Contestație decizie de sancționare. Decizia 834/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 834
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta împotriva Sentinței Civile nr. 136/2009, pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate, pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele.
Prin Sentința Civilă nr. 136/2009, pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-,a fost admisă contestația formulată de contestatorul, împotriva intimatei pârâte PRECOM,și-n consecință s-a dispus anularea dispoziției de sancționare nr.10/19.08.2008, prin care contestatorul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază pe timp de o lună cu 5%, plus o zi nemotivat în data de 20.07.2008,iar intimata a fost obligată să restituie sumele reținute în temeiul acestei decizii de sancționare.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a reținut in esență că reclamantul îndeplinește funcția de coordonator principal trafic în cadrul pârâtei și că prin dispoziția de sancționare nr. 10/19.08.2008, el a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 5 % pe o lună și o zi de absență nemotivată, pentru că a lipsit în data de 20.07.2008 nemotivat de la serviciu, avându-se în vedere constatările referatului nr.243 din 22.07.2008, a șefului de secție.
In continuare,Tribunalul a reținut că în conformitate cu CCM pe unitate 2008-2009, ziua de 20 iulie este Ziua, fiind zi liberă plătită
Pe de altă parte, cu ocazia emiterii deciziei contestate,angajatorul a nesocotit prevederile art. 267 din Codul Muncii, potrivit cărora sancțiunea disciplinară prevăzută de art.264(1) lit. d nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, iar în vederea desfășurării acesteia, salariatul va fi convocat în scris de persoane împuternicite de către angajator, precizându-se obiectul, data, ora și locul convocării.
În speță, contestatorul nu a fost convocat în vederea clarificării unor aspecte legate de sensul dispozițiilor art.267(2) din Codul Muncii.Mai mult, dispoziția de sancționare nr.10/19.08.2008 sub aspectul formei, nu cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 268(2)din același cod, anume motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către contestator în timpul cercetării disciplinare prealabile.
In fine,instanța de fond a mai observat că societatea intimată s-a rezumat la solicitarea unei note explicative reclamantului, notă din care reiese o altă stare de fapt decât cea reținută în cuprinsul deciziei contestate, procedând astfel la cercetarea disciplinară prealabilă doar sub aspect formal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta PRECOM A, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 07.04.2009, solicitând modificarea sentinței supusă reformării,in sensul respingerii acțiunii reclamantului,așa cum a fost formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei,Curtea constată că acestea s-au referit la interpretarea eronată de către judecătorii fondului a probelor administrate in fața s-a,in contextul in care la dosarul cauzei a fost depusă adresa nr. 244/22.07.2008 prin care contestatorul a fost invitat să se prezinte la sediul societății angajatoare in data de 22.07.2008, orele 14,precizându-se obiectul abaterii disciplinare. privind nesemnarea convocării a fost acoperit prin prezența reclamantului la data de 22.07.2008 la sediul unității, precum și prin nota explicativă pe care acesta a dat-o.
Asupra aspectelor ce țin de fondul litigiului dintre părți,recurenta a mai precizat că reclamantul a dat dovadă de rea credință prin faptul că nu s-a prezentat in data de 20.07.2008 la serviciu, cu toate că programarea specifică pentru activitatea de transport in comun,întocmită pe baza unor grafice aprobate de Consiliul Local al Municipiului Reșița a fost afișat in timp util pentru a-i permite angajatului să ia cunoștință despre îndatoririle sale.
Poziția procesuală a intimatului a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 23.04.2009,prin care acesta a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că in mod corect instanța de fond a stabilit că nu au fost respectate prevederile art. 268 din Codul Muncii,cu atât mai mult cu cât art. 75 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național prevede obligativitatea înștiințării salariatului despre cercetarea disciplinară cu ce puțin 5 zile înainte,iar ascultarea și verificarea apărărilor salariatului sunt obligatorii.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul pârâtei,prin prisma motivelor invocate, actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.312 alin.1 și art. 304 ind. 1/pr.civ.,Curtea reține că acesta nu este întemeiat,cu următoarele argumente.
Intr-adevăr, cercetând înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond,Curtea reține că, deși adresa de convocare la cercetarea disciplinară pe baza căreia s-a emis decizia de sancționare a reclamantului emisă la data de 22.07.2008 nu a fost semnată de către reclamant și coincide cu ziua efectuării cercetării, se poate considera că viciile nesocotirii prevederilor art. 267 alin.2 din Codul Muncii și a normelor art. 75 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pentru anii 2007-2010 au fost oarecum acoperite prin nota explicativă din aceeași dată,din care a rezultat că autorul contestației cunoștea fapta pentru care era cercetat, având cu acest prilej ocazia ca,in prezența și sub semnătura unui reprezentant sindical, să formuleze toate apărările pe care le considera relevante in favoarea sa. Sub acest aspect.Tribunalul ar fi putut considera că s- făcut dovada efectuării cercetării disciplinare prealabile, iar sancțiunea nulității absolute la care se referă art. 267 alin.1 din Codul Muncii, nu-și poate produce efectele. In plus, necomunicarea convocării cu cel puțin 5 zile înainte, determină doar nulitatea relativă procedurii, vătămarea fiind dovedită doar in condițiile in care persoana interesată nu a cunoscut și nu s- prezentat la cercetare,ceea ce evident nu este cazul in speță.
Cu toate acestea, in strânsă legătură cu încălcarea art. 75 din CCM Unic la Nivel Național,Curtea observă că prin nota explicativă completată de reclamant, acesta se apără invocând întocmirea defectuoasă,formală și părtinitoare a planificării de efectuare serviciului in zilele de repaus săptămânal,ori in perioade in care majoritatea angajaților nu vor să lucreze,in timp ce in Decizia de sancționare disciplinară nr. 10/2008 aceste argumente ale salariatului nu au fost in nici un fel combătute, deși unității îi revenea o atare obligație prin normele imperative ale art. 268 alin.2 lit.c) din Codul Muncii.
Instituind in sarcina angajatorului obligația de a menționa in conținutul deciziei de sancționaremotivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile, legiuitorul a urmărit pe de-o parte,să respecte dreptul la apărare al salariatului,iar pe de altă parte,să ofere instanțelor de judecată,in ipoteza exercitării controlului judecătoresc asupra actului de sancționare, un criteriu suplimentar, pe baza căruia să aprecieze dacă măsura luată in mod unilateral a fost sau nu abuzivă.
Pornind de la considerațiile menționate supra,instanța de recurs apreciază că simpla precizare in decizia atacată a faptului căprobele invocate in apărare nu s-au confirmat,fără o referire expresă la fiecare dintre susținerile angajatului, denotă un formalism excesiv al pârâtei și o lipsă de preocupare pentru exercitarea dreptului de a dispune de cercetarea disciplinară in condiții de deplină legalitate și transparență. Acest lucru impune concluzia că,in speță, recurenta a încălcat prevederile art. 268 alin.2 lit.c) din Codul Muncii, astfel că sancțiunea nulității absolute a fost corect pronunțată de instanța de fond.
In baza art. 312 alin.1 și art. 304 ind.1 /pr.civ.,recursul pârâtei va fi respins cu consecința menținerii dispozițiilor sentinței recurate.
Se va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva Sentinței Civile nr. 136/2009, pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 19.06.2009
Tehnored //19.06.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul C-S
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 520/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2043/2009. Curtea... → |
|---|
