Contestație decizie de sancționare. Decizia 8637/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 8637
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Spitalul Județean de Urgență Târgu J împotriva sentinței civile nr. 1355/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul reclamant, reprezentat de avocat, lipsind recurentul pârât Spitalul Județean de Urgență Târgu
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul este declarat și motivat în termen legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat, pentru intimatul reclamant, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Gorj, conform motivelor expuse în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1355/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- constată următoarele
Prin sentința civilă nr. 1355/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis în parte contestația formulată de petentul, cu domiciliul în Tg. J, str. - -,.1,.4,.4, județul G, împotriva dispoziției nr. 812/22.08.2007 emisă de intimatul Spitalul Județean Tg. J, cu sediul în Tg. J,-, județul
S-a anulat dispozița nr. 812/22.08.2007 emisă de intimat.
A fost obligat intimatul la plata către petent a sumei de 111 lei reprezentând drepturi salariale pentru data de 02.08.2007.
S-au respins capetele de cerere privind acordarea salariului de merit și plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că petentul este salariatul intimatului Spitalul județean Tg. J în postul de medic primar - șef de secție anestezie și terapie intensivă, având specialitatea anestezie, iar prin dispoziția nr. 812/22.08.2007 a fost sancționat cu avertisment scris pentru faptul că în data de 02.08.2007 nu a fost prezent la locul de muncă.
În dimineața zile de 02.08.2007 petentul s-a aflat la Spitalul orășenesc la solicitarea medicului anestezist - pentru a realiza o anestezie epidurală unei paciente la care nu se reușise intubarea la încercări repetate și era necesară o astfel de anestezie, pacienta nemaiputând fi tratată în alt mod.
În locul său, a fost prezent la serviciu medicul anestezist, care a fost informat despre lipsa șefului de secție pentru o perioadă de 1-2 ore.
Prin referatul nr.19129/02.08.2007 întocmit de șeful secției obstetrică, acesta a arătat că, având o urgență chirurgicală, datorită lipsei petentului de la locul de muncă se putea înregistra un deces.
În acest referat se arată, însă, că era prezent la serviciu medicul anestezist.
Prin procesul verbal înregistrat sub nr.19130/02.08.2007, la ora 1030s-a constatat că petentul era absent, iar prin nota explicativă dată la 03.08.2007 petentul a arătat motivele pentru care în dimineața zilei de 02.08.2007 nu a fost prezent la serviciu.
Prezența petentului la Spitalul orășenesc în dimineața zile de 02.08.2007 este confirmată de adresa înregistrată la intimat sub nr.19384/07.08.2007 și a fost necesară deoarece medicul anestezist al acestei unități, - se afla în concediu medical, iar pacienta în cauză suferise trei tentative nereușite de intubare.
Gravitatea situației pacientei de la Spitalul Orășenesc și necesitatea prezenței petentului în acest loc, dat fiind faptul că este singurul medic din județul G care realizează anestezii epidurale, este recunoscută și de medicul șef de secție obstetrică din cadrul Spitalului Județean Tg.J, care, ulterior întocmirii referatului nr.19129/02.08.2007, printr-o declarație extrajudiciară, a arătat că la momentul întocmirii respectivului referat nu știa de solicitarea făcută de Spitalul Orășenesc, iar intervenția făcută de petent a fost de durată și cu risc major în ceea ce privește anestezia.
Față de această stare de fapt s-a arătat că potrivit art. 52 alin. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare al intimatului, intervențiile chirurgicale vor fi planificate cu cel puțin 48 de ore înaintea efectuării lor (cu excepția urgențelor chirurgicale), dată la care foile de observație tehnică să fie complete, astfel încât petentul nu avea cunoștință de intervenția chirurgicală efectuată de medicul în dimineața zilei de 02.08.2007, iar, dată fiind situația de urgență, era prezent la serviciu medicul anestezist.
Potrivit art. 263 din Codul muncii,Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În raport de aceste dispoziții legale s-a constatat că petentul nu a respectat obligația prevăzută la art. 19 din Regulamentul intern, privind respectarea strictă a programului de lucru prin faptul că în dimineața zilei de 02.08.2007 nu a fost prezent la serviciu, însă nu se poate reține în sarcina sa fapta prevăzută la art. 36 pct. 2, părăsirea locului de muncă fără aprobarea șefului ierarhic, deoarece deplasarea sa la Spitalul orășenesc a avut loc înainte de începerea programului de lucru.
S-a arătat că nu se poate reține în sarcina petentului săvârșirea unei abateri disciplinare, astfel cum este definită de art. 263 din Codul muncii, deoarece acțiunea petentului constând în nerespectarea programului de lucru nu a fost săvârșită cu vinovăție ci a fost determinată de o situație care a fost apreciată ca fiind de forță majoră, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii disciplinare a salariatului.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea salariului de merit, reținându-se că acesta se acordă, conform nr.OUG115/2004, de către ordonatorul de credite, în ședința Comitetului director, cu consultarea organizațiilor sindicale, pentru rezultate deosebite obținute în activitatea desfășurată, iar în cauză nu există nici o legătură între sancțiunea aplicată petentului și neacordarea salariului de merit, aceasta din urmă nefiind o măsură complementară sancțiunii disciplinare, și a fost respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată ca nedovedit.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță în stabilirea situației de fapt în mod eronat a reținut că în data de 02.08.2007 în locul intimatului a fost prezent la serviciu medicul anestezist care a fost informată despre lipsa șefului de secție pentru o perioadă de 1 - 2 ore, întrucât referatul nr. 19129/02.08.2007 semnat inclusiv de dr. cât și din procesul verbal nr. 19130/02.08.2007, de asemenea semnat de către aceasta, nu rezultă că ar fi fost anunțată de lipsa șefului de secție.
S-a precizat și că dr. nu era prezentă la serviciu în locul intimatului ci se afla la locul de muncă conform programului său de muncă.
Chiar și în situația în care dr. ar fi fost anunțată de lipsa intimatului, acest fapt nu conduce la o absolvire a intimatului de vina sa în privința respectării programului de muncă, obligație prevăzută prin art. 19 pct. 1 din Regulamentul intern, deoarece părăsirea locului de muncă este permisă doar cu aprobarea șefului ierarhic superior, potrivit art. 36 pct. 2 din același regulament, iar această aprobare nu a existat.
S-a precizat că prima instanță nu a avut în vedere înscrisurile cu forță probatorie mai sus precizate ci doar declarațiile extrajudiciare ale dr. și dr. care sunt ulterioare emiterii deciziei de sancționare, dar sunt și contradictorii cu actele despre care recurenta face vorbire în prezentul recurs.
S-a arătat și că prima instanță a apreciat ca necesară prezența reclamantului doar la Spitalul Orășenesc, neținând cont de faptul că și la Spitalul Județean Tg. - J, locul de muncă al reclamantului, exista aceeași situație, care impunea ca fiind necesară prezența acestuia, așa cum reiese din referatul nr. 19129/02.08.2007 în care dr. precizează că se putea înregistra un deces, deoarece intubația efectuată de dr. a eșuat.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Regulament, reținute de prima instanță, în sensul neanunțării cu cel puțin 48 de ore înainte a intervenției chirurgicale s-a arătat că nici intervenția chirurgicală de la Spitalul Orășenesc nu a fost anunțată în termenul respectiv.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 cod procedură civilă.
Intimatul prin apărător a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauză susținând în esență că situația de fapt a fost corespunzător stabilită de prima instanță, din aceasta rezultând necesitatea prezenței sale la Spitalul Orășenesc în perioada cât a lipsit de la locul său de muncă.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
În recurs nu s-au solicitat și nu s-au administrat probatorii.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 263 alin. 2 din Codul muncii "Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici."
Potrivit acestei dispoziții legale un element esențial al existenței unei abateri disciplinare și a antrenării răspunderii angajatului în temeiul acesteia îl constituie vinovăția angajatului care a săvârșit o faptă în legătură cu munca prin care a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În speță, deși, așa cum se precizează prin motivele de recurs, reclamantul a săvârșit o faptă prin care a încălcat regulamentul intern al unității în care își desfășoară activitatea, respectiv art. 19 pct. 1 din acesta referitor la respectarea strictă a programului de muncă această faptă nu poate fi reținută ca abatere disciplinară deoarece îi lipsește elementul vinovăției care să caracterizeze fapta reclamantului ca abatere disciplinară.
În acest sens se constată că, așa cum este unanim acceptat în doctrină și practica judiciară că răspunderea disciplinară nu operează în unele situații care exclud caracterul ilicit al faptei și anume: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul fortuit, eroarea de fapt.
Deși Codul muncii nu cuprinde definiții ale acestor împrejurări exoneratoare de răspundere disciplinară, acestea au fost definite în doctrină prin raportare la dispozițiile Codului penal ce definește aceste cauze ce exclud caracterul ilicit al faptei.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 45 alin 2 și 3 Cod penal se reține că este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc.
Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a săvârșit fapta și-a dat seama că pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
În speță, intimatul în dimineața zilei de 02.08.2007 a lipsit de la locul său de muncă, dat fiind necesitatea prezenței sale la Spitalul Orășenesc unde a realizat o anestezie epidurală, pe care situația unui pacient al acestei unități spitalicești o impunea cu necesitate, în condițiile în care intimatul este singurul medic din județul G care realizează astfel de anestezii.
Astfel, intimatul a acționat în mod evident în stare de necesitate, prin acțiunea sa urmărind să salveze viața unei paciente internată la Spitalul Orășenesc, aflată într-un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel.
Modul de a acționa al intimatului este justificat și de faptul că la locul său de muncă nu fusese încunoștințat de efectuarea unei intervenții chirurgicale pentru data mai sus amintită, bazându-se și pe prezența medicului anestezist la Spitalul Județean de Urgență Tg. - J pe perioada cât reclamantul efectua intervenția de la Spitalul Orășenesc.
În consecință, intimatul la momentul la care s-a deplasat la Spitalul Orășenesc nu putea să-și dea seama că ar putea pricinui urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat, urmări care de altfel, în speță, nici nu s-au produs.
În aceste condiții este irelevant că nu a existat aprobarea șefului ierarhic superior al intimatului impusă de art. 36 pct. 2 din Regulament, deoarece în condițiile în care s-a impus prezența de urgență a intimatului la Spitalul Orășenesc, acesta deplasându-se spre această unitate spitalicească înainte de începerea programului de lucru la locul său de muncă este evident că o astfel de aprobare nu putea fi solicitată și obținută.
Prin urmare în mod temeinic prima instanță a concluzionat că fapta reclamantului nu constituie abatere disciplinară și nu poate constitui nici temei al răspunderii disciplinare.
Faptul că în considerentele hotărârii recurate s-au făcut referiri la forța majoră iar nu la starea de necesitate în care reclamantul a acționat nu împietează asupra legalității și temeiniciei soluției pronunțate.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul Județean de Urgență Târgu J împotriva sentinței civile nr. 1355/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
,
2 ex./7 nov. 2008
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Gabriel Viziru, Mihaela Mitrancă
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 8239/2008. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 9748/2008. Curtea... → |
|---|
