Contestație decizie de sancționare. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.96/
Ședința publică din 23 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatoarea, domiciliată în F, str. -,.11,.11, jud. V, împotriva sentinței civile nr.621/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL ȘCOLAR V, cu sediul în F,- și ȘCOALA CU CLASELE I-VIII GOLEȘTI, cu sediul în com. jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta - contestatoare, pentru intimatul INSPECTORATUL ȘCOLAR V consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosar, pentru intimata ȘCOALA CU CLASELE I-VIII GOLEȘTI reprezentant în baza delegației pe care o depune la dosar, și se legitimează cu CI seria - nr.-, CNP -, emisă de Poliția F la data de 29.05.2002.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs, după care;
Recurenta - contestatoare solicită suspendarea judecarea cauzei întrucât a formulat cerere de strămutare, sens în care depune la dosar cerere scrisă și certificat de grefă emis de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, din care rezultă că s-a stabilit termen pentru soluționarea cererii de strămutare la data de 8 iunie 2009, cerere ce a fost înregistrată sub nr-. susține că a solicitat suspendarea și la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reprezentanții intimaților, având pe rând cuvântul, cu privire la cererea de suspendare, lasă la aprecierea instanței.
Curtea respinge cererea formulată de recurentă, privind suspendarea judecării cauzei până la soluționarea cererii de strămutare, având în vedere că potrivit disp. art. 40 al.2 Cod procedură civilă, Înalta Curte de casație și Justiție putea să dispună suspendarea judecării pricinii, comunicând de urgență această măsură instanței.
Având în vedere că s-a solicitat strigarea cauzei la amânări, nefiind o amânare fără discuție, dispune lăsarea dosarului la ordine.
La apelul nominal, la a doua strigare, au răspuns recurenta - contestatoare, pentru intimatul INSPECTORATUL ȘCOLAR V consilier juridic, pentru intimata ȘCOALA CU CLASELE I-VIII GOLEȘTI reprezentant.
Recurenta - contestatoare solicită acordarea unui termen după data de 8 iunie 2009, pentru a se soluționa cererea de strămutare.
Reprezentanții intimaților, având pe rând cuvântul, se opun la cererea recurentei.
Curtea față de cererea formulată de recurentă, având în vedere că în cauză este vorba de un litigiu de muncă a cărui soluționare se impune cu celeritate, iar în situația în care se va admite cererea de strămutare, se va dispune trimiterea dosarului la o altă instanță egală în grad, motiv pentru care respinge cererea.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Recurenta - contestatoare depune la dosarul cauzei concluzii scrise, consideră că instanța deja s-a pronunțat și că i s-a încălcat dreptul la apărare de către cele două instituții de învățământ. Solicită a se pronunța o hotărâre conform legii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului Inspectoratul Școlar Județean V solicită a se avea în vedere concluziile scrise depuse la termenul anterior. Instanța de fond a analizat sub toate aspectele, sentința fiind temeinică și legală. Recurenta prin faptele comise a încălcat și Statutul personalului didactic. Decizia contestată nu prezintă elemente de nulitate. Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Recurenta a agresat fizic și verbal cadrele didactice. Întrucât au fost abateri repetate în mod corect a fost aplicată sancțiunea.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin cererea înregistrată inițial sub nr.1667/91 din 15.06.2007 la Tribunalul Galați contestatoarea formulat contestație împotriva deciziilor nr.3 din 20.04.2007 emisă de Școala cu clasele I-VIII,Județul și nr.93 din 28.05.2007 emisă de Inspectoratul Școlar al Județului solicitând admiterea contestației și anularea deciziilor menționate.
Prin decizia nr.3 din 20.04.2007 intimata Școala cu clasele I-VIII din comuna,județul a dispus sancționarea cu diminuarea cu 15% a salariului de bază pe o perioadă de 3 luni potrivit art.116 lit.c din Legea nr.128/1997 începând cu data de 20.04.2007 a contestatoarei având funcția de profesoară în cadrul școlii.
În motivarea deciziei s-a reținut că s-a avut în vedere sesizarea înregistrată la Secretariatul școlii sub nr.4 din 26.03.2007,raportul Comisiei de cercetare prezentat în ședința Consiliului profesoral din 19.04.2007,hotărârea Consiliului profesoral cu privire la sancționarea disciplinară a contestatoarei pentru săvârșirea unor fapte și anume: agresarea fizică a doamnei profesoare cât și asupra directorului instituției care a intervenit să o îndepărteze pe agresoare de victimă,fapte săvârșite la data de 23.03.2007.
S-a mai reținut în sarcina contestatoarei săvârșirea unor fapte constând în agresiuni la adresa unor copii din școală,agresiuni susținute de părinții copiilor prin intermediul unor declarații orale și scrise,agresiuni verbale la adresa unor colegi.
S-a menționat în decizie că,deși a fost înștiințată să se prezinte la Comisia de cercetare pentru a da o notă explicativă în scris și că deși s-a prezentat la comisie la data și la orele stabilite, a refuzat să dea nota explicativă și să-și producă probe în apărare,fapt care s-a consemnat în procesul verbal scris cu această ocazie.
S-a mai reținut în decizie că contestatoarea prin faptele săvârșite a încălcat dispozițiile art.115 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic - art.157 din Legea nr.84/1995 - legea învățământului și art.83,alin.7 și art.23 lit.k din Regulamentul de organizare funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Prin decizia nr.93 din 28.05.2007 privind soluționarea contestației profesoarei împotriva deciziei nr.3/20.04.2007 de sancționare disciplinară s-a respins ca nefondată contestația considerând că sancțiunea aplicată este legală având în vedere materialul probatoriu.
Prin contestația formulată contestatoarea a susținut că măsura de sancționare disciplinară a sa este nelegală.
A susținut că nu i-au fost aduse la cunoștință în concret învinuirile pentru care a fost sancționată, că nu s-a luat notă explicativă,că a solicitat eliberarea unor copii xerox de pe actele întocmite pentru a-și face apărarea, lucru care i s-a refuzat.
A mai susținut că nu au fost respectate prevederile legale privind efectuarea cercetării, audierea celui în cauză,verificarea susținerilor făcute în apărare și modul de emitere al deciziei.
Nu s-a făcut nici o confruntare cu presupusele victime și nu a fost menționat numele lor în decizie, a mai arătat contestatoarea.
Deciziile emise au un conținut lapidar și confuz, a mai susținut contestatoarea.
Contestatoarea a mai susținut că prin cererea nr.2482/3.05.2007 adresată Inspectorului Școlar general - a contestat prezența unor inspectori școlari în Colegiul de disciplină pentru motivul că aceștia nu mai pot fi obiectivi,având în vedere că în anul 2000 au semnat procese verbale ale unor presupuse anchete administrative în baza cărora i s-a desfăcut abuziv contractul de muncă.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat contestația pe disp.art.116, 119 alin.1,2,3, art.120, art.122 alin.2 din legea nr.128/1997 și art.268 alin.2 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.27 din 14.01.2008 a Tribunalului Vrancea, s-a admis contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr.3 din 20.04.2007 emisă de intimata Școala cu clasele nnr.I-VIII, județul
S-a dispus anularea deciziei nr.3 din 20.04.2007.
S-a dispus restituirea sumelor de bani reținute în baza acestei decizii.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit art.268 alin.2 lit. și c din Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute,în decizia de sancționare se va cuprinde, în mod obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării disciplinare.
S-a mai reținut că,în speță prin decizia nr.3 din 20.04.2007 emisă de Școala cu clasele I-VIII din a fost sancționată contestatoarea, profesoară la unitatea care a emis decizia cu diminuarea a 15% din salariul de bază pe o perioadă de 3 luni potrivit art.116 lit. din Legea nr.128/1997.
S-a mai reținut de instanța de fond că prin încălcarea disp.art.268 alin.2 lit.a din Codul muncii, în decizia de sancționare nu se descriu faptele care constituie abateri disciplinare, făcându-se doar trimitere la o agresiune fizică din data de 23.03.2007 asupra profesoarei,la diverse agresiuni verbale,la adresa a numeroși colegi din ciclul gimnazial și la,agresiuni la adresa unor copii din școală, agresiuni susținute de părinții acestora prin intermediul declarațiilor orale dar și scrise care se găsesc la dosar.
Decizia, a mai reținut instanța de fond încalcă și disp.art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii.
În decizie, a reținut instanța de fond se precizează că deși a fost solicitată, contestatoarea a refuzat să dea o notă explicativă în scris și să-și producă probe în apărare.
Din stenograma ședinței Comisiei de cercetare din data de 5 aprilie 2007 rezultă încă că s-a încercat de către contestatoare să obțină copii de pe actele dosarului pentru a-și pregăti apărarea, însă nu a reușit și că a contestat valabilitatea mai multor acte,a mai reținut instanța de fond.
Faptul că i s-a refuzat înmânarea către contestatoare de copii de pe actele dosarului de cercetare disciplinară,rezultă din adresa nr.2064 din 18.04.2007 a Inspectoratului Școlar Județean V în care, fără legătură cu solicitarea contestatoarei i se răspunde că actele au fost întocmite de o comisie conform legii, că dosarul i-a stat la dispoziție pentru studiu și că originalele nu pot fi eliberate decât la solicitarea oficială a unui organ abilitat de lege.
Referitor la incompatibilitățile invocate de contestatoare instanța de fond a reținut că din procesul verbal al ședinței comisiei de cercetare din 5.04.2007 (fila 35 dosar fond) rezultă că la ședință a participat și inspectorul școlar, care prin întrebările puse, face efectiv un act de cercetare.
Din procesul verbal al ședinței Colegiului de disciplină din 24.05.2007 în care a fost analizată contestația formulată de contestatoare în faza procedurii administrative jurisdicționale,rezultă că a participat ca membru al colegiului același inspector care a participat și la ședința comisiei de cercetare disciplinară,a mai reținut instanța de fond.
Se confirmă și incompatibilitatea în ce îi privește pe și C care sunt membri ai comisiei de cercetare numiți prin decizia nr.2 din 27.03.2007 și care atunci când propun sancționarea au în vedere și propriile declarații (filele 44 și 47 dosar fond), mai arătat instanța de fond.
Toate aceste încălcări duc la nulitatea absolută a deciziei de sancționare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs intimații Școala cu clasele I-VIII,județul V și Inspectoratul Școlar Județean V considerând-o nelegală.
Prin decizia civilă nr. 257/16.04.2008 a Curții de APEL GALAȚI, s-au admis recursurile și s-a casat sentința civilă nr. 27/14.01.2008 cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Au fost avute în vedere următoarele considerente.
Potrivit art.119(1) din Legea nr.128/1997 sancțiunile disciplinare sunt aplicate personalului didactic numai după efectuarea cercetării faptei sesizate în scris,audierea celui în cauză și verificarea susținerilor făcute în apărare.
Conform art.119 (2) din același act normativ, pentru cercetarea abaterilor săvârșite de personalul didactic prevăzut la art.115 din lege se constituie comisiei formate din 3-5 membri,dintre care unul reprezintă organizația sindicală din care parte persoana aflată în discuție sau un reprezentant al salariaților,iar ceilalți sunt cadre didactice care au funcție didactică cel puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea. În comisiile de cercetare a abaterilor personalului didactic din învățământul preuniversitar (cazul în speță) pot fi incluși și inspectorii școlari.
Se mai menționează la art.119 (3) că această comisie de cercetare este numită de Consiliul profesoral al unității respective pentru învățământul preuniversitar.
Art.120 din lege stabilește și procedura de cercetare a abaterii disciplinare. Se menționează că audierea celui cercetat și verificarea apărării acestuia sunt obligatorii, că refuzul celui cercetat de se prezenta la audiere, deși a fost înștiințat în scris cu minim 48 de ore înainte, precum și de a da declarații scrise se constată prin procesul-verbal și nu împiedică finalizarea cercetării,că cel cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării și să-și producă probe în apărare.
Aceste dispoziții din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic își găsesc corespondent și în disp.art.267 din Codul muncii.
Disp.art.268 alin.2 lit.a și din Codul muncii invocate de către contestatoare în contestația formulată și reținute de instanța de fond prevede că decizia de sancționare trebuie să cuprindă obligatoriu descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care,în condițiile art.267 (3), nu a fost efectuată cercetarea.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate curtea a constatat că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea acestora.
Situația reținută de instanța de fond că s-ar fi încălcat disp.art.268 alin.2 lit.a și c din Codul muncii la emiterea deciziei nr.3/20.04.2007 nu poate fi primită.
În decizie se face o descriere a faptei ce constituie abatere disciplinară respectiv faptul că la data de 23 martie 2007 contestatoarea a agresat fizic pe profesoara și pe profesorul,directorul școlii.
De altfel și Informarea cu privire la acest incident înregistrată sub nr.4 din 26.03.2007 se referă tot la fapta contestatoarei din 23.03.2007 (fila 30 - dosar fond).
Este adevărat că în decizie se mai face vorbire și despre săvârșirea altor fapte care ar constitui abateri care sunt menționate succint,însă instanța de fapt trebuia să analizeze legalitatea deciziei emise, a cercetării efectuate în raport de fiecare faptă, stabilind în consecință.
Cât de amănunțită trebuia descrisă,agresiunea fizică din 23.03.2007 asupra a două cadre didactice, colege cu contestatoarea,nu se precizează de către instanța de fond (în nota nr.4/26.03.2007 menționându-se în ce a constat,agresiunea fizică - luatul de păr a profesoarei, aplicarea de pumni în cap acesteia,lovirea cu pumnii a profesorului ).
De asemenea, nu poate fi primit nici faptul că nu s-ar fi respectat disp.art.268 alin.2 lit. din Codul muncii.
De fapt contestatoarea a invocat faptul că cercetarea disciplinară în ansamblu ar fi fost viciată, ceea ce este infirmat de actele dosarului.
Potrivit art.119 alin.2 din Legea nr.128/1997 este numită Comisia de cercetare prin decizia nr.2/21.03.2007 (fila 29-dosar fond) de către Consiliul profesoral conform procesului verbal din 26.03.2007 (fila 27- dosar fond) în persoana profesorilor, C și reprezentant al salariaților.
Această comisie,așa după cum rezultă din decizia de numire avea mandat să cerceteze faptele din 23.03.2007,lucru pe care l-a și făcut.
Prin înștiințarea din 2.04.2007 primită de contestatoare în aceeași zi aceasta este invitată să se prezinte la comisie pe data de 5.04.2007 ora 1325arătându-i-se pentru ce este chemată în fața comisiei.
Din procesul verbal din 5.04.2007 (fila 35 - dosar fond) rezultă ca fiind prezentă la comisie contestatoarea este întrebată despre fapta din 23.03.2007 pe care nu o recunoaște.
După această discuție din 5.04.2007 contestatoarea este invitată din nou pe 18.04.2007 la orele 1300, conform înștiințării din 16.04.2007 pe care a refuzat să o primească conform procesului verbal din 16.04.2007 (filele 37 și 38 dosar fond) încheiat în prezența liderului de sindicat .
Din procesul verbal din 18.04.2007 (fila 40-dosar fond) al Comisiei de cercetare rezultă că deși contestatoarea s-a prezentat în fața comisiei a refuzat să dea notă explicativă cu privire la faptele ce i se impută (fila 39 dosar fond).
Din toate actele efectuate de Comisia de cercetare la nivelul școlii nu rezultă că contestatoarea ar fi cerut în scris să-i elibereze copie de pe actele de cercetare ale comisiei.
De altfel nu rezultă că aceasta nu ar avea cunoștință de fapta ce i se impută pentru că din procesul verbal din 5.04.2007 rezultă că nu le recunoaște, apreciind că sunt afirmații false.
Solicitările de eliberare de copii de pe actele de cercetare nu sunt adresate Comisiei de cercetare, ci Inspectoratului Școlar Județean care nu el face cercetarea prealabilă în cauză (filele 83,84 dosar fond).
Nu rezultă din actele dosarului că a solicitat dosarul să ia cunoștință de actele întocmite și i s-a refuzat acest lucru.
Invocarea de către contestatoare și de către instanța de fond a unei stenograme nu poate fi primită ca dovadă întrucât nu rezultă în ce condiții de legalitate a fost întocmită, cine a întocmit-
Referitor la incompatibilitățile reținute de instanța de fond,respectiv participarea inspectorului școlar la cercetarea efectuată,curtea a apreciat că nu poate fi reținută ca incompatibilitate.
Art.119 alin.2 din Legea nr.128/1997 menționează că în Comisiile de cercetare pot fi incluși și inspectori școlari când se cercetează abaterile disciplinare săvârșite de personalul didactic din învățământul preuniversitar.
În ceea ce privește ședința Colegiului de disciplină din 24.05.2007 instanța de fond deși reține incompatibilități nu se pronunță asupra legalității deciziei nr.93 din 28.05.2007 deși a fost sesizată de către contestatoare și cu contestație împotriva acestei decizii.
De altfel, aceste incompatibilități menționate de instanța de fond nu pot atrage nulitatea deciziei de sancționare,comisia de cercetare făcând propuneri de sancționare, măsura fiind dispusă de conducătorul instituției care este legal îndrituit să dispună sau nu măsura respectivă, acesta răspunzând de aceasta,în speță însă măsura de sancționare a fost aprobată de Colegiul profesoral format din toți profesorii școlii conform proces verbal din 19.04.2007 (fila 23 fond).
Deci, sub aspectele menționate mai sus curtea constată că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea legii.
De altfel nici instanța de fond nu motivează explicit că în cauză nu s-ar fi efectuat cercetarea disciplinară prealabilă,respectiv că nu s-ar fi respectat art.119 și 120 din Legea nr.128/1997 și respectiv art.267 din Codul muncii, ci că au fost încălcate doar disp.art.268 alin.2 lit.a și c din Codul muncii.
Curtea a reținut însă că în cauză au fost respectate disp.art.268 alin.2 lit.a și c din Codul muncii.
S-a precizat ca, în rejudecare, să se analizeze cauza pe fond.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr-.
Prin sentința civilă nr.621/30.09.2008 pronunțată de către Tribunalul Vrancea, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr. 3 din 20 aprilie 2007 emisă de intimata Școala cu clasele I-VIII jud.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr.3 din 20 aprilie 2007 emisă de Școala cu clasele I-VIII jud.V contestatoarea a fost sancționată cu diminuarea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni, în procent de 15% potrivit art.116 lit.c din Legea nr.128/1997, reținându-se că la data de 23 martie 2007 aceasta a agresat fizic pe colegii săi și.
În rejudecare contestatoarea a invocat nelegalitatea deciziei de sancționare în raport de dispozițiile codului muncii referitoare la conținutul deciziei și, cercetarea prealabilă disciplinară, împrejurări care însă nu mai pot fi analizate, ele fiind tranșate prin decizia Curții de APEL GALAȚI, care, potrivit art.315 pct.1 cod procedură civilă este obligatorie.
Pe fondul cauzei, din probele administrate în cauză, acte, martori și interogatoriu, rezultă că la data de 23 martie 2007 contestatoarea a avut o comportare necorespunzătoare statutului său de, agresând-o pe profesoara, scenă la care a asistat și directorul școlii, care a intervenit pentru aplanarea conflictului, fiind și el agresat.
Prin probele administrate în cauză contestatoarea nu a combătut cu nimic situația de fapt invocată de intimată și referitoare la incidentul din 23 martie 2007 pentru care a fost sancționată. De altfel, pe tot parcursul judecării cauzei contestatoarea nu a făcut nici o referire directă la incidentul în sine, abordând alte probleme referitoare la alte incidente și la relațiile sale cu ceilalți profesori, și cu Inspectoratul Școlar Județean.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că prezenta contestație apare ca neîntemeiată, respingând-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatoarea, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
1. În mod eronat a reținut instanța de fond că, din probele administrate în cauză, nu a combătut cu nimic situația de fapt invocată respectiv incidentul din 23.03.2007.
Nu s-a ținut cont de declarațiile martorilor propuși în apărarea sa, respectiv și, din care rezultă nevinovăția sa.
2. Deși a invocat încă de la prima instanță de fond faptul că ședința Colegiului de Disciplină de la Inspectoratul Școlar Județean din 24.05.2007 nu a fost legal constituită, instanța nu a observat această nelegalitate. Membrii prezenți nu erau J plus unu conform art. 8 alin. 7 din Regulament iar unul din membri nu mai putea participa la ședință întrucât mai făcuse acte de cercetare și se mai pronunțase, fiind incompatibilă potrivit art. 21 din Regulament și art. 24 alin. 1 și 2.pr. civilă. S-au încălcat disp. art. 119 din Statut întrucât nu toți membrii au avut aceeași funcție didactică cu recurenta. Astfel, decizia este lovită de nulitate din cauza comisiei nelegal constituite.
3. Din conținutul deciziei nr. 3/20.04.2007 se poate observa că nu au fost respectate prev. art. 268 alin. 2 lit. a și c din Codul muncii. Nu s-au descris abaterile și nu s-au precizat motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate la cercetarea disciplinară.
4. Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la Decizia nr. 93/28.05.2007.
5. Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la nelegalitatea Raportului comisiei de cercetare din 16.04.2007 de la Școala. În mod greșit reține instanța de fond că ar fi refuzat să dea notă explicativă, întrucât, în raportul comisiei de cercetare din 16.04.2007 nu s-a precizat că a fost convocată pentru a discutat despre o dată din viitor, respectiv 18.04.2009.
A mai invocat recurenta faptul că sentința primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se sprijină, încălcând disp. art. 304 pct. 7.pr. civilă.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în caz de reținere spre rejudecare, admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 6,7,8,9 pr. civilă.
Intimatele Inspectoratul Școlar Județean V și Școala cu clasele I-VIII au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Recurenta a depus la dosar concluzii scrise prin care și-a menținut același punct de vedere exprimat prin cererea de recurs inițială.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurentă, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
1.Primul motiv de recurs este neîntemeiat, întrucât, așa cum corect a reținut prima instanță, recurenta nu a combătut prin probe situația de fapt reținută.
Astfel, în primul ciclu de judecată, recurenta contestatoare a solicitat proba testimonială, sens în care s-au audiat martorii și, referitor la incidentul din 23.03.2007, așa cum s-a precizat și în recurs.
Martorul nu a declarat nimic cu privire la incidentul din data de 23.03.2007 astfel că declarația acestuia nu este concludentă.
Martora a precizat doar că, în ziua de 23 martie 2007, fiul său a venit acasă și i-a relatat că a auzit o discuție între recurentă și ceilalți profesori, însă personal nu a văzut nimic. Deci, martorul este indirect, nepercepând personal evenimentele iar instanța, în pronunțarea soluției, trebuie să se sprijine pe probe imediate, directe.
La filele 67, 68 și 70 din primul dosar de fond se află declarațiile martorilor, și (adresate Colegiului de Disciplină) care sunt cu caracter general, despre comportamentul recurentei și nu conțin nici o referire la cele întâmplate în data de 23.03.2007.
În consecință, declarațiile martorilor precizați de către contestatoare prin cererea de recurs nu duc la concluzia că învinuirile aduse nu ar fi reale, așa cum susține recurenta, întrucât nici un martor din cei indicați nu a fost prezent la incidentul din data de 23.03.2007.
2. Cu privire la nelegalitatea Comisiei de Disciplină și încălcarea disp. art. 119 din Statutul cadrelor didactice, acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Așa cum corect a reținut instanța, acest motiv de nelegalitate a mai fost invocat și în primul ciclu de judecată. Ori, motivele respective au fost analizate de către Curtea de APEL GALAȚI prin decizia civilă nr. 257/16.04.2008 care a arătat că incompatibilitățile menționate nu atrag nulitatea deciziei contestate și chiar pentru aceste motiv a fost dispusă casarea primei sentințe și trimiterea cauzei spre rejudecare cu indicarea precisă ca săfie analizată cauza pe fond.
Recurenta nu poate reitera aceleași motive deja analizate de către o instanță întrucât, odată tranșate probleme de drept invocate, o eventuală reapreciere a acestora ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice.
Instanța de fond, în rejudecare, a respectat întocmai prevederile art. 315 alin. 1.pr. civilă( în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului).
Deci, susținerea recurentei în sensul că instanța nu a analizat iar motivele de nelegalitate deja analizate de către instanța de recurs nu are nici un suport, acestea fiind deja tranșate.
3.De asemenea, Curtea de APEL GALAȚI, prin aceeași decizie, reține că, în cauză, au fost respectate disp. art. 268 alin. 2 lit. a și c din Codul muncii, astfel că și acest motiv de recurs a fost tranșat.
4.Referitor la faptul că instanța, în rejudecare, nu s-a pronunțat și asupra deciziei nr. 93/28.05.2007, Curtea arată faptul că instanța nici nu se putea pronunța.
Astfel, greșeala aparține instanței din primul ciclu de judecată care, într-adevăr, nu s-a pronunțat și asupra deciziei nr. 93/28.05.2007, aspect relevat și de către Curtea de APEL GALAȚI la judecarea primului recurs.
Însă, se observă faptul că cea care era interesată să promoveze recurs pentru motivul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor era chiar contestatoarea (potrivit și principiul instituit prin disp. art. 129 alin. 1.pr. civilă conform căruia părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite prin lege, să-și exercite drepturile procedurale conform disp. art. 723 alin. 1 ).
Ori, nu aceasta a promovat recurs împotriva primei sentinței ci intimații iar Curtea de APEL GALAȚIa analizat doar motivele de recurs invocate potrivit disp. art. 129 alin. 6.pr. civilă. In consecință, instanța, în rejudecare, a fost investită de către instanța de recurs doar cu rejudecarea fondului în ceea ce privește decizia nr. 3/20.04.2007.
5.Cu privire la nelegalitatea raportului comisiei de cercetare din 16.04.2007, Curtea reamintește faptul că instanța de recurs a trimis cauza spre rejudecare doar asupra fondului, a doua instanță de fond nefiind investită cu alte motive de nelegalitate. Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond în rejudecare, nu reține că recurenta ar fi refuzat să de notă explicativă (acest lucru se regăsește în decizia din recurs astfel că nu poate fi reluat).
În ceea ce privește afirmația recurentei în sensul că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, aceasta nu poate fi reținută ca întemeiată întrucât hotărârea respectă mențiunile prevăzute în art. 261.pr. civilă, fiind motivată corespunzător, cu respectarea limitelor rejudecării, așa cum s-a arătat mai sus. Recurenta susține că instanța de fond ar fi afirmat unele aspecte, însă acest lucru nu este real, aceasta făcând confuzie cu decizia pronunțată în recurs (de exemplu, cele două rânduri prin care instanța de fond ar fi reținut că recurenta nu a cerut în scris să i se elibereze copii de pe actele cercetării nu se regăsesc în motivarea instanței de fond din rejudecare).
Față de toate considerentele expuse mai sus, se constată că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6,7,8,9 pr. civilă hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală din toate punctele de vedere.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea, domiciliată în F, str. -,.11,.11, jud. V, împotriva sentinței civile nr.621/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 Ianuarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /20.02.2009
:DC/2 ex/20.02.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Alina Savin
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 230/2009. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 96/2010. Curtea de... → |
|---|
