Contestație decizie de sancționare. Decizia 9518/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- contestație decizie de sancționare
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 9518
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
-- - - judecător
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI C, împotriva sentinței civile nr. 4497/03.07.2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI C prin consilier juridic și intimatul reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii.
Consilier juridic pentru recurentă, solicită admiterea recursului, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosarul cauzei.
Se comunică copia concluziilor scrise.
În raport de conținutul concluziilor scrise Curtea pune în discuția părților tardivitatea motivelor de recurs noi, formulate prin concluziile scrise depuse de recurentă
Avocat reprezentanta intimatului, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței Tribunalului Dolj ca temeinică și legală, consideră că sunt formulate noi motive de recurs în concluziile scrise, fiind lovite de nulitate absolută.
Consilier juridic pentru recurentă, cu privire la noile motive de recurs inserate în concluziile scrise, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 4497 / 3 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj a fost admisă contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei de sancționare nr.225/15 11 2007 emisă de intimata Agenția Regională pentru Protecția Mediului C, a fost anulată această decizie și obligată intimata să restituie contestatorului sumele reținute in baza acesteia.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin cererea formulată, contestatorul a chemat în judecată AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI C solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea dec. nr. 225/15.11.2007 emisă de pârâtă, întrucât este nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, începând cu 23.01.2007, este angajatul AGENȚIEI REGIONALE PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI în funcția de șofer, iar la data de 07.11.2007 a fost chemat de conducerea unității să dea o notă explicativă cu privire la producerea accidentului produs în trafic și-n care a fost implicat, precum și cu privire la locul de staționare al autoturismului care aparține unității și pe care reclamantul îl conduce pe perioada zilelor de repaus săptămânal.
Prin nota explicativă formulată a arătat că, în data de 02.11.2007, la sfârșitul programului, a parcat autoturismul pe care-l conducea în-, la fostul sediu al unității, din motive de siguranță, până la data de 05.11.2007, contestatorul conformându-se astfel dispozițiilor conducerii.
Mai mult decât atât, datorită problemelor medicale pe care le-a avut, a chemat un prieten la locul unde a parcat mașina unității pentru a-l conduce acasă
Contestatorul a mai arătat că, pe perioada zilelor de week-end a fost imobilizat la pat și nu a mai luat legătura cu nici un colega de serviciu, prezentându-se la fostul sediu al unității pe data de 05.11.2007, orele 7.40, de unde și-a luat mașina pentru a-și efectua activitatea de zi cu zi, până la 15.11.2007, când i-a fost înmânată decizia nr. 225, neaducându-i-se la cunoștință acuzațiile privind săvârșirea vreunei abateri, trecându-se în mod nelegal și abuziv la sancționarea sa.
Totodată, în cuprinsul deciziei de sancționare se face vorbire de încălcarea prevederilor art. 12 din Regulamentul de ordine interioară al unității, însă acest regulament nu i-a fost adus niciodată la cunoștință reclamantului, iar în luna decembrie angajatorul i-a comunicat fișa postului, cerându-i s-o și semneze.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 264 alin. 1 lit. d, 267 alin. 1, 2 și 4, art. 268 alin. 2 lit. c, art. 259 alin. 1 și 2 și art. 266 din muncii.
În susținerea cererii a depus la dosar, în copie, decizia nr. 225/15.11.2007, declarația contestatorului din 07.11.2007 și adresa nr. 7192/06.11.2007 emisă de C - Resurse umane.
La data de 10.01.2008 a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației, întrucât au fost respectate prevederile legale în materie, iar măsura de sancționare este justificată în raport cu faptele săvârșite de.
În dovedire, intimata a depus un set de acte.
În ședința publică din data de 11.03.2008 au fost audiați martorii și, propuși de părți, ale căror declarații au fost consemnate și depuse la dosar, iar la 15.04.2008 și respectiv 01.07.2008 au fost audiați martorii și.
Analizând actele și lucrările dosarului și ținând cont de dispozițiile legale în materie, instanța a constatat și reținut următoarele:
Contestatorul este salariatul unității intimate de la 23 01 007 in funcția de șofer, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Prin decizia 225/15 11 2007, intimata l-a sancționat cu reducerea salariului cu 10% pe lunile, decembrie 2007 și ianuarie 2008, reținând că se face vinovat de săvârșirea uni abateri disciplinare constând in acea că in zilele de 3 și 4 11 2007 ( zile de repaus săptămânal).a folosit in interes personal autoturismul de serviciu proprietatea Agenției Regională pentru Protecția Mediului C și nu a respectat dispoziția conducerii unității de a parca autoturismul la sfârșitul programului de lucru în parcarea din fața unității, încălcând astfel art. 12 din regulamentul de Ordine Interioară al unității.
Din probele administrate in cauză instanța a constatat că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute in sarcina sa ca abatere disciplinară.
Astfel, din declarația martorului, sef serviciu, a rezultat că la sfârșitul programului de lucru in 2 11 2007 din dispoziția sa și in prezenta sa, contestatorul a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare Dj 22 la fostul sediu din- în parcarea păzită a SC SA.
Din declarația martorului a rezultat că, in ziua de 2 11 2007 după ora 16 contestatorul l-a sunat și l-a rugat să-l transporte de la locul de muncă acasă deoarece nu se simțea bine. Martorul a transportat la medicul de familie și apoi acasă și a declarat că în zilele de 3 și 4 11 2007 contestatorul a stat imobilizat la pat.
Declarația martorul, agent de pază ce asigura paza la sediul SNP din- și care a fost de serviciu in ziua de 3 11 2007 de la orele 7 la orele 19, nu a fost apreciată că este concludentă pentru a stabili vinovăția contestatorului deoarece aceasta a afirmat doar că autoturismul - nu s-a aflat în parcare in ziua de 3 11 2007, fără să poată preciza cine l-a luat, când și in ce împrejurări.
De asemenea nici declarația martorului, cel care a întocmit referatul de sancționare nu a fost apreciată ca relevantă în stabilirea vinovăției contestatorului, deoarece susținerea sa, că a văzut pe contestator conducând autoturismul - in ziua de 3 11 2007, pe raza Municipiului C, nu se coroborează cu alte probe.
In plus, este contrazisă de actele medicale respectiv adeverința medicală prezentată de contestatorul și declarația martorului din care rezultă că a fost imobilizat la pat in ziua de 3 și 4 11 2007.
Față de cele arătate mai sus, instanța a apreciat că, in mod netemeinic intimata a sancționat disciplinar pe contestator, nefiind suficiente probe privind vinovăția acestuia.
Ca urmare a admis contestația, a anulat decizia nr 222 / 15 11 2007 emisă de intimată și a obligat intimata să restituie contestatorului sumele reținute in baza acestei decizii.
In ce privește excepția nulității absolute a deciziei invocată de contestator privind încălcarea art. 267 din Codul Muncii în efectuarea cercetării disciplinare instanța constată că ceste neîntemeiată deoarece intimata a depus la dosar adresa nr 7192/6 11 2007 reprezentând convocarea la cercetarea disciplinară, comunicată contestatorului cu scrisoare recomandată și declarația acestuia cu privire la abaterea disciplinară pentru care s-a făcut cercetarea Contestatorul a avut cunoștință despre fapta pentru care a fost cercetat și apoi sancționat și a avut ocazia să-și formuleze apărările.
Instanța constată că este neîntemeiată și excepția nulității absolute a deciziei invocată de contestator constând in încălcarea art 268 lit c din Codul Muncii privind menționarea obligatorie in decizie a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, deoarece in decizia contestată se arată expres că apărarea contestatorului a fost înlăturată pentru că este contrazisă de declarația agentului de pază de la sediul unității unde a fost parcată mașina.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata criticând-o sub aspectul greșitei rețineri de către instanța de fond a neîndeplinirii de către unitatea recurentă a dispozițiilor art. 268 lit. c întrucât, în cuprinsul deciziei de sancționare la alin. 2 se precizează în mod expres de către unitate, motivele pentru care a fost înlăturată apărarea contestatorului.
Curtea constată că, în cuprinsul concluziilor scrise depuse de recurentă au fost formulate critici pe fondul contestației - acest aspect fiind pus în discuția părților conform dispozițiilor art. 306 alin. 2 civ.
p.În deliberare, Curtea va înlătura aceste motive de recurs ca fiind tardiv formulate în raport de dispozițiile art. 80 și 82 din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă coroborate cu dispozițiile art. 303 alin. 1.Cod Penal civ. care prevăd depunerea motivelor de recurs în termenul de 10 zile de la comunicarea hotărârii instanței de fond.
Se reține așadar că, singurul motiv de recurs cu care este investită Curtea în mod legal, este acela al greșitei soluționări a contestației prin admiterea excepției nulității absolute a deciziei de sancționare, conform art. 268 lit. c muncii..
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de unitate, Curtea constată că acesta este nefondat întrucât instanța de fond, dimpotrivă, respingând excepția nulității deciziei de sancționare invocată chiar de contestator în pledoaria finală, a analizat contestația pe fond.
Sub acest aspect, Curtea reține că recurenta s-a aflat în eroare în ceea ce privește motivarea instanței de fond și, respectiv, la formularea motivelor de recurs.
Astfel, din analiza hotărârii recurate rezultă că instanța de fond a pronunțat hotărârea în urma unui proces evaluator al probatoriului administrat în cauză, constatând în final că, motivele invocate de contestator pe fondul cauzei sunt întemeiate, admițând contestația formulată și anulând decizia de sancționare.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a doua civ.Cod Penal Curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI C, împotriva sentinței civile nr. 4497/03.07.2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect contestație decizie de sancționare
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 3 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. / 3 dec. 2008
și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Carmen Tomescu, Ligia Epure
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 874/2008. Curtea de... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
