Contestație decizie de sancționare. Decizia 878/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6599/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 878/
Ședința publică de la 17.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.1511/30.09.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-contestator prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul avocat al recurentului-contestator arată că nu are alte cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de propus.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-contestator, prin avocat, solicită admiterea recursului și rejudecând cauza, solicită admiterea contestației și admiterea excepției absolute a deciziei de sancționare. Depune la dosar practică judiciară, sentința civilă nr.1640/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
De asemenea, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.-/15.02.2010, pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1511/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată excepția nulității absolute a deciziei de sancționare nr.291 din 07.04.2009 emisă de emisă de intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, invocată de către contestator; a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Pentru a hotărî astfel, din probele administrate în cauză tribunalul a reținut că contestatorul este angajat al intimatei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, îndeplinind funcția de pedagog de recuperare principal în Centrul complexului de recuperare - Centru de tip familial "".
Prin dispoziția nr.291 din 7 aprilie 2009 s-a dispus de către intimată sancționarea disciplinară a contestatorului cu reducerea salariului de bază cu 10% pe luna aprilie, conform art.264 alin.1 lit.d din legea nr.53/2003 - Codul muncii, reținându-se în sarcina sa următoarele abateri disciplinare: nu a întocmit planificările zilnice privind activitățile desfășurate cu copiii, nu a întocmit periodic evaluările copiilor, a promovat un comportament neadecvat în raporturile cu colegii provocând și menținând o stare de conflict cu aceștia, nu a semnalat în scris șefului de centru și nu a completat în registrul de sesizări faptul că are cunoștință că minorii sunt abuzați în centru, a ajutat șeful de centru să-și însușească în mod ilegal anumite produse alimentare și nealimentare din gestiunea Centrului "", încălcând astfel atribuțiile ce îi revin conform standardelor minime obligatorii privind serviciile pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilități și fișei postului.
Din examinarea dispoziției de sancționare se reține că,faptele sunt descrise în mod concret și clar, ceea ce permite instanței verificarea realității săvârșirii acestora de către contestator.
De asemenea, la art.1 alin.2 din dispoziție sunt precizate motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului menționându-se că: "Apărările salariatului au fost îndepărtate, deoarece acesta, prin declarațiile și notele explicative date, nu a putut demonstra că și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător și recunoaște în parte faptele de care este acuzat".
În cauză, s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă astfel cum reiese din actele care au stat la baza emiterii dispoziției de sancționare (filele 17-30 dosar), contestatorului oferindu-i-se dreptul de a-și formula și susține apărările în favoarea sa, fiind respectate întocmai prevederile art.267 Codul muncii.
De asemenea, nu sunt motive pentru a se reține netemeinicia dispoziției de sancționare, apărările formulate de către contestator neputând fi primite, atâta timp cât, acesta nu a făcut dovada sesizării scrise a abuzurilor fizice și psihice asupra copiilor din cadrul centrului și nici proba amenințărilor exercitate asupra sa în comiterea faptei de a ajuta șeful de centru să-și însușească în mod ilegal anumite produse alimentare și nealimentare din gestiunea centrului.
Contestatorul nu a prezentat dovezi contrare nici în privința celorlalte abateri reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, aceasta corespunde cu gravitatea faptelor, întrucât nesemnalarea abuzurilor exercitate asupra copiilor cu dizabilități și sprijinul acordat șefului de centru în sustragerea de produse alimentare și nealimentare din cadrul centrului nu pot fi calificate decât ca abateri grave.
În speță, fiind făcută dovada elementelor răspunderii disciplinare a contestatorului, respectiv, a faptelor ilicite săvârșite de acesta în calitatea de salariat al intimatei și vinovăției sale, nu există temei pentru înlăturarea sancțiunii aplicate, tribunalul a respins ca nefondată contestația, potrivit dispozițiilor art.263 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal contestatorul, criticând soluția pentru motive care nu au fost încadrate în drept, dar a căror dezvoltare face posibilă încadrarea lor, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond, acordând cuvântul în dezbatere doar pe excepțiile invocate, se pronunța și asupra fondului cauzei, reținând că nu sunt motive de netemeinicie a deciziei de sancționare, respingând ca nefondata contestația formulată.
Instanța de fond a omis de asemenea, să menționeze calea de atac și termenul în care se poate exercita, potrivit art.261 alin.7 Cod procedura civila.
Decizia de sancționare, intitulată " Dispoziție" de intimată, a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.267 alin 2 Codul Muncii, potrivit căruia, nicio sancțiune disciplinara, cu excepția celei prevăzute de art.264 alin.1 lit.a Codul Muncii, nu poate fi luată fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile cu privire la care salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, cu precizarea obiectului, datei, orei și locului întrevederii.
În cauză, intimata, potrivit recunoașterii acesteia din întâmpinare, nici nu a procedat la convocarea reclamantului, susținând că nu era necesară, întrucât comisia s-a deplasat la locul unde își desfășoară activitatea.
Nota explicativă ce i-a fost luata nu suplinește lipsa convocării, întrucât nu a fost încunoștiințat legal că va fi cercetat disciplinar, fiind astfel lipsit de posibilitatea de a-și susține punctul de vedere, în conformitate cu art.267 alin.4 Codul Muncii si art. 24 alin.1 din Constituția României.
Pe de alta parte, potrivit notelor explicative existente la dosar, rezulta că nu toate faptele reținute prin decizia de sancționare au făcut obiectul cercetării disciplinare, astfel că recurentul a fost în imposibilitate de a se apăra cu privire la toate faptele imputate.
Cercetarea prealabilă, ascultarea salariatului și verificarea susținerilor sale înainte de a i se aplica sancțiunea disciplinară constituie o condiție esențială a cărei aducere la îndeplinire este obligatorie, deoarece sancțiunea disciplinară poate fi aplicată numai dacă cerința legii a fost satisfăcută, prevederea legală respectivă având caracterul unei măsuri de protecție în scopul de a preveni aplicarea unor sancțiuni disciplinare nejustificate.
Recurentul mai susține că nu a fost convocat în vederea cercetării prealabile disciplinare, nu există întocmit proces verbal că a fost ascultat cu ocazia cercetării prealabile, în care să se consemneze întrebările formulate de membrii comisiei și răspunsurile salariatului, lipsește referatul sau raportul de terminare a cercetării care trebuia să cuprindă o recapitulație a etapelor parcurse.
În ceea ce privește mențiunea obligatorie cuprinsă în art. 268 alin. 2 lit.a din Codul Muncii, "descrierea faptei care constituie abatere disciplinara", decizia de sancționare nu este motivata în fapt.
În acest sens este de observat că decizia contestata nu cuprinde mențiuni privind descrierea faptei sau faptelor care constituie abatere disciplinară, acestea fiind descrise numai generic, prin preluarea definițiilor atribuțiilor de serviciu înscrise în fișa postului și a celor care se susține că îi reveneau conform standardelor minime obligatorii privind serviciile pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dezabilități aprobate prin Ordinul nr. 27/2004 din 10.03.2004.
Ca urmare, în condițiile în care faptele nu sunt determinate și individualizate, iar prin decizie nu se precizează data săvârșirii, nu se poate verifica daca acestea, prin modul concret de săvârșire, reprezintă sau nu încălcări ale atribuțiilor de serviciu și nici dacă intimata, în raport de dispozițiile art. 268 alin.1 Codul Muncii era în termen pentru a proceda la aplicarea sancțiunii disciplinare.
Atâta timp cât în cuprinsul deciziei nu se precizează activitățile educative care nu au fost îndeplinite sau au fost îndeplinite defectuos ori în ce a constat comportamentul necivilizat fata de colegi, când și în ce condiții a săvârșit aceste fapte, precum și față de ce persoane determinate, nu se poate reține că în decizie faptele au fost descrise conform dispozițiilor art. 286 alin. 2 lit.a Codul Muncii.
Absența mențiunilor ce vizează faptele de agresare verbala sau fizică a copiilor, cunoscute și nesesizate de recurent ori a celor referitoare la ajutorul concret dat coordonatorului centrului în vederea însușirii produselor alimentare si nealimentare din gestiunea centrului, respectiv în ce a constat acest ajutor, când și în ce condiții l-a acordat, susține concluzia că decizia nu cuprinde descrierea faptei.
Întrucât decizia de sancționare disciplinara nu poate fi completata, în ceea ce privește descrierea faptei cu conținutul unor acte exterioare, iar nota de informare, înregistrata sub nr. 6081/03 aprilie 2009, în care s-a consemnat rezultatul cercetării, nu satisface exigenta legii și nu echivalează cu motivarea deciziei, încălcarea dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. a Codul Muncii, este evidenta.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.267 alin.1 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art.264 alin.1 lit.a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că în vederea cercetării disciplinare, salariatul va fi convocat în scris de persoană împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Articolul 75 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anul 2007-2010, prevede, de asemenea, că sub sancțiunea nulității absolute, nici o sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Pentru cercetarea abaterii disciplinare și propunerea sancțiunii, angajatorul constituie o comisie. Din comisie va face parte fără drept de vot, în calitate de observator, și un reprezentant al Organizației Sindicale al cărui membru este salariatul cercetat.
Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte. Convocarea va indica cel puțin motivul, data, ora și locul întrevederii.
În cadrul cercetării se vor stabili faptele și urmările acesteia, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice date concludente pe baza cărora să se poată stabili existența sau inexistența vinovăției. și verificarea apărărilor salariatului cercetat sunt obligatorii.
Curtea reține că, față de prevederile art.267 Codul muncii, cercetarea prealabilă se constituie într-o garanție a dreptului la apărare pe toată durata desfășurării acțiunii disciplinare, iar pentru a realiza acest rol, trebuie, în primul rând, ca salariatului să i se comunice învinuirea pentru care este cercetat.
Comunicarea se face personal salariatului. Nu se poate reține că această procedură își găsește aplicarea numai în cazul comunicării deciziei de sancționare, conf. art.268 alin.3 Codul muncii, ci, pentru identitate de rațiune ea trebuie urmată și în situația convocării salariatului pentru cercetare disciplinară prealabilă.
Așadar, dispozițiile Codului muncii prevăd în mod imperativ care este procedura cercetării disciplinare prealabile desfacerii contractului de muncă, iar în cauză, din probele administrate rezultă că această procedură nu a fost respectată.
Curtea observă că recurentul reclamant nu a fost convocat în vederea cercetării prealabile disciplinare, neexistând de fapt niciun proces verbal care să ateste că a fost ascultat.
Deși în cuprinsul deciziei se menționează că s-a făcut cercetarea prealabilă prin referat, acesta nu face dovada îndeplinirii cerințelor prescrise de art.267 alin.2 Codul muncii, potrivit cărora salariatul trebuie să fie convocat în scris de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Nefiind convocat în cursul cercetării prealabile de către angajator, salariatul a fost în imposibilitate de a-și exercita dreptul de a formula și susține toate apărările în favoarea sa și de a oferi persoanei împuternicite să realizeze cercetarea, toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare.
Curtea notează că în cauză exigența efectuării cercetării disciplinare nu este satisfăcută și că nota de informare înregistrată sub nr.6081/03.04.2009 în care s-a consemnat rezultatul cercetării nu echivalează cu parcurgerea acestei proceduri obligatorii, ceea ce atrage sancțiunea nulității deciziei contestate.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată în sensul admiterii contestației și anulării dispoziției nr.291/07.04.2009 emisă de către intimată.
Față de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 399,93 lei, reprezentând onorariu avocațial avansat la fond și cheltuieli de transport (chitanțe filele 35-36 dosar fond).
De asemenea, intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate în recurs, în sumă de 300 lei, conform chitanței reprezentând onorariu avocațial. (fila 12 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.1511/30.09.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite contestația.
Anulează dispoziția nr.291/07.04.2009 emisă de intimată.
Obligă intimata la plata către reclamant a sumei de 399,93 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate la fond.
Obligă intimata la plata către recurentul-reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./11.03.2010
Jud.fond:;
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 6080/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 584/2009. Curtea... → |
|---|
