Contestație decizie de sancționare. Decizia 8453/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8453
Ședința publică de la 03 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr. 3979 din 17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI- DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR A CAMEREI DE CONTURI G, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 și 303. pr. Civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-, petentul a solicitat în contradictoriu cu intimata Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Financiar ulterior a Camerei de Conturi G să se dispună anularea și înlăturarea sancțiunii disciplinare aplicată prin Ordinul nr.169/02.04.2008 emis de Președintele Curții de Conturi a României.
În motivarea contestației, petentul a arătat că prin ordinul mai sus menționat a fost sancționat disciplinar cu "Avertisment scris", pe motivul încălcării dispozițiilor art. 269 alin.3 din Regulamentul de organizare și funcționare al Curții de Conturi al României, aprobat prin Hotărârea Plenului nr.79/2005 și art. 17 alin.2 lit. h din Codul al Profesiei.
S-a invocat de către petent că pretinsa faptă calificată subiectiv și abuziv, ca abatere disciplinară ar consta în împrejurarea că, în contextul și cu prilejul controlului în echipă, cu participarea și a doi colegi - și, efectuată asupra contului de execuție și bilanțului contabil pe anul 2006 la Consiliul Local, județul G, a identificat și consemnat în raportul de control nereguli referitoare la o operațiune economică derulată de primăria în cauză cu firme aparținând numiților, persoane cu care petentul se afla în litigiu la data controlului.
S-a invocat de către petent că în condițiile identificării și depistării neregulilor în cauză, nu a făcut altceva decât să sesizeze asemenea nereguli, să le consemneze în raporturile scrise de control, iar potrivit atribuțiilor de serviciu stipulate în normele interne și legea specială, echipa de control nu a stabilit nici un fel de răspundere în sarcina fraților, diferențele valorice constate pentru neconcordanțele aferente fiind stabilite în sarcina primăriei, în calitate de ordonator de credite, contabilei șefe în calitate de împuternicită cu viza de control financiar și respectiv în sarcina inginerului care a efectuat măsurătorile spațiilor unde au fost efectuate lucrările de tratare.
În concret s-a apreciat de către petent că nu a încălcat actele normative reținute în actul de sancționare (Ordinul nr.169/02.04.2008), nu a săvârșit vreo faptă ilicită de natură a constitui abatere disciplinară și implicit cu consecința aplicării vreunei sancțiuni disciplinare.
Pe cale de excepție, s-a invocat incidența și încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 268 alin.2 lit. d din Codul Muncii, respectiv indicarea greșită a termenului de drept în baza căruia sancțiunea juridică a fost aplicată.
În drept și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 268 alin.5 din Codul Muncii.
În dovedirea contestației s-au atașat în copie la dosarul cauzei Ordinul nr.169/02.04.2008 emis de Președinte Curții de Conturi a României, adresa nr.38981/02.04.2008, cu privire la dovada comunicării actului sancționator, adresa nr.313/01.04.2008 emisă de Direcția de Control Financiar - Camera de Conturi G, nota de constatare din data de 26.03.2008, întocmită cu prilejul cercetării prealabile și Codul al Profesiei.
Intimata Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare solicitând sub acest aspect respingerea contestației formulată de petent.
Prin sentința civilă nr.3979 din 17 iunie 2008, Tribunalul Gorja respins contestația formulată de petent.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin contestația formulată, petentul a solicitat anularea ca netemeinic și nelegal a Ordinului nr.169/02.04.2008 a Președintelui Curții de Conturi a României privind sancționarea sa disciplinară cu avertisment scris potrivit art. 264 alin.1 lit. a din Codul Muncii.
În fapt, s-a reținut că la data de 06.03.2008, numitul, în calitate de administrator al a sesizat Președintele Curții de Conturi a României prin adresa înregistrată sub nr.632//06.03.2008, despre faptele neconforme cu statutul de controlor financiar ale numitului, care ocupa funcția de controlor financiar în cadrul Camerei de Conturi a Județului
Prin Ordinul Președintelui Curții de Conturi a României nr. 160/24.03.2008 a fost desemnată componența Comisiei de Cercetare Disciplinară, petentul fiind convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, în conformitate cu prevederile art. 267 Codul Muncii.
Astfel, actul contestat, respectiv Ordinul nr.169/02.04.2008, a fost emis în baza prevederilor art. 126 alin.1 lit. g din Legea nr.94/1992, republicată, potrivit cărora Președintele Curții de Conturi are atribuția de a exercita acțiunea disciplinară și de a aplica sancțiuni disciplinare în cazurile prevăzute de Codul al Profesiei.
În cuprinsul Ordinului nr.169 au fost precizate clar prevederile din Codul al Profesiei, Regulamentul de organizare și funcționare al Curții de Conturi a României, care au fost încălcate de petent, respectiv art. 29 alin.3 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Curții de Conturi a României, sub aspectul atribuțiilor de serviciu și art. 17 alin.2 lit. h din Codul al Profesiei, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 135/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la manifestări care aduc atingere onoarei, probității profesionale sau prestigiului Curții de Conturi.
Referitor la faptele săvârșite de către petent, comisia desemnată pentru efectuarea cercetării disciplinare a reținut că în luna aprilie 2002, petentul a promis reprezentantului că în schimbul sumei de 30.000.000 lei urmează să intervină pe lângă Directorul - G, pentru a recupera un debit de 300.000.000 lei.
Petentul a fost scos de sub urmărire penală pentru uz de fals și înșelăciune, fapte reclamante de numitul, aspecte ce rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 263 alin.2 din Codul Muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Salariatul pentru a răspunde disciplinar, trebuie să săvârșească o faptă care întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare, respectiv obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.
În speță, s-a reținut că faptele petentului se răsfrâng negativ asupra probității profesionale și prestigiului Curții de Conturi a României, respectiv Camerei de Conturi a Județului
În concret, prin faptele sale petentul a încălcat principiile statuate prin fișa postului, regulamentele de organizare și funcționare ale Curții de Conturi a României și Codul al Profesiei.
Se reține de asemenea că fapta semnalată a fost săvârșită cu intenție directă, în sensul că în timpul desfășurării actului de control au fost sesizate unele aspecte ilegale referitoare la o operațiune economică derulată de unitatea administrativă controlată, cu firme aparținând fraților, controlorul financiar (petentul), cunoscând că se află în litigiu cu aceste persoane a participat cu echipa desemnată și a finalizat verificarea contului de execuție și a bilanțului contabil pe anul 2006 la Consiliul Local al Comunei.
De altfel, petentului i s-a aplicat sancțiunea disciplinară ce-a mai puțin gravă "Avertisment scris", cu respectarea criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 266 din Codul Muncii, respectiv împrejurările în care fapta a fost comisă, gradul de vinovăție al salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Ținând cont de criteriile prevăzute de art. 266 Codul Muncii și de împrejurările concrete în care s-a produs abaterea disciplinară reținută în sarcina petentului, instanța constată că Ordinul nr.169/02.04.2008 al Președintelui Curții de Conturi al României, a fost legal emis, urmând pe cale de consecință a fi menținut.
Cu privire la excepția nulității actului contestat, excepție invocată de petent, instanța reține că în cauză nu operează dispozițiile art. 268 alin.2 din Codul Muncii, deoarece verificând Ordinul nr.169/02.04.2008 se constată că acesta cuprinde în preambul toate mențiunile prevăzute ca obligatorii de art. 268 alin.2 Codul Muncii, neindicarea în actul de sancționare a temeiului de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea disciplinară neatrăgând nulitatea absolută, câtă vreme temeiul de drept a fost indicat în preambulul actului.
Mai mult, s-a reținut că Ordinul a fost emis conform prevederilor art. 126 alin.1 lit. g din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 263-268 din Codul Muncii, stabilindu-se astfel temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea.
Împotriva acestei sentințe a formulat prezentul recurs contestatorul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar modificarea sentinței, iar pe fond admiterea contestației.
Critică sentința pentru soluționarea procesului fără să fie cercetat fondul cauzei, ținând seama de susținerile intimatei și nu a permis contestatorului proba cu martori.
Instanța a reținut greșit că fapta pentru care a fost sancționat, a fost omisiunea sa de a încunoștința conducerea Curții de Conturi despre conflictul său cu numitul, a fost aceea de fi cercetat penal în cursul anului 2002, ceea ce a reținut instanța de fond, deci o împrejurare fără legătură cu sancțiunea disciplinară.
Precizează că el a făcut parte din echipa de control care a sesizat modul defectuos de administrare, formare și întrebuințare ori decontare a resurselor financiare ale statului, îndeplinindu-și astfel sarcinile de serviciu și acesta a fost motivul real al sancționării sale, deși el apreciază că nu a defăimat prestigiul instituției și nici nu a încălcat actele normative invocate în actul de sancționare.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că nu sunt motive de casare sau modificare prev.de art.304 pr.civ.
Sunt neîntemeiate criticile privind necercetarea fondului cauzei de către instanța de fond și aprecierea greșită a faptei pentru care a fost sancționat contestatorul, deoarece instanța de fond a reținut corect că fapta pentru care a fost cercetat și sancționat acesta a fost aceea de a efectua controlul la Primăria, care la rândul său a avut contracte de prestări servicii cu o firmă aparținând unor persoane cu care a avut conflicte în baza cărora a și fost cercetat penal.
În atare situație s-a reținut în cadrul cercetării administrative și a și fost motivat ordinul de sancționare contestat, că deși contestatorul aflându-se în control la Consiliul Local constatat că acest consiliu avea relații contractuale de prestări servicii cu firma numiților, cu care contestatorul a avut litigii ce încă sunt în curs de judecată, încălcându-se astfel prevederile Regulamentului de ordine interioară și Codul etic al profesiei, iar sancțiunea aplicată a fost cea mai blândă prev.de art.264 alin.1
Critica privind refuzul instanței de a-i admite proba testimonială, se constată a fi neîntemeiată, deoarece această probă a precizat-o doar în contestație, dar la termenele ulterioare, deși asistat de apărător, nu a mai solicitat administrarea vrunei probe, fiind depuse numai înscrisuri la cuvântul pe fond, considerând cauza în stare de judecată.
În consecință, Curtea apreciază neîntemeiate criticile formulate și în baza art.312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr. 3979 din 17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI- DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR A CAMEREI DE CONTURI G, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
03.11.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Marian Lungu, Florica Diaconescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 34/2010. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 785/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
