Contestație decizie de sancționare. Decizia 817/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 817
Ședința publică din 15 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Cristian
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta Compania Națională Română SA împotriva sentinței civile nr. 1025 pronunțată la 27 noiembrie 2008 de către Tribunalul Arad în dosarul nr- (număr vechi 4666/2008), în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect contestație împotriva deciziei de sancționare disciplinară.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru pârâta recurentă cj., reclamanta intimată personal și asistată de avocat.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar concluzii scrise.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Reclamanta intimată, prin avocat având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
Arată că în mod corect instanța de fond a anulat decizia de sancționare, deoarece angajatorul nu a făcut dovada săvârșirii abaterii disciplinare, respectiv a atitudinii necorespunzătoare față de ceilalți membri ai colectivului, în condițiile în care reclamanta lucrează singură în agenție.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin contestația înregistrată la ribunalul Arad la 9 iunie 2008 sub nr. 2094/108, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională Română SA B solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să anuleze decizia nr. 44/5 mai 2008 emisă de directorul Sucursalei Zonale Ta C ompaniei Naționale Română SA B prin care a fost sancționată cu retrogradarea din funcție pentru o perioadă de 60 de zile, cu acordarea unui salariu corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, să oblige intimata la reîncadrarea în funcția deținută anterior, aceea de "lucrător comercial la agenția 02-01 " precum și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente acestei funcții pentru întreaga perioadă în care a fost retrogradată, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că prin decizia contestată a fost sancționată pentru faptul că nu a îndeplinit dispozițiile legale ale conducătorului ierarhic de a realiza atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului, adică obligația de a respecta prevederile din Regulamentul intern, Regulamentul de Organizare și Funcționare a SA, contractul colectiv de muncă în vigoare privind disciplina muncii și conduita, atât în relațiile dintre angajați, cât și în relațiile cu participanții și în general cu publicul;că s-a reținut că ar avea o atutidine jignitoare față de ceilalți membrii ai colectivului de muncă, manifestată în mod repetat și că a încălcat cu vinovăție prevederile art. 18 alin. 2 lit. b și c din contractul colectiv de muncă și ale cap. 5.1 lit. c,d,f și v, art. 5.2 lit. e și i din Regulamentul intern al SA.
Apreciază că decizia a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 268 alin. 2 lit. a și c Codul Muncii, deoarece prin decizie i se impută niște fapte generice, nedefinite în concret nici în ceea ce privește data sau datele săvârșirii lor și nici în ceea ce privește conținutul lor efectiv; că ea nu a formulat nici un răspuns scris, deoarece nu i s-a adus la cunoștință ce fapte i se impută în concret, air întrebările puse în dezbatere cu ocazia convocării nu aveau nimic în comun cu faptele menționate în convocator.
Mai arată că nu a săvârșit nici o abatere disciplinară; că ea lucrează singură în agenție, astfel că nu avea față de ce colegi să aibă o atitudine jignitoare.
In drept și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 267, 268 alin. 5 și 284 alin. 2 Codul Muncii.
La termenul de judecată din 27 noiembrie 2008, reclamanta a declarat că renunță la judecarea capetelor de cerere privind reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea pârâtei la plata diferenței de drepturi salariale.
Prin sentința civilă nr. 1025 pronunțată la 27 noiembrie 2008, instanța a respins excepția nulității absolute a deciziei de sancționare, a admis în parte contestația, a dispus anularea deciziei de sancționare nr. 44/5 mai 2008, luat act de renunțarea contestatoarei la judecarea capătului de cerere privind reintegrarea în funcția deținută anterior retrogradării și la diferența drepturilor salariale dintre cele două trepte de salarizare datorate pe perioada retrogradării, a obligat intimata la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția nulității deciziei este neîntemeiată în condițiile în care decizia contestată este motivată în fapt și în drept, iar faptele sunt descrise suficient pentru a fi considerate abateri disciplinare și că în decizie s-a consemnat în mod corect că reclamanta a refuzat să răspundă în scris la întrebările formulate de comisia de cercetare disciplinară.
Sub aspectul fondului a apreciat întemeiată contestația, reținând că pârâta nu a dovedit săvârșirea abaterilor disciplinare imputate legate de disciplina muncii și conduita necorespunzătoare a contestatoarei, manifestată în relațiile dintre angajați, în relațiile cu publicul, atitudinea jignitoare față de ceilalți membri ai colectivului de muncă și nici pretinsa atitudine jignitoare manifestată în mod repetat.
In drept a făcut aplicarea art. 287 codul Muncii, art. 1169 cod civil raportat la art. 263 alin. 2 Codul Muncii.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus a declarat recurs pârâta Compania Națională Română SA, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiate.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 303 alin. 1 și 3041cod procedură civilă.
Arată că decizia de sancționare respectă dispozițiile art. 268 alin. 2 litera a și Codul Muncii și că nu se poate pune problema nulității deciziei de sancționare; că sub aspectul fondului își menține cele expuse în întâmpinarea depusă în fața instanței de fond.
Reclamanta intimată a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că instanța de fond a respins excepția nulității absolute a deciziei de concediere pentru nerespectarea dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. a și c Codul Muncii, astfel că sunt lipsite de obiect criticile recurentei cu privire la această excepție; că în mod corect instanța de fond a anulat decizia de concediere, deoarece nu s-a făcut dovada abaterilor disciplinare reținute în sarcina ei.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Criticile aduse de pârâtă prin cererea de recurs vizând excepția nulității deciziei de sancționare pentru nerespectarea cerințelor impuse de art. 268 alin. 2 lit. a și c Codul Muncii sunt nefondate în condițiile în care prin sentința recurată instanța de fond a respins excepția nulității deciziei de sancționare, apreciind că din punct de vedere formal, decizia respectă cerințele de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute de art. 268 alin. 2 Codul Muncii.
Sub aspectul fondului, în mod corect a reținut instanța de fond căî în cauză nu s-a făcut dovada săvârșirii de către reclamantă a abaterilor disciplinare reținute în sarcina ei.
Pentru existența unei abateri disciplinare este necesar ca fapta săvârșită de către salariat să se răsfrângă negativ asupra relațiilor care se stabilesc între membrii colectivului unui angajator în procesul muncii și care trebuie să se desfășoare într-o anumită ordine și disciplină, prin respectarea de către toți participanții la acest proces a unor norme de conduită obligatorie.
Săvârșind abaterea, autorul ei încalcă una sau mai multe obligații pe care le are la locul de muncă.
Prin decizia contestată i se impută reclamantei nerespectarea în mdo repetat a dispozițiilor privitoare la disciplina muncii și la conduită atât în relațiile dintre angajați, cât și în relațiile cu participanții și în general cu publicul, atitudinea jignitoare față de ceilalți membrii ai colectivului de muncă, acțiuni manifestate în mod repetat.
In referatul nr. 1036/21 aprilie 2008 care a stat la baza declanșării cercetării disciplinare, se menționează că în data de 5 aprilie 2008, directorul general s-a deplasat la agenția la care lucra reclamanta și că la întrebarea directorului "de ce nu stați în spațiul de siguranță al agenției și de ce nu purtați ecuson" ar fi răspuns "eu am două facultăți și știu cum să mă port, spre deosebire de alții", pentru ca apoi dialogul să continue cu insulte și calomnii și că la 11 aprilie 2008 ar fi refuzat să de notă explicativă.
Se solicită față de conduita indisciplinată, de nesubordonare ierarhică și refuzul oricărei colege de a lucra în aceeași agenție cu reclamanta și raportat la sancțiunile anterioare pentru același tip de abateri disciplinare s-a propus declanșarea cercetării disciplinare.
Convocarea la cercetarea disciplinară are ca obiect evenimentul din 5 aprilie 2008.
Cu toate acestea, sancțiunea aplicată prin decizia contestată este pentru alte fapte, fapte care nu au făcut obiectul cercetării.
Prin decizia contestată, reclamanta nu a fost sancționată pentru comportamentul adoptat în 5 aprilie 2008, ci pentru conduita necorespunzătoare repetată în raporturile cu angajații (deși la agenție lucrează singură), ceilalți participanți, public, membrii colectivului de muncă.
Aceste fapte nefăcând obiectul cercetării și nefiind dovedite, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta nu a săvârșit nici o abatere disciplinară.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul declarat de către pârâtă ca neîntemeiat.
In privința cheltuielilor de judecată urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă și va obliga pârâta recurentă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta Compania Națională Română SA împotriva sentinței civile nr. 1025 pronunțată la 27 noiembrie 2008 de către Tribunalul Arad în dosarul nr- (număr vechi 4666/2008), în contradictoriu cu reclamanta.
Obligă pârâta recurentă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 15 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
15.07.2009
Prima instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Cristian
| ← Conflict de muncă. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de concediere. Decizia 229/2010. Curtea de... → |
|---|
