Contestație decizie de sancționare. Decizia 7796/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 7796
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Marin
Grefier
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 28.08.2008, privind
judecarea cererii de revizuire formulată de, împotriva deciziei nr.297 din 05.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA- ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 28.08.2008 au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 07.03.2006 reclamanta a chemat in judecată intimata Uniunea din România - solicitând instanței să fie obligată intimata să-i comunice conform legii decizia prin care s-a dispus măsura disciplinară, cu cheltuieli de judecată.
La data de 2.05.2006 reclamanta a formulat precizare de acțiune prin care a solicitat tribunalului să ia act că înțelege să conteste decizia nr. 20/04.03.2003, solicită a se constata nulitatea acesteia, să se dispună reintegrarea sa in funcție și să fie obligată intimata la plata drepturilor salariale pentru perioada 4 03 2003 până la reintegrare.
Prin sentința nr. 1268/14 06 2006 Tribunalului Dolj, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins contestația, reținându-se că pentru acțiunile în obligație de a face termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune conform art. 283 codul muncii.
S-a constatat că dreptul la acțiune a luat naștere la data de 7.03.2003 când executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal de comunicare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, iar prin decizia nr. 3896/ 17.11.2006 Curții de APEL CRAIOVA -secția Conflicte de Muncă și asigurări Sociale s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că instanța de fond a considerat in mod greșit că s-a prescris dreptul la acțiune al contestatoarei și totodată nu s-a pronunțat asupra acțiunii astfel cum a fot precizată la fila 66 respectiv cu privire la contestarea deciziei nr. 20 /4.03.2003.
In rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Prin sentința nr.1343/13 09 2007 Tribunalul Dolj respins excepțiile invocate de contestatoare privind nulitatea absolută a deciziei de concediere sub aspectul neprecizării prevederilor din contractul colectiv de muncă și actul intern, motivelor pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei, instanța competentă unde se introduce contestația, excepția decăderii intimatei din dreptul de a aplica sancțiunea disciplinară în termenul de 6 luni, excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea în termenul de 3 ani.
A admis excepția invocată de contestatoare privind neconvocarea legală la cercetarea disciplinară.
A admite contestația precizată formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata UNIUNEA DIN ROMÂNIA, a anulat decizia nr. 20/04.03.03 emisă de intimată, a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii,a obligat intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data desfacerii contractului de muncă-10.03.2003 până la data reintegrării efective,a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata criticînd-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Primul motiv de recurs privește nelegalitatea și netemeinicia încheierii interlocutorii din data de 19 03 2007 prin care instanța a respins excepția tardivității contestației deoarece instanța de fond în mod greșit a considerat că decizia de concediere nu a fost comunicată,deși comunicarea s-a relizat prin intermediul executorului judecătoresc încălcând astfel dispozițiile art.2 alin.2 și art.69 Legii nr.188/2000.
A mai arătat recurenta că decizia de sancționare a fost comunicată intimatei prin intermediul executorului judecătoresc dar aceasta cu rea-credință a refuzat să o primească,astfel că termenul pentru formularea contestației curge de această dată. Intimata nu a respectat acest termen iar în acest mod excepția tardivității contestației este fondată.
Al doilea motiv de recurs invocat se referă la faptul că instanța de fond în mod nelegal a considerat că nu s-au respectat dispozițiile legale-art.267 muncii,intimata-contestatoare nefiind convocată legal.
A susținut recurenta că, instanța de fond a încălcat atr.15 din Constituție care prevede că legea dispune numai pentru viitor,cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, atunci când a reținut că decizia este lovită de nulitate pentru că s-a încălcat o dispoziție legală care nu era în vigoare la data îndeplinirii actului.
Recurenta a mai arătat că Legea nr.53/2003( codul muncii ) a intrat în vigoare la data de 01 03 2003 iar convocarea a fost emisă la data de 12 02 2003,astfel că reținerile instanței cu privire la această excepție sunt eronate.
A mai susținut recurenta că dispozițiile legale în vigoare la data efectuării convocării au fost respectate întocmai.intimata contestatoare prezentându-se la data menționată în convocare în fața comisiei desemnată să efectueze cercetarea disciplinară.
Cu privire la fondul cauzei,recurenta a invocat următoarele motive:
Instanța de fond a reținut greșit că intimata devenise incomodă pentru conducerea - C,întemeindu-și reținerile pe simplele susțineri ale intimatei și pe actele emise de aceasta cu rea-credință.
Recurenta a susținut că instanța a reținut eronat în considerente că dovada neîndeplinirii sarcinilor de serviciu trebuia făcută numai cu o expertiză contabilă.
A mai susținut recurenta că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.129 Cod procedură civilă care reglementează rolul activ al judecătorului,a preferat să rămână în pasivitate și apoi să rețină că nu s-a solicitat proba cu expertiză și astfel nu sunt dovedite abaterile disciplinare.
Un alt motiv de recurs priveste faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la faptul că intimata contestatoare și-a manifestat în mod clar,expres și fără echivoc,anterior emiterii deciziei,dorința sa de a I se desface contractul individual de muncă iar începând cu luna martie 2003 nu s-a mai prezentat la serviciu.
Recurenta a mai arătat că reținerile instanței de fond sunt greșite și cu privire la comportamentul irascibil al intimatei-contestatoare față de angajații Revistei,deși la dosar sunt depuse sesizările acestora.
Instanța de fond a apreciat greșit probatoriul administrat în cauză,luând în considerare declarațiile unor martori care nu au perceput direct faptele și ignorându-le pe cele ale martorilor G și care au luat la cunoștință personal despre cele relatate.
A mai susținut recurenta că intimata-contestatoare și-a exercitat cu rea-credință drepturile procedurale,scopul său fiind de a încerca să prelungească cât mai mult o eventuală perioadă pentru care pretinde în mod netemeinic și nelegal drepturi salariale.
În drept,recurenta a invocat dispozițiile art.100 alin.4,art.129 alin.4 și 5,art.299 și următoarele Cod procedură civilă,art.304 ind.1 Cod procedură civilă,art.4 Cod civil,art.2 și art.69 din Legea 188/2000,art.268 codul muncii, codul muncii,în vigoare anterior datei de 01 03 2003,art.15 alin.2 din Constituție,art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Intimata nu a depus întâmpinare în cauză.
Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr.297 din5 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Uniunea și din România - Asociația pentru Drepturi de autor împotriva sentinței civile nr. 1343/13.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
A modificat în parte sentința în sensul că respinge excepția invocată de contestatoare privind neconvocarea legală la cercetarea disciplinară.
A admis în parte contestația formulată de reclamanta .
S-a anulat în parte decizia nr. 20/04.03.2003 emisă de recurenta-intimată și menține decizia cu privire la fapta de prejudiciere a imaginii acesteia.
S-a dispus înlocuirea sancțiunii disciplinare a concedierii cu sancțiunea reducerii salariului de bază pe 3 luni cu 10%, sancțiune prevăzută de art. 264 alin. 1 lit. "d" codul muncii.
A fost obligată recurenta-intimată la plata către intimata-contestatoare a unei despăgubiri conform art. 78 Cod, începând cu data de 07.03.2006 și până la reintegrarea efectivă.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a promovat calea extraordinară de atac a revizuirii precum și a contestației în anulare, contestatorul potrivit dispoz.art.322 pct.1 și 2 Cod pr.civilă precum și art.318 Cod pr.civilă.
Se arată că odată cu soluționarea recursului instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate de contestator, respectiv reintegrarea în muncă și obligarea intimatului la plata drepturilor bănești reactualizate, motive ce stau la baza promovării revizuirii.
Ca motiv al contestației în anulare se invocă greșeala materială săvârșită de către instanța de recurs în ceea ce privește aprecierea momentului de la care se acordă despăgubirile raportat la poziția subiectivă a contestatorului, motiv prev. de art.318 Cod pr.civilă.
În condițiile în care, la termenul de astăzi, contestatorul arată, față de dispozitivul deciziei instanței de casare a reieșit că instanța s-a pronunțat asupra cererilor, tuturor cererilor formulate de contestator, cererea ce are ca obiect revizuirea deciziei atacate este fără obiect.
În raport de susținerea contestatorului precum și în raport de actele și lucrările dosarului se constată că revizuirea promovată în prezenta cauză este lipsită de obiect, astfel încât urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește contestașția în anulare va fi disjunsă și va fi înaintată serviciului arhivă pentru repartizarea aleatorie a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de, împotriva deciziei nr.297 din 05.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA- ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR.
Disjunge cererea având ca obiect contestația în anulare și o înaintează Serviciului arhivă pentru repartizarea aleatorie a cauzei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Pt. Grefier
aflată în
Semnează Grefier șef
Red.-
Tehn.2 ex
23.09.2008
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Cristina Raicea, Marin
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1344/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 686/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
