Contestație decizie de sancționare. Decizia 9909/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 9909

Ședința publică de la 13 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Vicepreședinte Instanță

JUDECĂTOR 2: Dorina Stoichin Președinte Secție

JUDECĂTOR 3: Elena Stan Judecător

Grefier

Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 1209/30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul -, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA SILVICĂ DR TR S, având ca obiect contestație decizie de sancționare.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata DIRECȚIA SILVICĂ DR TR S prin consilier juridic, a lipsit recurentul reclamant

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Consilier juridic pentru intimată, depune întâmpinare.

Instanța din oficiu pune în discuție necompetența materială a instanței.

Consilier juridic pentru intimată, solicită respingerea excepției de necompetență materială a instanței, conform motivelor formulate în întâmpinare.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr. 1209 din 30 mai 2008 Tribunalul Mehedinți, a respins acțiunea formulată de în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică Dr. Tr.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, că potrivit art. 268 alin.2 lit. a și c din Codul Muncii sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Verificând dispoziția de sancționare referitoare la aceste 2 aspecte s-a constatat că fapta care constituie abatere disciplinară a fost descrisă, iar dispoziția cuprinde și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat.

Astfel, din cuprinsul dispoziției contestate a rezultat că reclamantul nu a asigurat corespunzător paza cantonului, constatându-se cu ocazia controlului de fond că a fost sustras prin tăieri ilegale de arbori, un volum de 66,155. Deși descrierea faptei este o descriere generală, aceasta permite verificarea, fapta fiind menționată cu suficientă claritate, chiar dacă nu oferă detalii. De asemenea, se constată că dispoziția cuprinde și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării prealabile.

Potrivit art. 267 Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării prealabile, iar salariatul va fi convocat de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.

Susținerile reclamantului potrivit cărora cercetarea prealabilă nu a fost efectuată sunt infirmate de probele administrate în cauză. Astfel, din adresa nr. 213/08.01.2008 a Direcției Silvice DTS aflată la dosar reiese că reclamantul a fost convocat în data de 10.01.2008, orele 10 la sediul Ocolului Silvic M pentru a fi efectuată cercetarea administrativă prealabilă ca urmare a raportului nr. 15333/27.12.2007. Aceiași adresă cuprinde și semnătura reclamantului de luare la cunoștință, de altfel necontestată de reclamant.

Din documentația care a stat la baza emiterii dispoziției de sancționare rezultă că au fost întocmite referate în constatarea deficiențelor referitoare la neasigurarea corespunzătoare a pazei din cantonul 12, de către reclamant, iar angajatorul a procedat și la luarea unei note de relații din partea reclamantului, aducându-i -se la cunoștință învinuirea și acordându-i dreptul de a formula apărări și motivații și de a prezenta dovezi.

Potrivit art. 268 alin ( 3) Codul Muncii, decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.

Susținerea reclamantului că acest termen nu a fost respectat atrăgând nulitatea dispoziției de sancționare, nu poate fi reținută. Astfel, ca natură juridică, termenul de 5 zile calendaristice în care trebuie comunicată salariatului decizia de sancționare disciplinară este un termen de recomandare, și nu decădere.

Referitor la motivele invocate de reclamant vizând netemeinicia dispoziției de sancționare, instanța constată următoarele:

Din fișa postului reclamantului rezultă că acesta avea ca atribuțiuni asigurarea corespunzătoare a pazei cantonului, precum și gestionarea acestuia, executând în mod permanent patrulări, individual sau în echipe organizate, în vederea prevenirii tăierilor ilegale de arbori.

Prin Referatul încheiat de Direcția Silvică DTS nr. 15333/27.12.2007 s-a constatat că prin neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu prevăzute de Regulamentul pentru paza fondului forestier ( cap. II, art. 6-8) și Fișa postului ( cap. II, art. 12 ), în baza actelor de control efectuate și depuse la dosar, reclamantul Gap rodus un prejudiciu constând în tăierea ilegală de arbori în volum de cca. 67.

Prin nota de relații dată și semnată de reclamant și aflată la dosarul cauzei acesta a recunoscut concluziile actelor de control care au stat la baza referatului ce propunea sancționarea sa disciplinară, însă a motivat că sustragerea de material lemnos s-a datorat coloniilor de țigani și rudari aflate în zonă, precum și suprafeței mari a cantonului pe care îl gestiona. A susținut că a întocmit acte de contravenții silvice, însă nu le-a predat ocolului silvic.

Conform Regulamentului de pază a fondului forestier, cap. II, personalul silvic cu atribuții de pază a pădurilor are sarcina să asigure prevenirea săvârșirii de fapte care, potrivit prevederilor legale, constituie infracțiuni sau contravenții, iar în cazul în care s-au comis asemenea fapte are obligația să identifice persoanele care le-au săvârșit și să ia măsuri în vederea sancționării acestora și recuperării pagubelor, potrivit legii.

Cum din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că reclamantul nu a asigurat corespunzător paza cantonului și nici nu a produs dovezi în sensul că ar fi depus diligențe în vederea identificării persoanelor care au produs pagube prin tăieri ilegale de arbori sau că ar fi asigurat o supraveghere permanentă, mai ales în timpul și locurile în care s-au înregistrat tăieri ilegale de arbori, obligație care rezultă din cap. II, pct. 7 din același Regulament menționat mai sus, se apreciază că în mod corect și legal s-a reținut în sarcina sa săvârșirea faptei cuprinse în dispoziția de sancționare.

Cu privire la sancțiunea disciplinară, respectiv diminuarea salariului cu 20 % pe 2 luni se apreciază că și aceasta a fost legal aplicată, în raport cu fapta săvârșită și dispozițiile legale incidente în materie. Astfel, potrivit art. 100 cap. VII din contractul colectiv de muncă angajații care încalcă legile și regulamentele specifice domeniului silviculturii, aducând astfel daune intereselor acestui domeniu răspund disciplinar, contravențional, civil sau penal, în funcție de natura și de gravitatea faptei săvârșite. Același articol prevede printre sancțiunile care se aplică abaterilor disciplinare și diminuarea salariului pe o durată de 1-3 luni.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurentul reclamant, apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală în condițiile în care nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, a acordat mai mult decât s-a cerut, iar soluția adoptată cu privire la încetarea raportului de muncă este în dezacord cu întregul material probator.

În raport de motivele de recurs invocate, cât și hotărârea instanței de fond, și față de normele imperative ce reglementează competența materială a instanței de judecată se constată că la soluționarea cauzei în fond au fost încălcate normele prevăzute de art.304 pct.3 pr.civ. raportat la art.312 pr.civ. astfel încât hotărârea primei instanțe urmează a fi casată în totalitate iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți -Secția contencios -Administrativ și Fiscal.

În cauza de față, contestatorul a îndeplinit funcția de pădurar în cadrul Ocolului Silvic M, funcție ce califică contestatorul în categoria personalului silvic al cărui stat este reglementat de OUG nr.59/2000.

Potrivit art.1 din OUG nr.59/2000 personalul silvic este alcătuit din persoanele care au pregătire de specialitate silvică atestată prin actul de absolvire a unei forme de învățământ recunoscută în România și care exercită efectiv profesiuni specifice activității în domeniul silviculturii.

Aceeași lege specială prin art.58 prevede în mod expres aplicarea personalului silvic a dispoz.Lg.188/1999 privind statutul funcționarilor publici în măsura în care, însuși ordonanța nu dispune altfel.

Or, potrivit Lg.188/1999 competența cauzelor ce au ca obiect sancțiunile aplicate funcționarilor publici și personalului căruia i se aplică Legea 188/1999, aparține secției de contencios-administrativ din cadrul tribunalelor, și cum norma de competență materială este prevăzută în mod imperativ de către lege se constată că numai cu încălcarea acesteia, instanța litigiilor de muncă s-a pronunțat asupra fondului cauzei.

Urmează astfel, ca hotărârea luată cu încălcarea normelor de competență să fie casată iar cauza trimisă spre soluționare instanței competente potrivit legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 1209/30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul -, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA SILVICĂ DR TR S, având ca obiect contestație decizie de sancționare.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță la secția contencios-administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Mehedinți.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Red. jud. Grefier,

2 ex. /20.11.2008.

Președinte:Mihaela Cotora
Judecători:Mihaela Cotora, Dorina Stoichin, Elena Stan

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de sancționare. Decizia 9909/2008. Curtea de Apel Craiova