Contestație decizie de sancționare. Decizia 8246/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 8246
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier -- -
xxx
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimat CENTRUL REGIONAL DE PROFESIONALĂ A D, împotriva sentinței civile nr. 3658/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata contestator, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părțile:recurent intimat CENTRUL REGIONAL DE PROFESIONALĂ A D, prin consilier juridic și intimat contestator reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic A pentru recurent intimat admiterea recursului pentru considerentele formulate în scris prin cererea de recurs, casarea sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Avocat C pentru intimat contestator pune concluzii de respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 3658 de la 23 mai 2008 admis contestația formulată de contestatoarea, împotriva deciziei nr. 22 din 04. 03. 2008 emisă de intimatul CENTRUL REGIONAL DE PROFESIONALĂ
A constatat nulitatea absolută a deciziei nr.22/04.03.2008 emisă de intimată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că este salariata intimatului în funcția de consilier gr I A, așa cum rezultă din contractul individual de muncă, înregistrat sub nr. 50/14.12. 2007.
Obiectul prezentei contestații îl constituie constatarea nulității absolute a deciziei nr. 22/04. 03. 2008 pentru neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 268 al 2 din Codul muncii, dar și pentru încălcarea disp. art 75 al 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, dispoziții care prevăd obligativitatea cercetării disciplinare pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
Din actele și lucrările dosarului s-a reținut că angajatorul intimat a dispus sancționarea contestatoarei cu " avertisment scris" pentru neîndeplinirea de către aceasta a atribuțiilor de serviciu, fapt ce a dus la prejudicierea activității instituției ( starea de fapt ), în temeiul prevederilor Regulamentului de Organizare și Funcționare al Centrului Regional de Profesională a D, aprobat de conducerea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, având în vedere Legea 2002/ 2006, HG 1610/2006, Lg 53/2003, Lg 477/2004, și, fișa postului contestatoarei, adresa nr. 1442/29. 02. 2008( starea de drept ).
Instanța a constatat că decizia atacată cuprinde o motivare generică a stării de fapt, respectiv " neîndeplinirea de către aceasta a atribuțiilor de serviciu, fapt ce a dus la prejudicierea activității instituției ".
De asemenea, s-a constatat că decizia cuprinde enumerarea actelor normative care reglementează activitatea instituției, se menționează în mod generic și" fișa postului", fără însă să se indice în mod concret temeiul de drept din fiecare act normativ enumerat care a fost avut în vedere la aplicarea și individualizarea sancțiunii, ori sarcina de serviciu din fișa postului încălcată de salariat.
O atare motivare în fapt și în drept nu satisface exigențele textului art. 268 alin 2 din Codul muncii, în conformitate cu care, sub sancțiunea nulității absolute în decizie se cuprind, între altele, în mod obligatoriu:descrierea faptei care constituie abatere disciplinară,precizarea prevederilor din statutul disciplinar, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică.
Pentru aceste motive, decizia de sancționare este nulă, întrucât nu au fost respectate dispozițiile imperative legale.
Prin întâmpinarea astfel cum a fost completată,intimatul a precizat în detaliu motivele de fapt care au condus la sancționarea contestatoarei, arătând faptele contestatoarei ce au fost avute în vedere la emiterea deciziei, însă, potrivit disp.art.77 Codul muncii, îi este interzis angajatorului să invoce in fața instanței alte motive de fapt sau de drept, decât cele precizate în decizie.
Decizia contestată este nulă și pentru încălcarea dispozițiilor art. 75 al 1 din CCM unic la nivel național pe anii 2007-2010 care prevăd că " sub sancțiunea nulității absolute, nicio sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea uni cercetări disciplinare prealabile".
S-a constatat că decizia a fost dată fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Nu pot fi reținute apărările intimatului în sensul că acest contract nu este aplicabil raportului de muncă pe care l-a încheiat cu contestatoarea motivat de faptul că nu se încadrează în dispozițiile art. 3 din CCM unic la nivel național, întrucât între părți s-a încheiat un contract individual de muncă.
Or, tocmai existența unui raport de muncă bazat pe un contract individual de muncă este vizat de art. 3 alin 1 lit. a, care stabilește că efectele clauzelor contractelor colective de muncă la nivel național se produc pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară,indiferent de forma de capital social.
Potrivit art. 8 alin 4 din Lg. 130/1996, "la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";în consecință, clauzele contractului colectiv de muncă pot da naștere unui regim juridic mai favorabil salariaților, inclusiv cu privire la cerințele emiterii unei decizii de sancționare a acestora.
Într-adevăr, reglementările cuprinse în art.75 din contractul colectiv de muncă la nivel național sunt mai favorabile pentru salariați și se aplică raporturilor de muncă bazate pe contract individual de muncă.
In cauză, nu s-a făcut dovada parcurgerii vreunei cercetări prealabile sancționării, așa încât și sub acest aspect decizia atacată este nulă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului s-a arătat în principal că decizia contestată cuprinde actele normative avute în vedre la individualizarea sancțiunii, precum și termenul și instanța la care poate fi contestată.
De asemenea a arătat că în cauză nu era necesară cercetarea prealabilă a contestatoarei deoarece Codul muncii nu prevede o astfel de procedură în cazul sancțiunii aplicate contestatoarei, nefiindu-i aplicată prevederea din CCM la nivel național, invocată de instanța de fond.
Analizând recursul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente;
Din analiza considerentelor sentinței atacate se poate observa că primul motiv de nulitate absolută avut în vedere de instanța de fond a fost acela că decizia nu cuprinde o motivare în drept și în fapt în sensul că nu cuprinde fapta de care se face vinovată contestatoare, în decizie menționându-se generic nerespectarea atribuțiilor de serviciu.
Cele reținute de instanța de fond sunt exacte, în decizie nemenționându-se în mod concret care atribuții de serviciu nu au fost respectate și în ce a constat acea nerespectare.
Ori, potrivit art. 268 din Codul muncii, decizia de sancționare trebuie să cuprindă printre altele descriere faptei care constituie abatere disciplinară.
Decizia emisă de intimată nu constituie o asemenea descriere.
De asemenea, același text de lege mai prevede că decizia trebuia să mai cuprindă și precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă, care au fost încălcate.
Așa cum a reținut instanța de fond, decizia atacată nu cuprinde asemenea mențiuni.
Este neîntemeiată și critica recurentei în sensul că instanța de fond a reținut în mod greșit că în speță ar fi aplicabile prevederile CCM la nivel național, deoarece contestatoarea este încadrată cu contract individual de muncă.
Tocmai încheierea acelui contract individual de muncă face posibilă aplicarea CCM la nivel național, așa cum a reținut și instanța de fond.
Constatând deci, că sentința atacată este una temeinică și legală, în baza art. 312 Cod pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de intimatul CENTRUL REGIONAL DE PROFESIONALĂ A D, împotriva sentinței civile nr. 3658/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - contestatoare.
Obligă recurentul la 1.190 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat către intimata - contestatoare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
02.10.2008
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marin Panduru
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1222/2008. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 8920/2008. Curtea... → |
|---|
