Contestație decizie de sancționare. Decizia 725/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 725
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul "" împotriva Sentinței Civile nr. 117/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâtul intimat Ocolul Silvic, având ca obiect contestație decizie de imputare și angajament de plată.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea reține dosarul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele.
Prin Sentința Civilă nr. 117/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimații, și Ocolul Silvic, și în consecință a fost anulată decizia de imputare nr. 3 din 08.10.2008 emisă de intimatul și angajamentul de plată al contestatorului.
Pentru a pronunța această hotărâre.Tribunalul a reținut in esență că că noul Cod al reglementat prin Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare, nu mai reglementează instituțiile deciziei de imputare și ale angajamentului de plată. Cu alte cuvinte, modificarea adusă de legiuitor constă tocmai în aceea că răspunderea materială a salariaților a fost înlocuită cu o răspundere patrimonială întemeiată pe normele și principiile răspunderii civile contractuale, reglementare care, expresă și lipsită de echivoc, se regăsește la art. 270 alin. 1) din Codul muncii, fiind, însă, ignorată în cauză, de către intimați.
Ca atare, și în condițiile în care chiar intimatul a acceptat, prin întâmpinare, că decizia de imputare nu mai poate fi emisă potrivit noilor reglementări, angajamentul de plată al contestatorului, care nu mai poate constitui un titlu executoriu, poate reprezenta, eventual, o probă într-un litigiu având ca obiect tocmai angajarea răspunderii patrimoniale, fiind, însă, vădit că aceasta presupune ca datoria salariatului să fie certă, lichidă și exigibilă și stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Pe cale de consecință, întrucât la întocmirea actelor juridice atacate s-au încălcat prevederile legale imperative, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată în aceste condiții,Tribunalul a reținut aplicabilitatea art. 284 și 289-290 din Codul Muncii, context in care a dispus anularea actelor atacate de contestator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâtul, recurs inregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 04.03.2009,prin care a solicitat modificarea in totalitate a sentinței supusă reformării,in sensul respingerii acțiunii reclamantului,așa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtului,care,in opinia sa s-ar circumscrie prevederilor art. 304 pct.9/pr.civ.,Curtea constată că acestea au vizat greșita interpretare de către judecătorii fondului a prevederilor art. 270 alin.1 din Codul Muncii,întrucât din eroare nu s-a reținut că angajamentul de plată reprezintă un acord de voință al părților semnatare in repararea prejudiciului produs, admisibil in interpretarea dispozițiilor art. 295 alin.1,teza a II a și art. 269 alin.2, coroborate cu art. 8 din Codul Muncii. Se susține că prin înlăturarea posibilității angajatorului de a emite decizii de imputare nu s-a urmărit împiedicarea angajatului de a-și asuma repararea prejudiciului,printr-un angajament de plată,înscris care,deși nu are caracter executoriu,poate constitui probă intr-un proces civil.
Poziția procesuală a intimatului reclamant a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 10 prin care acesta a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că sentința instanței de fond este legală și temeinică și că recurentul a recunoscut că cele două acte juridice atacate nu reprezintă titluri executorii.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul pârâtei,prin prisma motivelor invocate,precum și a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1,art. 304 pct.9 și art. 312 alin.1/pr.civ.,Curtea reține că acesta nu este întemeiat,cu următoarele argumente.
Prin cererea de chemare in judecată,reclamantul a solicitat lipsirea de efecte a Deciziei de imputare nr. 3/2008 și a Angajamentului de plată dat in fața reprezentanților Ocolului Silvic, cu intenția evidentă de a împiedica o eventuală executare silită in baza acestor acte juridice,care, așa cum corect au observat judecătorii fondului,constituiau titluri executorii potrivit legislației anterioare adoptării Legii nr. 53/2003 privind Codul Muncii.
Ori,acestea fiind in linii mari limitele investirii, prima instanță a observat in mod judicios că,in contextul noilor reglementări in materia raporturilor de muncă de drept comun, mai precis art. 270 alin.1 din Legea nr. 53/2003,decizia de imputare și angajamentul de plată nu produc efectele unor titluri executorii. Aceasta întrucât,potrivit art. 164 alin.2 din actul normativ menționatreținerile cu titlul de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă,lichidă și exigibilă și a fost constatată printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.
Curtea constată că intervenția autorităților judiciare in a constata lipsirea de efecte ca titluri executorii a celor două acte juridice atacate de contestator apare cu atât mai necesară cu cât înscrisurile in discuție au fost întocmite pe formulare vechi prin care le sunt conferite acestora efectele date prin norme juridice anterioare.
In consecință,apreciind că declarația scrisă a reclamantului, la fel ca și angajamentul de plată nu pot constitui o cauză a reținerilor din salariul său,insă pot servi eventual ca probe intr-un proces ulterior,in răspundere materială a angajatului, Curtea constată că recursul pârâtului nu este întemeiat, iar in speță nu este incident motivul de modificare a sentinței atacată,prevăzut de art. 304 pct.9/pr.civ.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul "" împotriva sentinței civile nr. 117/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-, in contradictoriu cu intimații și Ocolului Silvic.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 mai 2009.
PREȘEDINTE p., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
în concediu de odihnă
PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
- -
Red. /05.06.200 9
Tehnored /05.06.2009/2 ex
Prima instanță: și - Trib.
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 245/2010. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2046/2009. Curtea... → |
|---|
