozițiile art. 268 pct. 2 litera c din Legea nr. 53/2003 care prevăd că este obligatorie menționarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile; că nu i s-a permis să cunoască acuzațiile care i se aduc și nu a putut să-și facă o apărare completă.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, susținând că petenta a săvârșit abaterea disciplinară deoarece a refuzat să plece în comandă pentru eliberarea unui certificat constatator al decesului în condițiile prevăzute de lege; că în nota explicativă, salariata recunoaște că nu s-a deplasat la fața locului pentru a examina cadavrul și a constata decesul numitei, deși susține că este obligatorie deplasarea și examinarea cadavrului.
Prin sentința civilă nr. 1281 pronunțată la 12 decembrie 2005, instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 1293 pronunțată la 5 mai 2006 de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 444/CM-AS/2006, instanța a admis recursul reclamantei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți - Secția contencios administrativ, reținând că acestei secții îi revine competența de soluționare a cauzei.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr. 7155/CAT/2006.
Prin încheierea nr. 1274 din 20 septembrie 2006, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, reținând că reclamanta are domiciliul pe raza acestei instanțe.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Timiș, Secția comercială, sub nr-.
In fața instanței, reclamanta și-a precizat contestația solicitând anularea deciziei nr. 52/2 august 2005 emisă de pârâtă, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei totale de 112 RON reținută sub forma de sancțiune; să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5000 RON sub formă de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
Daunele morale sunt motivate pe reaua voință a pârâtei, șicanarea și stresul continuu la care a fost supusă în condițiile în care între reclamantă și pârâtă au existat divergențe care puteau fi rezolvate pe cale amiabilă, dar nu a existat bunăvoința pârâtei în soluționarea conflictelor existente, preferând rezolvarea doar pe cale judecătorească; că reaua credință a pârâtei o dovedește și prin faptul că a trebuit să obțină o hotărâre judecătorească pentru plata bonurilor de masă restante și a celui de al treisprezecelea salariu; că aplicarea sancțiunii a fost o înscenare de către vechea conducere cu scopul de aod enigra profesional.
Prin sentința civilă nr. 167 pronunțată la 27 februarie 2007, instanța a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr. 52/2 august 2005 emisă de pârâtă; a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 112 lei reținută în baza dispoziției anulate, suma de 5000 lei daune morale și 50,84 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 450 pronunțată la 24 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, instanța a admis recursul pârâtei, a casat sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș - secția de litigii de muncă și asigurări sociale, reținând că în mod gerșit cauza a fost soluționată de un complet de contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 1865 pronunțată la 20 septembrie 2007, instanța a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 52/2 august 2005 emisă de intimată, a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 112 lei, reținută în baza deciziei contestate, 5000 lei daune morale și suma de 50,84 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că fapta reținută în sarcina reclamantei - constând în refuzul de a pleca în comandă la solicitarea numitului G pentru constatarea decesului mamei acestuia, și ulterior constatării decesului, emiterea certificatul medical constatator de deces - nu a existat.
A reținut ca la 10 iulie 2005, orele 7-19, la sediul Ambulanței M, conducerea acesteia l-a pus să facă o reclamație împotriva reclamantei, în urma căreia s-a comunicat că a fost sancționat medicul de serviciu.
In privința daunelor morale a reținut că pârâtul a fost de rea credință în condițiile în care l-a pus pe G să formuleze reclamație administrativă împotriva reclamantei la 14 iulie 2005, fără să fi fost înregistrată solicitare în 10 iulie 2005 și că prin această atitudine s-a produs reclamantei un prejudiciu de imagine vizând statutul său social de medic.
Suma pretinsă de reclamantă a fost apreciată ca fiind justificată dat fiind și durata îndelungată de timp cât a fost nevoită contestatoarea să se judece în contradictoriu cu intimata, care a susținut consecvent poziția de respingere a acțiunii.
In termen legal, impotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâtul serviciul Judetean de Ambulanță M, recurs inregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită casarea sentinței recurate aratând că în mod greșit instanța de fond a admis contestația și nu a ținut cont că numitul G s-a prezentat la sediul pârâtei în 9 iulie 2005, pentru a solicita certificat constatator al decesului, când i s-a spus să revină în 10 iulie 2005; că reclamanta a refuzat deplasarea fără să arate motivul; că acordând daune morale, instanța a încurajat angajatul să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu; că actul constatator al decesului nu se dă în baza unui act, ci în urma constatării decesului, ce trebuia făcut de către reclamantă.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arata ca la 25 februarie 2008, pârâta a virat contravaloarea despăgubirilor pecuniare, astfel că litigiul este stins.
Arată că pârâta a refuzat să-i pună la dispoziție reclamația lui G, deși a solicitat aceasta, fiind pusă în imposibilitate de a-și formula apărarea; că există inadvertențe între sesizarea numitului G, declarația de martor a lui G și starea de fapt; că în dispoziția atacată nu sunt menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei formulate în cursul cercetării disciplicare în condițiile art. 268 alin. 2 pct. c din Legea nr. 53/2003.
Mai arata ca prejudiciul moral adus de pârâtă este inestimabil; că a fost nevoita sa judece o perioadă indelungată de timp, datorită refuzului pârâtei de a accepta o soluționare amiabila a acordării de despăgubiri și preferă acțiuni în instanță, continuă să aducă atingere demnității, onoarei, prestigiului profesional și social al reclamantei în calitate de medic și că prin comportamentul pârâtei de sancționare abuzivă, fără existența faptei,i s-a cauzat un grav prejudiciu moral constând în vătămarea dreptului la onoare și reputație; că i-a fost știrbită reputația profesională prin sancționarea nelegală pentru o faptă care nu există; că cuantumul acordat de Tribunalul Timiș cu titlu de daune morale reprezintă o sancțiune civilă cu caracter reparator, iar nu o sursă de îmbogățire sau o pedeapsă; că prestigiul, demnitatea, onoarea și imaginea publică, în calitate de medic, au fost afectate profund în urma conduitei abuzive a pârâtei.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, urmând a-l admite cu următoarea motivare:
In mod corect prima instanță a procedat la anularea deciziei de sancționare și repunerea părților în situația anterioară emiterii acesteia.
Reclamanta a fost sancționată disciplinar pentru refuzul de a pleca în comandă, refuz care însă nu este confirmat de probatoriul administrat în cauză, reclamanta solicitând aparținătorului un act care să justifice un diagnostic să producă decesul.
In mod greșit însă prima instanță a obligat pârâta la plata daunelor morale.
Reclamanta, vătămată în dreptul ei nepatrimonial, trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile a pârâtului.
Reclamanta a motivat pretențiile privind prejudiciul moral încercat prin durata lungă care a fost nevoită să se judece în contradictoriu cu pârâta, prin refuzul pârâtei de a răspunde și soluționa în termen legal cererile și să rezolve pe cale amiabilă acordarea de despăgubiri, atitudine care a fost de natura a aduce atingere demnității, onoarei, prestigiului profesional și social al reclamantei în calitate de medic și că prin aplicarea sancțiunii disciplinare i-ar fi fost afectată onoarea și reputația profesională.
Imprejurarea că instanța de fond a anulat decizia de concediere nu face dovada abuzului pârâtei și este prin ea însăși o modalitate de restabilire a onoarei și prestigiului profesional pe care reclamanta susține că i-a fost încălcat.
Refuzul pârâtei de rezolvare amiabilă a litigiului nu poate fi considerat abuziv, iar durata ciclului procesual nu a fost influențată de atitudinea pârâtei, în condițiile în care ambele părți au uzat de căile de atac când soluția le-a fost defavorabilă, durata procesului fiind influențată de casările cu trimitere spre rejudecare, declinării competenței.
In ce privește refuzul pârâtei de a răspunde în termen de 30 de zile cererilor formulate de reclamantă, acest refuz nu justifică daunele morale pretinse, reclamanta având deschiă calea acțiunii în justiție întemeiată pe Legea nr. 544/2001.
Deși îi revenea sarcina probei, reclamanta nu a făcut dovada că prin aplicarea sancțiunii i-a fost afectat prestigiul profesional.
Susținerea reclamantei privind determinarea lui G să depună plângere sunt neîntemeiate, din declarația acestuia aflată la fila 92 dosar fond rezultând că acesta s-a deplasat în 14 iulie 2005 la Serviciul Ambulanță pentru a cere lămuriri legate de incident, conducerea instituției punându-l să formuleze sesizarea în scris, ceea ce nu poate fi apreciat ca abuz sau rea credință.
Reclamanta nu a făcut dovada că prin diminuarea salariuui cu 10% timp de o lună capitalul său de imagine a avut de suferit și nici al cuantumului despăgubirii pretinse.
Reclamanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre aplicarea sancțiunii și nevoia de a solicita transferul prin concurs la Serviciul de Ambulanță
Imprejurarea că pârâta a executat hotărârea instanței de fond reprezintă o consecință a caracterului definitiv al hotărârii, nefiind de natură să ducă la respingerea recursului ca fiind fără obiect.
Față de cele de mai sus, in baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei și va modifica în parte sentința recurată în sensul respingerii capătului de cerere privind daunele morale.
Va menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta Serviciul de Ambulanță împotriva sentinței civile nr. 1865 pronunțată la 20 septembrie 2007 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta .
Modifică în parte sentința menționată mai sus în sensul că:
Respinge capătul de cerere privind daunele morale.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 2 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2.06.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Vasilica
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de concediere. Decizia 296/2009. Curtea de... → |
|---|
