Contestație decizie de sancționare. Decizia 708/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Dosar nr-
Format vechi nr.6837/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.708/
Ședința publică din data de 09 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.1674 din data de 21.10.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public de Colectare, Transport, Depozitare, Tratare Deșeuri Municipale - având ca obiect "contestație decizie sancționare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, la orele 10,40, nu au răspuns: recurentul-contestator și intimatul Serviciul Public de Colectare, Transport, Depozitare, Tratare Deșeuri Municipale
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției, la data de 08.02.2010 de către intimatul Serviciul Public de Colectare, Transport, Depozitare, Tratare Deșeuri Municipale A, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurentul-contestator, în dublu exemplar, cu precizarea că pe această cale s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ.
De asemenea, se mai arată faptul că și recurentul-contestator prin motivele de recurs formulate în cauză, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei la orele 10,40, văzând dispozițiile art. 104 alin.(13) din a instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la ordine, la a doua strigare.
La reluarea pricinii la ordine, la orele 11,20 nu au răspuns: recurentul-contestator și intimatul Serviciul Public de Colectare, Transport, Depozitare, Tratare Deșeuri Municipale
Curtea constatând că în cauză ambele părți au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1674 din data de 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.8/04.03.2009 emisă de Serviciul Public de Colectare, Transport, Depozitare, Tratare Deșeuri Municipale
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că contestatorul, în calitate de șef de serviciu în cadrul serviciului public A, a convocat la lucru personal din cadrul unității în zilele de 26, 27 decembrie și 2 și 3 ianuarie 2009, pentru presta muncă suplimentară, întocmind pontaje în acest sens, activitate neavizată de către conducătorii unității - respectiv directorul și directorul adjunct.
Față de acest aspect, conducerea unității, constatând că acesta și-a depășit atribuțiile înscrise în fișa postului a procedat la sancționarea disciplinară cu reducerea salariului de bază cu 10% pe luna martie 2009, deoarece contestatorul a încălcat prevederile art. 39 lit.d din, art.8, art.14 alin.1, art.19 alin.1, art.22 lit.a, art.23 lit.a și d din, art.118 alin.(1) din Codul muncii, art.263, art.264 alin.(1) lit.d, art.266, art.267 și art. 268 din Codul muncii.
Instanța de fond a reținut că a încălcat prevederile legale și organizatorice cuprinse în dispozițiile mai sus enumerate privitoare la solicitarea salariaților să presteze muncă suplimentară, folosindu-și funcția în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, îndeplinirea sarcinilor ce-i revin din fișa postului, deși cunoștea prevederile legale generale și interne, precum și dispozițiile conducerii ( fila 27 - referatul semnat de către contestator în care recunoaște fapta de a chema la lucru pe referentul, fila 32 - Nota explicativă, fila 27 - referat nr. 61 fila 28 - referat fila 35 - fișa postului, fielele 12 - 19 - Regulamentul de organizare și funcționare al serviciului public A), având în vedere obligațiile contestatorului stabilite prin fișa postului, a faptului că acesta este subordonat șefilor ierarhici în desfășurarea activității sale, iar conducerea unității a stabilit în mod expres persoanele programate la lucru pentru asigurarea permanenței în zilele de și în cele de repaos săptămânal.
Din conținutul acestor înscrisuri rezultă că, contestatorul a săvârșit faptele reținute - în decizia de sancționare cu vinovăție măsura luată împotriva sa fiind temeinică și legală, dispozițiile art.261 Codul muncii fiindu-i aplicabile.
Față de aceste considerente, instanța de fond în temeiul art. 263 și 264 Codul munciia respins contestația formulată, ca fiind nefondată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul-contestator, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, arată că, prin cererea înregistrata la 03.04.2009 a formulat contestație împotriva deciziei de sancțiune cu motivarea că această decizie a fost data cu încălcarea prevederilor legale.
Susține că instanța de fond a reținut că, în calitatea de șef de serviciu pe care a avut-o în cadrul A, ar fi convocat la lucru personal din cadrul unitarii în zilele de 26,27 decembrie 2008 și 02, 03 ianuarie 2009 pentru a presta munca suplimentară, întocmind pontaje în acest sens, activitate neavizată de către conducătorul unității, respectiv director și director adjunct. Astfel, instanța a constatat că și-ar fi depășit atribuțiile scrise în fișa postului, încălcând prevederile art.39 lit.d din, art. 118 Codul muncii, art.263,264 alin.1 lit.d și art. 267, 268 din Codul muncii.
Învederează că, sub acest aspect, motivarea instanței de fond este data cu încălcarea prevederilor art. 304 punct 8,9 din Codul procedura civila, care a interpretat în mod greșit actele depuse la dosar și în acest mod a pronunțat o sentință cu încălcarea și aplicarea legii.
Menționează că instanța de fond a înlăturat fără nici un temei legal susținerile sale față de probele existente la dosar, reținând în continuare numai faptul ca nu a respectat dispozițiile conducerii.
Susține că a depus la dosar toate tabelele privind programul de lucru pentru zilele de lucru ce fac obiectul litigiului de față; tabele care au fost depuse la data de 23.12.2008 spre luare la cunoștință și aprobare de către conducerea unității-tabele in care au fost nominalizați toți salariații din cadrul compartimentului care urmau să presteze programul de lucru în zilele de 26,27,28-12.2008 și 02.03-01.2009. Aceste tabele au fost inițial aprobate de către conducătorul unității, care însă la data întocmirii pontajelor de lucru au fost aprobate în totalitate fără a exista vreo discriminare în sensul neparticipării la programul de lucru.
Susține că la data acordării drepturilor ce urmau să fie atribuite în luna ianuarie și respectiv februarie 2009, conducerea unității a trecut la anularea respectiv la ștergerea din tabelele de lucru atât a sa cât și a numitei, care îndeplinea funcția de referent în cadrul acestui compartiment, fără nici un motiv justificat și, drept urmare, nu i s-au mai acordat drepturile legale, deși fuseseră aprobate pentru perioada amintita.
Învederează că între susținerile prin întâmpinarea formulată exista o inadvertență totala în sensul ca în tabelul cuprinzând salariații care și-au desfășurat activitatea în data de 03.01.2009 numitei i s-au acordat drepturile legale pentru munca efectiv prestata.
Menționează că nu înțelege în ce mod și-a încălcat atribuțiile de serviciu - în sensul ca ar fi trecut în mod nejustificat persoane la lucru, din moment ce tabelele întocmite de către mine au fost aprobate de conducerea unității încă de la data de 23.12.2008.
Susține că motivarea instanței, că ar fi cunoscut faptul de a nu convoca la lucru tot personalul menționat în tabele aflate la dosar, este total nejustificată, întrucât conducerea unității nu i-a adus la cunoștință personalul, care nu trebuie sa participe la programul de lucru, iar tabelele au fost aprobate. Pentru aceste motive, apreciază că nu și-a încălcat cu nimic îndatoririle de serviciu.
Pentru considerentele enunțate mai sus, solicită să se constate că măsura de sancționare luata împotriva sa este total nejustificata mai cu seama că, timp de peste 27 de ani, și-a îndeplinit în mod conștiincios obligațiile de serviciu, că în toată această perioadă activitatea sa a fost evaluată la punctajul maxim stabilit de conducerea unității si, pe cale de consecința, solicită admiterea recursului declarat, casarea sentinței recurate ca nelegală, netemeinică și anularea deciziei de sancționare ca nelegala si netemeinică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 din Codul d e Procedură Civilă.
În susținerea motivelor de recurs, nu a solicitat nici un mijloc de probă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, susține că, prin acțiunea formulată la instanța de fond, recurentul, a contestat decizia nr.8 din 4 martie 2009, prin care a fost sancționat disciplinar pentru încălcarea unor prevederi din Codul muncii și din Regulamentul Intern al instituției, referitoare la solicitarea către salariați să presteze munca suplimentară, respectarea prevederilor legale, comportamentul bazat pe respect, folosirea funcției deținute în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, îndeplinirea sarcinilor ce îi revin din fișa postului, cunoașterea și respectarea prevederilor legale generale și interne și a dispozițiilor conducerii.
Învederează că, în zilele declarate legal ca libere, trebuie asigurat permanent serviciul de colectare deșeuri municipale la nivel de municipiu, iar pentru asigurarea continuității serviciului, se stabilesc echipaje compuse din șoferi și muncitori și se numesc persoane cu atribuții de conducere/supraveghere care sa lucreze în aceste zile.
Învederează instanței că numărul de salariați astfel convocați nu este cel dintr-o zi normala de lucru, ci un număr mai restrâns, dar suficient cât să asigure continuitatea, avându-se în vedere și buna gestionare a resurselor financiare (la nivelul anului 2008, munca suplimentară prestata în zilele libere se compensa cu zile libere plătite ori în bani - plătindu-se cu un spor la salariu de 1000%, daca nu se pot acorda zile libere). Mai mult, munca prestată în aceste zile constituind munca suplimentară, este tratata distinct de legislație, iar conform Codului muncii art.118 alin.(1), convocarea la muncă suplimentară este atributul angajatorului, reprezentat în acest caz, prin director ori director adjunct.
În cazul de față, șeful de serviciu-reclamantul, deși a avut cunoștință de identitatea salariaților convocați pentru aceste zile, a trecut peste prevederile Codului muncii și peste dispozițiile șefilor ierarhici, convocând în nume propriu alți salariați (în speță dna referent ). Mai mult, în nota explicativă nr.307/23.01.2009 și în referatele nr.113/14.01.2009 și nr.61/09.01.2009 recurentul admite că acesta a chemat la munca suplimentară pe dna.
Având în vedere cele prezentate solicită respingerea recursului si menținerea ca temeinica și legală a sentinței civile nr.1674/21.10.2009 a Tribunalului Teleorman.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 din Codul d e Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor din cuprinsul întâmpinării, nu a solicitat încuviințarea nici unui mijloc de probă.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.304 pct.8 și 9 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea reține următoarele:
Recurentul a îndeplinit funcția de șef de serviciu în cadrul compartimentului al A, subordonat Primăriei și Consilului Local
Ca urmare a activității desfășurate a fost sancționat prin decizianr.8/04.03.2009 emisă de Serviciul Public de Colectare, Transport, Depozitare, Tratare Deșeuri Municipale A, deoarece a depășit atribuțiile înscrise în fișa postului și pentru că a încălcat prevederile art. 39 lit.d din, art.8, art.14 alin.1, art.19 alin.1, art.22 lit.a, art.23 lit.a și d din, art.118 alin.(1) din Codul muncii, art.263, art.264 alin.(1) lit.d, art.266, art.267 și art. 268 din Codul muncii.
Curtea, ca și instanța de fond, reține că decizia de sancționare îndeplinește condițiile prevăzute de art.268 alin.2 lit. c din Legea nr.53/2003, care stipulează că "decizia de sancționare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile".
Cu privire la temeinicia deciziei de sancționare, invocată de către recurentul-reclamant, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum și în cuprinsul motivelor de recurs, Curtea constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
Recurentul, în calitate de șef serviciu, avea atribuțiile consemnate în fișa postului, care i-a fost comunicată, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 34-37 din dosarul de fond.
Conform mențiunilor din fișa postului, persoana, care ocupă funcția de șef serviciu, în cadrul compartimentului Serviciu public de Colectare, Transport, Depozitare și Tratare, era subordonată directorului adjunct și avea ca atribuții programarea și planificarea activității de colectare, transport și depozitare a deșeurilor menajere.
În calitate de șef serviciu, recurentul avea posibilitatea de a formula propuneri cu privire la persoanele, care vor fi chemate la serviciu, în zilele nelucrătoare și de legală, în vederea bunei gestionării a resurselor umane și în scopul asigurării unei bune funcționări a serviciului de salubritate.
Propunerile sale putea fi aprobate de către directul adjunct sau putea fi modificate.
Din înscrisurile aflate la dosarul de fond, Curtea reține că recurentul a propus un tabel nominal al persoanelor, care urmau să presteze servicii în zilele de 26-28.12.2009, 2-4.01.2010, așa cum rezultă din actele aflate la filele 39-43 din dosarul de fond.
Din analiza înscrisurilor se constată că recurentul a propus să desfășoare activitate suplimentară și numita, însă această propunere a sa nu a fost încuviințată de către directorul adjunct, care a i-a tăiat numele din tabel și a semnat în dreptul modificării.
Curtea reține că la data de 23.12.2009, când s-au făcut propunerile de către recurent, acesta a cunoscut că directorul adjunct nu a încuviințat prestarea orelor suplimentare în zilele de 26-28.12.2009, 2-4.01.2010, de către numita.
Acest aspect rezultă din referatul întocmit pe tabelul nominal de către recurent, care menționează că directorul adjunct nu are competența de a exclude anumite persoane de la prestarea activității suplimentare.
Curtea reține că, deși recurentul nu avea aprobarea șefului ierarhic de aoc onvoca pe numita la desfășurarea activității de colectare a deșeurilor în zilele 26-28.12.2009, 2-4.01.2010, acesta nu s-a conformat și a dispus ca numita să presteze servicii în perioada menționată.
Curtea reține că recurentul cunoștea din data de 23.12.2009, că nu i s-a încuviințat propunerea de a solicita servicii suplimentare de la în perioada 26-28.12.2009, 2-4.01.2010. Această împrejurare rezultă din mențiunea pe tabelul nominal aflat la fila 34 din dosarul de fond coroborat cu declarația de la fila 28, care a fost înregistrată sub nr.114/14.01.2009, în cuprinsul căreia recunoaște că a întocmit tabelul nominal și i-a solicitat lui să presteze muncă suplimentară, deși aceasta era exclusă din tabelul nominal de către directorul adjunct.
Aceeași împrejurare rezultă și din referatul întocmit de către și înregistrat sub nr.61/09.01.2009.
Această împrejurare reprezintă o încălcare atribuțiilor înscrise în fișa postului o încălcare a prevederilor art. 39 lit.d din, art.8, art.14 alin.1, art.19 alin.1, art.22 lit.a, art.23 lit.a și d din și art.118 alin.(1) din Codul muncii.
Având în vedere aspectele evidențiate, Curtea va înlătura critica formulată de către recurent în cuprinsul motivelor de recurs referitoare la împrejurarea că nu a "cunoscut faptul de a nu convoca la lucru tot personalul menționat în tabele aflate la dosar, deoarece conducerea unității nu i-a adus la cunoștință personalul, care nu trebuie sa participe la programul de lucru, iar tabelele au fost aprobate". Această susținere a recurentului este infirmată de întregul material probatoriu administrat, respectiv tabelul nominal aflat la fila 34 din dosarul de fond, declarația de la fila 28, înregistrată sub nr.114/14.01.2009, precum și referatul întocmit de către și înregistrat sub nr.61/09.01.2009, aflat la fila 70 din dosarul de fond.
Curtea va înlătura și critica menționată în cuprinsul motivelor de recurs referitoare la împrejurarea că există o inadvertență între atitudinea intimatului, care nu a aprobat ca să desfășoare muncă suplimentară în zilele 26-28.12.2009, 2-4.01.2010 și faptul că a achitat numitei drepturile legale pentru munca efectiv prestată, deoarece angajatorul avea obligația să renumereze activitatea suplimentară prestată de către angajat. Aspectul că această activitate nu a fost încuviințată inițial nu îi putea fi imputată lui, care a fost solicitată să presteze serviciile și le-a prestat. Divergențele dintre șeful de serviciu și directorul adjunct cu privire la persoanele care trebuiau să presteze munca suplimentară în zilele 26-28.12.2009, 2-4.01.2010, nu se pot răsfrânge asupra numitei, care s-a prezentat la serviciu în acea perioadă și care a prestat serviciile de colectare. Pentru activitatea suplimentară, angajatorul are obligația să respecte dispozițiile art.118-120 din Codul muncii, atâta timp cât solicitarea de a efectua muncă suplimentară a fost făcută de către șeful de serviciu, chiar dacă acesta și-a depășit atribuțiile prevăzute în fișa postului și în Regulamentul de Ordine Interioară.
Curtea reține că nu a fost înștiințată că nu trebuie să se prezinte în zilele menționate, pentru a presta muncă suplimentară, astfel încât aceasta avea dreptul de a fi remunarată pentru munca suplimentară, care a fost prestată în mod efectiv.
Pentru considerentele menționate, Curtea reține că soluția pronunțată de către instanța de fond este temeinică și legală, că criticile formulate de către la sentința recurată sunt neîntemeiate, și, în temeiul art.304 pct.8 și 9 coroborat cu art.312 din Codul d e Procedură Civilă, va espinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.1674 din data de 21.10.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public de Colectare, Transport, Depozitare, Tratare Deșeuri Municipale
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.1674 din data de 21.10.2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public de Colectare, Transport, Depozitare, Tratare Deșeuri Municipale A din cadrul Primăriei
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red:
Tehnored: NV/2 EX./04.03.2010
Jud. fond:;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Petre Magdalena, Zeca Dorina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 480/2010. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 156/2009. Curtea de... → |
|---|
