Contestație decizie de sancționare. Decizia 798/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 798
Ședința publică de la 20 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia JUDECĂTOR 2: Grosu Valerica Niculina
- - - - - JUDECĂTOR 3: Pîrjol
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.259 din 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de formulat și văzând că prin întâmpinare intimata a solicitat judecata cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 259/2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației, excepție invocată de către intimata SC SRL R, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea R în contradictoriu cu intimata și s-a dispus anularea Deciziei nr.93/24.11.2008.
În considerentele hotărârii s-au reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Civile a Tribunalului Neamț sub nr. 4418/103 din 29.12.2008 contestatoarea R - a formulat, în contradictoriu cu intimata SC "" SRL R, contestație împotriva Deciziei nr. 93/24.11.2008, emisă de aceasta, prin care i s-a aplicat sancțiunea disciplinară "avertisment scris".
În motivare a arătat că la data de 10.11.2008, în urma unei discuții aprinse în biroul directorului general al unității, în cursul căreia a fost amenințată cu desfacerea contractului de muncă, i s-a făcut rău din cauza problemelor medicale pe care le are și a adus la cunoștința șefului ierarhic, în persoana d-nei, că se deplasează la cabinetul medical al întreprinderii. Deoarece starea ei continua să se înrăutățească, iar la cabinetul medical era doar asistenta, și-a sunat soțul să o conducă la spital, unde i s-a eliberat un certificat de concediu medical începând cu aceeași dată.
Pentru a se conforma prevederilor cap. V, secțiunea V4 lit. "L" din Regulamentul de ordine interioară al unității, la ora 1509adus la cunoștința conducerii, prin Adresa înregistrată sub nr. 1368/10.11.2008, că se află în concediu medical.
Cu toate acestea, la expirarea duratei concediului medical, prin Decizia nr. 93/24.11.2008 conducerea unității intimate a sancționat-o disciplinar cu "avertisment scris" pentru o faptă săvârșită în perioada când se afla în incapacitate temporară de muncă. Mai mult, deși potrivit art. 268 alin. 2 lit. f din Codul munciio astfel de decizie trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, indicarea instanței competente la care sancțiunea poate fi contestată, în Decizia nr. 93/24.11.2008 se stipulează că sancțiunea poate fi contestată la Consiliul de administrație al unității, în termen de 30 zile de la comunicare.
În dovedire a depus Decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare nr. 93/24.11.2008, Certificatul de concediu medical seria - nr. -/11.11.2008, Adresa nr. 1368/10.11.2008 și cererea înregistrată sub nr. 13720/12.11.2008.
Contestația este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 89 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, cu modificările ulterioare.
Intimata SC "" SRL Rad epus întâmpinare ( 13) prin care a invocat, pe cale de excepție, tardivitatea contestației întrucât aceasta putea fi introdusă cel mai târziu la 25.12.2008, iar înregistrarea ei la Tribunalul Neamțs -a făcut abia la 29.12.2008.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației deoarece, când contestatoarei i s-a adus la cunoștință că împotriva ei se vor întreprinde demersurile legale în vederea aplicării unei sancțiuni disciplinare, în încercarea ei de a se sustrage cercetării disciplinare a solicitat acordarea unui concediu medical. Contrar celor susținute în acțiune, conducerea unității a luat cunoștință de acest concediu de la tatăl contestatoarei, care a venit să îi ia geanta și celelalte obiecte personale. Prin acesta i s-a transmis să nu părăsească unitatea pentru a i se face cercetarea disciplinară, însă contestatoarea nu s-a conformat.
Referitor la concediul medical, intimata a învederat că a fost eliberat pentru afecțiunea cu codul 653 - ce se referă la dorsalgii - care nu putea fi activată în urma unei discuții, fie ea și aprinsă, fiind evident că pe această cale contestatoarea a urmărit să se sustragă cercetării disciplinare.
A mai arătat că între fapta culpabilă a contestatoarei de a părăsi unitatea în timpul orelor de program, fără înștiințarea șefului ierarhic sau a conducerii unității, și sancțiunea aplicată există un raport de cauzalitate, astfel că afirmația privind emiterea Deciziei nr. 93/24.11.2008 în perioada când contestatoarea se afla în incapacitate temporară de muncă nu poate fi primită.
În ce privește excepția invocată, intimata a arătat că decizia de sancționare a fost comunicată contestatoarei la 25.11.2008 și că putea fi atacată în justiție cel mai târziu la 25.12.2008, astfel că acțiunea înregistrată abia la 29.12.2008 este tardivă.
La întâmpinare a atașat, pe lângă Decizia nr. 93/24.11.2008 și a Certificatului de concediu medical seria - nr. -/11.11.2008, deja depuse de contestatoare, referatul șefului Biroului de consultanță juridică, jurist -, prin care s-a propus sancționarea contestatoarei cu "avertisment scris", declarația dată de acesta cu privire la neînștiințarea sa cu privire la părăsirea unității de către contestatoare, Certificatul de concediu medical seria - nr. -/11.11.2008, extras din lista de coduri ale afecțiunilor medicale și extras din Regulamentul de ordine interioară a unității cu privire la faptele ce constituie abateri disciplinare.
La această întâmpinare contestatoarea a redactat un răspuns ( 26 - 27) în care a solicitat respingerea excepției și a apărărilor pe fond invocate de intimată deoarece potrivit art. 267 alin. 3 din Codul munciin eprezentarea salariatului, fără un motiv obiectiv, la convocarea făcută în scris în vederea cercetării disciplinare, dă dreptul angajatorului să îi aplice sancțiunea fără a mai efectua cercetarea, nu să emită o altă decizie de sancționare.
Examinând contestația, tribunalul a considerat că aceasta este fondată și a admis-o pentru următoarele considerente:
În ce privește excepția de tardivitate a contestației, din prevederile art. 101 alin. 1 și 5, art. 102 alin. 1 și 104 alin. 1 din Codul d e procedură civilă tribunalul reține că termenele procedurale se socotesc pe zile libere, de la data comunicării actelor de procedură, neintrând în calcul ziua când au început și când s-au sfârșit ele, că termenul care se sfârșește într-o zi de legală sau când serviciul este suspendat se prelungește până la sfârșitul primei zile de lucru următoare și că actele de procedură expediate prin poștă se consideră îndeplinite în termen, dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
În cauză, Decizia nr. 93/24.11.2008 a fost comunicată contestatoarei la 25.11.2008 astfel că termenul de contestare a expirat sâmbătă 27.12.2008, care a fost o zi nelucrătoare, astfel că s-a prorogat până luni 29.12.2008, care o fost prima zi lucrătoare următoare.
Cum contestatoarea a predat la Oficiul poștal RIs crisoarea recomandată cu confirmare de primire ce conținea contestația sa la data de 19.12.2008, conform ștampilei de pe plicul aflat la fila 9 dosarului, excepția invocată de intimată este în mod evident nefondată.
De asemenea, din prevederile art. 268 alin. 2 lit. f din Codul muncii tribunalul a reținut că în Decizia nr. 93/24.11.2008 trebuia să se indice, sub sancțiunea nulității absolute, instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată. În această decizie se stipulează însă doar că sancțiunea putea fi contestată la Consiliul de administrație al unității, în termen de 30 zile de la comunicare.
S-a arătat că această omisiune este de natură să atragă nulitatea absolută a Deciziei de aplicare a sancțiunii nr. 93/24.11.2008 și face de prisos cercetarea celorlalte motive de nelegalitate invocate de contestatoare.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs intimata care pentru primul termen de judecată a comunicat prin înscris oficial că renunță la judecarea recursului.
Față de poziția astfel exprimată a recurentei și văzând dispozițiile art.246 Cod procedură civilă, instanța urmează a lua act de renunțarea la judecarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea recurentei la judecarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr.259 din 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.- /
red.dec.rec.
tehnored.BC/ 4 ex/ 28.07.2009.
28.07.2009. - comunicat tuturor părților
Președinte:Viziteu CameliaJudecători:Viziteu Camelia, Grosu Valerica Niculina, Pîrjol
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 583/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 800/2009. Curtea de... → |
|---|
