Contestație decizie de sancționare. Decizia 994/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 994
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Ministerul Apărării Naționale - și pentru 02447 împotriva sentinței civile nr. 517 din 27.03.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata, lipsă fiind părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la treilea termen de judecată, se solicită judecata in lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții în susținerea recursului.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului pentru motivele expuse prin întâmpinare.
Susține că mod corect prima instanța a constatat că angajatorul nu a menționat cele trei elemente obligatorii prevăzute de legislație ca fiind necesare în conținutul unei decizii de sancționare. Susține că legislația menționează elementele obligatorii sub sancțiunea nulității absolute. Aplicarea unei sancțiuni este permisă cu respectarea unor condiții de fond și formă reglementate de legislația muncii.
Contestația a fost depusă la instanța de fond la data de 28.11.2008 și, chiar dacă sancțiunea ar fi fost corect emisă, în unitățile cu caracter militar, își produce efectele pentru anul următor.
Avocat pentru intimata solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanță reprezentând onorar avocat în sumă de 500 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naționale, formulat contestație împotriva deciziei de sancționare nr. A-3424/30.10.2008 - avertisment, solicitând anularea sa.
În motivarea cererii sale, contestatoarea arătat că, în fapt, prin decizia A- 3424/30.10.2008 fost sancționată cu "avertisment scris" conform art. 264 lit. din Codul Muncii și art. 67 alin.1 lit. a din - - Regulamentul de Ordine Interioară pentru Personalul Civil din Ministerul Apărării.
Cu privire la excepția nulității absolute deciziei contestatoarea a arătat că:
Art. 268 alin.2 din Codul Muncii și art. 74 alin.1 din - sancționează cu nulitate absolută decizia emisă fără avea în conținutul său anumite elemente. Printre acestea se numără: motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată și după cum rezultă din conținutul deciziei de sancționare aceste elemente lipsesc.
Astfel, deși în cazul aplicării sancțiunii cu avertisment nu ar fi necesară cercetarea disciplinară, în cauză însă o astfel de cercetare ar fi avut loc, aspect reținut în preambulul deciziei (convocarea pentru cercetare fiind făcută prin adresa A 3378/27.10.2008).
Cu această ocazie, față de presupusele fapte săvârșite, au existat apărări care, conform normelor invocate, ar fi trebuit amintite în conținutul deciziei, cu justificarea înlăturării lor. Legiuitorul înțeles să instituie sancțiunea nulității ca garanție salariatului că apărările și explicațiile date în justificarea atitudinii imputate au fost analizate și avute în vedere de angajator, iar decizia de sancționare nu este luată arbitrar.
De asemenea, din aceeași decizie lipsește termenul în care putea fi formulată contestație și lipsește instanța căreia îi poate fi adresată astfel de contestație.
Față de faptul că normele articolelor 268 din Codul muncii și 74 din Regulamentul de ordine interioară al unității sunt imperative, sancționând cu nulitate absolută decizie emisă cu încălcarea lor, contestatoarea solicită instanței admiterea acestei excepții și constatarea nulității absolute deciziei nr. A-3424/2008.
II. Cu privire la fondul deciziei de sancționare, contestatoarea a arătat următoarele:
S- reținut în decizia de sancționare faptul că în conformitate cu art. 66 lit. i, și din - contestatoarea se face vinovată de:
- intervenții sau stăruințe pentru soluționarea unor cereri în afara cadrului legal, ulterior dovedirii caracterului ilegal al cererii în cadrul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu;
- manifestări care aduc atingere prestigiului unității militare;
- încălcarea prevederilor legale referitoare la obligații de loialitate față de instituția armatei, de respectare prevederilor actelor normative în vigoare, de executare a dispozițiilor legale date de șefi în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu;
A susținut contestatoarea că enumerarea abaterilor reținute în decizie nu coincide cu conținutul literelor i) și l) ale art. 66 din regulamentul invocat drept temei.
Astfel, la lit. i) este definită drept abatere intervenția sau stăruința pentru soluționarea unor cereri în afara cadrului legal, ulterior dovedirii caracterului ilegal al cererii în cadrul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
De asemenea, lit. l) art. 66 are în vedere încălcarea de către salariat normelor care vizează incompatibilități, conflicte de interese și interdicții aplicabile personalului civil și nicidecum încălcarea obligațiilor stabilite prin art. 11 lit. a), b), c) din același regulament, adică loialitate față de instituția armatei, respectarea actelor normative și executarea dispozițiilor legale date de șefi în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Este menționată ca abatere faptul că s-ar fi adresat eșaloanelor superioare pentru participarea la examenul de specialist de clasă, fără aprobarea comandantului și că s-a prezentat la acest examen fără întruni condiții de participare, după ce fost înștiințată că nu întrunește astfel de condiții.
În fapt, contestatoarea a arătat că este angajata pârâtei în calitate de contabil. Specialitatea de clasă presupune evoluția pe linie profesională, aspect ce conduce, printre altele și la modificări pe plan salarial.
Deținerea titlului de specialist de clasă este avută în vedere la întocmirea evaluării anuale performanțelor profesionale individuale, aspect cu repercursiuni de natură financiară pe o perioadă mai îndelungată. La data angajării la pârâtă, contestatoarea deținea specialitatea de clasa finanțe-contabilitate - clasa II.
Obținerea și menținerea acestei specialități este reglementată de norme emise de Direcția Financiar Contabilă din cadrul Ap. Conform acestora sunt stabilite condițiile și criteriile avute în vedere pentru obținerea/menținerea titlului de specialitate de clasă, cu condiția înaintării propunerii în cauza de către conducerea unității.
În privința sa, în lunile ianuarie 2007 și 2008 și septembrie 2008, au fost înaintate din partea unității, la eșalonul superior, propuneri de obținere specialității de clasă-clasa Ulterior, s- comunicat acesteia cu nr. A 8619/28.08.2008 bibliografia necesară a fi parcursă pentru examinare și cu adresa nr. A 8790, din aceeași dată, emisă de Direcția financiar-contabilă din Ap. fost planificată pentru examinarea din data de 30.09.2008, în garnizoana B, la sediul Statului al Forțelor. Pentru aceeași dată fost planificată și de către Secția financiar - contabilă din Statul General, comunicarea în cauză fiind adresată direct pârâtei (cu atașarea bibliografiei).Nu i s- adus la cunoștință faptul că această planificare nu s-ar mai respecta.
Fiind în B pentru o problemă de sănătate fiului său, contestatoarea s- prezentat și la Sediul Statului al Forțelor. Acolo, s- constatat că figura pe listele candidaților programați în ziua respectivă la examinare dar i s- adus la cunoștință și faptul că de la unitatea sa se expediase un fax conform căruia nu putea susține examenul, deoarece nu avea dreptul să mai participe.
Toate acestea au fost considerate de către pârâtă ca fiind abatere disciplinară, în cauză fiind demarată ancheta administrativă. Deși efectuată, din conținutul deciziei de sancționare nu rezultă că răspunsurile oferite ar fi putut influența hotărârea conducerii de sancționare.
S-a reținut în decizie faptul că aceasta s- adresat eșalonărilor superioare în vederea participării la examenul de specialist, fără avea aprobarea comandantului.
Contestatoarea susține că în decizia de sancționare s-a reținut faptul că s- prezentat pentru susținerea examenului fără aprobarea comandantului.
Ea a menționat că, aflându-se însă în garnizoana B, cu aprobarea comandantului, pentru problemele menționate, exista posibilitatea obținerii de informații privind motivele înlăturării sale de la susținerea examenului de specialist. Aceasta doar în contextul în care i se comunicase de la eșalonul superior că este programată pentru acest examen, cu transmiterea bibliografiei corespunzătoare.
În nici un caz nu fost vorba despre intervenții și stăruințe, de manifestări care ar fi putut aduce atingere prestigiului unității militare. Contestatoarea lucrează în acest sistem de peste șapte ani și este în deplină cunoștință cu privire la exigențele pe care o asemenea instituție le presupune, cu privire la reflectarea compartimentului persoanei asupra instituției însăși.
Tocmai pentru că în cauză s- apreciat că este vorba despre rigurozitate și disciplină și pentru elimina un posibil arbitrariu în înlăturarea sa de la examinarea pentru specialitate de clasă, contestatoarea dorit să existe certitudinea ca în cauză nu este vorba despre o greșeală.
Această sancțiune, chiar dacă aparent fiind doar "avertisment" ar putea părea lipsită de importanță, în realitate urmările sale vor fi resimțite de contestatoare o perioadă îndelungată de timp, în aprecierile periodice ale rezultatelor.
În subsidiar, în cazul în care se vor înlătura excepțiile invocate, contestatoarea solicitat anularea deciziei contestate motivat de inexistența unei abateri de la normele de disciplină muncii, așa cum acestea sunt definite de Codul Muncii și Regulamentul de Ordine Interioară pentru Personalul Civil din Ministerul Apărării.
Ulterior, prin registratura Tribunalului, contestatoarea depus o completare cererii inițiale, solicitând și:
1.Obligarea pârâtei la plata sumei de 34 lei, reprezentând diferență premiu anual aferent anului 2007;
2. Modificarea notelor acordate punctelor 1.1 și 1.2 de la criteriul 1 - grad de îndeplinire a standardelor de performanță) din fișa de evaluare, în sensul majorării lor la valoarea 5, ca urmare anulării deciziei de sancționare A 3318/2007 cu obligarea pârâtei la redeterminarea valorii punctajului total.
În motivarea completărilor s- arătat că:
1. Art. 29 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții stabilește faptul că pentru activitatea desfășurată "și salariații civili beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual egal cu solda lunară brută, respectiv cu salariul de bază brut din ultima lună anului pentru care se face premierea".
La sfârșitul anului 2007 s-au determinat valorile de premii alocate personalului civil din unitate. Cu această ocazie pentru contestatoarea s- stabilit o valoare brută a premiului în sumă de 634 lei, în condițiile în care salariul de bază brut achitat în ultima lună anului fost de 634 lei. Arată însă faptul că în luna octombrie 2007, cu decizia nr. A 3318/2007, se aplicase sancțiune disciplinară, ca urmare a nerealizării unor sarcini, sancțiune constând în diminuarea cu 5% salariului pe lunile noiembrie și decembrie. Doar în acest context valoarea salariului lunii decembrie fost de 634 lei față de valoarea integrală salariului care ar fi trebuit să fie de 668 lei.
Prin decizia civilă nr. 430/2008 Curtea de Apel Iași admis contestația formulată împotriva acestei decizii de sancționare, constatând nulitatea sa și dispunând restituirea drepturilor salariale reținute.
În aceste condiții, cu cererea nr. CR 556/02.12.2008 s- solicitat pârâtei recalcularea și acordarea diferenței de premiu, motivat de modificarea bazei de calcul valorii acestuia, respectiv valoarea salariului din luna decembrie 2007, nediminuat cu 5%, adică 668 lei.
Cu adresa nr. CR 556 este respinsă solicitarea motivată în drept de art. 29 alin. 3 din Legea 138/1999 și în fapt de menținerea ca validă din punct de vedere al unității abaterii disciplinare, în ciuda soluției instanței de recurs.
Apreciază însă că anularea de către instanță măsurii de sancționare, cu repunerea părților și din punct de vedere financiar în situația anterioară aplicării acesteia, creează pentru pârâtă condițiile de reconsiderare premiului acordat.
Este evident faptul că valoarea premiului reprezentat exact valoarea salariului lunii decembrie, respectiv valoarea afectată de sancțiune și că nu existat nici altă motivație pentru valoarea premiului acordat. Aceasta deoarece volumul de muncă derulat de contestatoare în perioada mai 2007 - noiembrie 2007, când unitatea nu avut contabil șef, asigurat "acoperirea" și a atribuțiilor aferente acestei activități. De altfel, începând cu data de 22.05.2007, s- acordat ca drept salarial și un spor pentru "complexitatea muncii depuse în perioada cât nu fost încadrat un contabil șef".
Este adevărat că alin.3 al art. 29 invocat de pârâtă oferă posibilitatea acesteia să aprecieze valoarea premiului în funcție de existența unei activități necorespunzătoare sau unor abateri grave sancționate disciplinar. Însă, în cauză nu este vorba despre o apreciere situației de fapt, în ceea ce o privește.
De asemenea, arată că nici unul dintre cadrele militare sau salariații pârâtei nu beneficiat de un premiu anual mai mic decât salariul lunii decembrie, singura "penalizată" în această modalitate fiind contestatoarea.
Față de aceste argumente, a solicitat admiterea cererii și obligarea pârâtei la plata cu titlu de premiu diferenței de 34 lei.
2. Cu privire la cel de-al doilea aspect menționat în completarea la acțiune, contestatoarea a arătat că anual, în conformitate cu metodologia pentru stabilirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale (stabilită prin HG 749/1998 și aplicată specificului Ministerului Apărării prin 29/1999) are loc evaluarea întregului personal salariat.
În anul 2008 activitatea de evaluare avut loc la începutul lunii mai. Cu această ocazie punctajul obținut de contestatoare, ca urmare aprecierii criteriilor de evaluare, fost de 4,40. Deși contestat evaluării, conform art. 19 din norma invocată, soluția adoptată rămas aceeași.
Motivul contestației l- reprezentat doar notarea acordată criteriilor "1 - calitatea și cantitatea lucrărilor" și "2 -încadrarea în termenele stabilite".
Soluționarea contestației avut loc anterior pronunțării de către Curtea de APEL IAȘI a soluției în litigiul de muncă invocat, litigiu generat de sancțiunea aplicată de unitate pentru neîncadrarea în termen unor lucrări. În acest context ar putea părea firească modalitatea în care superiorii au înțeles să soluționeze contestația evaluării, menținând punctajul acordat pentru aceste criterii, adică doar valoarea de 4 puncte (în condițiile în care 5 era valoarea maximă).
De asemenea, consideră că trebuie reținut și aspectul invocat anterior, respectiv cel al lipsei din unitate persoanei care să asigure îndeplinirea atribuțiilor de contabil șef, în perioada mai 2007 - decembrie 2007. Având în vedere faptul că ea era singura persoană din unitate cu studii de specialitate, avut în atribuțiile de serviciu în această perioadă îndeplinirea tuturor sarcinilor aferente postului de contabil șef, concomitent cu cele specifice postului pentru care aceasta era încadrată, fără exista disfuncționalități înregistrate. Nu au existat rapoarte negative sau repercursiuni de altă natură de la nici una dintre unitățile sau instituțiile față de care au existat obligații de raportare sau față de încadrarea în termenele interne ale lucrărilor curente (salarii și altele).
Este criticabilă, în acest context, valoarea notei (de 4) acordată atât de șeful nemijlocit cât și de către compartimentul de personal. De asemenea, aceeași critică este adusă și notării de la cel de-al doilea criteriu - cel al încadrării în termenele stabilite.
De asemenea, consideră contestatoarea, trebuia avut în vedere și faptul că nu înțeles să nu conteste alte notări de 4 acordate pentru alte criterii ( ex: modul de lucru în echipă, rezistența la stres, atitudine pozitivă față de schimbări, etc.). Ceea ce înțeles să conteste fost doar notarea acordată exclusiv activității sale profesionale.
Pentru contestatoare existat convingerea că investirea instanței de judecată cu soluționarea contestației față de sancțiunea aplicată condus la diminuarea notelor din activitatea de evaluare.
punctajului total obținut se manifestă la nivelul evoluției profesionale ale sale, în sensul că nota finală conduce la recomandarea pentru promovare în funcție sau în grade profesionale și nu în ultimul rând la determinarea unei noi valori salariului (conform art. 64 din Regulamentul de ordine interioară). Din acest punct de vedere consideră că instanța este competentă să soluționeze și acest capăt de cerere.
Ulterior desființării deciziei de sancționare de către instanța de judecată, contestatoarea s- adresat unității pârâte cu solicitarea de reapreciere punctajului acordat la evaluare.
Prin nota CR 556/03.12.2008 pârâta comunicat faptul că activitatea de evaluare are loc anual, că soluția dată contestatoarei la evaluare este corectă și că, de fapt, instanța dispus anularea deciziei de sancționare doar pentru motive de formă. Rezultă astfel că există convingerea acesteia cu privire la menținerea în continuare abaterii săvârșite și, ca atare, valorile acordate în activitatea de evaluare sunt corecte.
Având în vedere faptul că modalitatea de evaluare reprezintă un aspect de executare a contractului de muncă, solicită instanței ca în cenzurarea activității de notare, să reconsidere notarea criteriilor menționate (adică punctele 1.1 și 1.2 de la criteriul I - grad de îndeplinire standardelor de performanță) ca urmare anulării deciziei de sancționare A 3318/2007, majorând de la 4 la 5 și să oblige pârâta la redeterminarea valorii punctajului total.
Intimatul Ministerul Apărării Naționale depus întâmpinare solicitând respingerea contestației.
A arătat că este angajată a acestui minister, în cadrul 02447 I - Centrul Militar Zonal I, începând cu data de 01.08.2006, în baza contractului individual de muncă nr. A - 3032 din 01.08.2006, îndeplinind funcția de contabil.
Sancțiunea contestată fost aplicată ca urmare prezentării reclamantei la sediul unității ierarhic superioară pe linia specialității financiar - contabile, fără aprobare, fără fi îndeplinit condițiile de participare la examenul de specialist de clasă. Angajatorul făcut informarea contestatoarei în ce privește neîndeplinirea condițiilor pentru participarea la examenul pentru obținerea titlului de specialist de clasă în specialitatea contabilitate, fiind vorba despre cerința de fi fost apreciat cu calificativul maxim pentru ultimii 2 ani. Deoarece contestatoarea fost evaluată pentru activitatea desfășurată în anul 2007 cu 4,35 puncte, iar în anul 2008 cu 4,40 puncte dintr-un maxim de 5,0 puncte, la solicitarea 02447 - adresa A 2717/2008, Direcția personal din Statul General - prin adresa B/10819 din 23 septembrie 2008, informat că punctajele menționate anterior nu pot fi echivalate cu calificativul "foarte bine".
Această adresă de răspuns echivalării punctajului salariatei fost adusă la cunoștință contestatoarei la data de 26.09.2008 și i-au fost prezentate motivațiile, baza legală și consecința imediată privind neîndeplinirea condițiilor de participare la examenul pentru obținerea titlului de specialist de clasă - specialitatea contabilitate. Cu adresa A - 2992/2008, Unitatea militară angajatoare informat și pe șeful 02525 "F" în legătură cu faptul că nu va participa la acest examen, motivat de cele deja menționate.
Contestatoarea ignorat prevederile Regulamentului de ordine interioară pentru personalul civil din Ministerul Apărării Naționale și faptul că nu îndeplinea condițiile de participare la examen și s- prezentat la sediul unității organizatoare din B, în timp ce la unitatea angajatoare figura ca fiind în concediu fără plată. adus o atingere însemnată ordinii și disciplinei care guvernează instituția și comenzii unității, deoarece nu s- limitat la cereri și rapoarte scrise în relația internă, cu șefii și superiorii din 02447 I, făcut intervenții pe cale ierarhică, telefonice, fără să aibă aprobarea necesară.
Față de această manifestare, cu adresa nr. 3378/2008, salariata fost convocată pentru cercetarea prealabilă disciplinară, iar persoana desemnată să efectueze cercetarea solicitat contestatoarei să răspundă unor întrebări, solicitat șefului direct o Notă de relații și întocmit un Raport - înscrisurile înregistrate la nr. A 3400/2008, depuse în copie.
Contestatoarea nu formulat un răspuns scris în fața celui care era desemnat să facă cercetarea ci, ulterior, pe Notă raport - înregistrată la nr. CR 499/2008, răspuns întrebărilor privind faptele în discuție. răspuns "da" la întrebarea nr. 2, privind participarea și luarea la cunoștință ordinelor prelucrate cu personalul unității în data de 26.09.2008, dar nu a recunoscut că știut despre faptul că nu fost admisă la examenul în discuție, a recunoscut intervențiile telefonice în nume propriu la eșaloanele superioare, a recunoscut faptul că are cunoștință despre cerințele procedurilor ce țin de examenul de specialist de clasă și a apreciat că a respectat aceste reguli, chiar dacă s- prezentat fără aprobare la sediul unității militare organizatoare examenului.
Față de propunerile înaintate comandantului de către persoana desemnată să facă cercetarea prealabilă disciplinară - Raportul nr. A 3400/2008, s- dispus aplicarea măsurii sancționării cu,Avertisment scris", dorindu-se doar atenționarea salariatei privitor la compartimentul inadecvat pe care l- manifestat, nu și sancțiuni de ordin pecuniar ori mai grave.
Intimatul solicitat să se observe că nu există motive pentru care să se dispună anularea deciziei de sancționare cu avertisment a contestatoarei. Tocmai garanțiile cerute de norma specială în materie au determinat angajatorul să accepte ca reclamanta să dea răspuns la întrebările formulate, chiar și în condițiile în care înțeles să părăsească încăperea unde fost făcută convocarea, tocmai necesitatea apărării drepturilor angajatei sunt acelea care au făcut ca unitatea angajatoare să accepte apărările formulate în scris, depuse individual la compartimentul de documente clasificate - și nu susținute în fața persoanei desemnate să facă cercetarea. În aceste condiții, reclamanta, părăsind locul unde fost convocată și nedorind să discute faptele imputate și motivele care înlătură apărările, se susține în mod greșit că ar fi culpa angajatorului.
Motivând fondul acțiunii, salariata și-a bazat apărările pe aceea că nu i- fost adus la cunoștință faptul că planificarea inițială - privitoare la participarea la examenul pentru obținerea unei clase superioare în serviciul contabilitate - nu mai era de actualitate.
Ori, făcut dovada faptului că salariata nu vrut să înțeleagă faptul că nu îndeplinește o condiție de participare la examen, cea privitoare la aprecierea anuală cu calificativul "foarte bine".
Față de completările la acțiune, intimatul apreciază că unitatea angajatoare a soluționat legal cererea reclamantei - CR 556/2008, în sensul celor consemnate în înscrisul anexat la dosar.
Prin decizia nr. 430/2008, Curtea de APEL IAȘI, în recurs, admis calea de atac promovată de salariată, admis contestația formulată și constatat nulitatea absolută deciziei de sancționare nr. A 3318/2007, dispunând restituirea drepturilor salariale reținute ca urmare reducerii salariului cu 5% pentru două luni.
Instanța nu făcut cercetarea fondului, deoarece reținut motivul de nulitate absolută despre care făcut vorbire prin decizia menționată.
Contestatoarea fost apreciată la evaluarea performanțelor profesionale pentru anul 2007 cu 4,35 puncte.
Activitatea profesională a salariatei, pentru perioada vizată, fost grevată de neîndeplinirea mai multor criterii de performanță care nu au fost analizate de nici o instanță și care nu au fost apreciate altfel decât așa cum au fost înregistrate în Fișa de apreciere anuală pentru 2007.
Beneficiind de prerogativa pe care legiuitorul o conferă, comandantul unității angajatoare aprobat reclamantei un premiu anual al cărui cuantum fost de 634 lei.
Conform prevederilor art. 29 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, (1) Pentru activitatea desfășurată cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual egal cu solda lunară brută, respectiv cu salariul de bază brut din ultima lună anului pentru care se face premierea.
(2) Pentru cei care nu au lucrat tot timpul anului premiul se acordă proporțional cu perioada în care au lucrat, luându-se în calcul solda lunară brută sau salariul de bază brut din ultima lună de activitate.
(3) Premiul anual se poate reduce până la anulare în cazul în care cadrele militare, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili nu au desfășurat în cursul anului o activitate profesională corespunzătoare sau au săvârșit abateri grave sancționate disciplinar.
Comandantul unității angajatoare apreciat că trebuie aplicată măsura reducerii cuantumului premiului anual al reclamantei cu un procent de 5%, aplicat bazei de calcul al premiului - cuantumul salariului de bază brut din luna decembrie 2007.
Această măsură de reducere premiului anual fost dispusă tocmai pentru ca în cursul anului contestatoarea nu avut o activitate profesională corespunzătoare standardelor maximale, diminuarea fiind una simbolică, care să nu afecteze dreptul în sine.
Față de cea de- doua solicitare completatoare, intimatul arătat aspectele care privesc evaluarea anuală personalului civil, așa cum sunt ele cuprinse în Ordinul 29/1999.
- Evaluarea inițială salariatei s- concretizat în data de 08.01.2008, punctajul obținut fiind de 4,40. Acest punctaj este unul superior celui obținut în anul precedent - 4,35, fiind unul apreciat cuprins între calificativul "bine" 4,0 și "foarte bine" - 5,0, conform dispozițiilor art. 11 din Ordinul 29/1999.
- La criteriile 1.1 și 1.2 din cuprinsul punctului 1 "gradul de îndeplinire standardelor de performanță", salariata fost notată cu 4,0 în timp ce evaluarea proprie era de 5,0. Nota finală hotărâtă de comandant pentru evaluare, după parcurgerea etapei contestării, este 4,40, luată la cunoștință de către contestatoare, sub semnătura, la data de 12.06.2008.
- Conform dispozițiilor art. 22, ultim alineat, din Ordinul 29/1999, decizia luată după parcurgerea etapei contestației, este definitivă.
Pe cale de consecință, intimata apreciază că nu are temei de drept în formula o cerere de modificare, prin hotărâre judecătorească, deciziei prin care punctajul anual în urma evaluării profesionale fost stabilit la 4,40 puncte.
Prin sentința civilă nr. 517/27.03.2009, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea contestatoarei în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării și, în consecință:
A constatat nulitatea deciziei de sancționare nr. A - 3424 din 30.10.2008 emisă de intimat.
A respins cererile privind obligarea intimatului la plata sumei de 34 lei și modificarea notelor acordate punctelor 1.1 și 1.2 de la criteriul 1 din fișa de evaluare.
A obligat intimatul să plătească contestatoarei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea inițial formulată, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naționale, formulat contestație împotriva deciziei de sancționare nr. A-3424/30.10.2008 - prin care a fost sancționată cu avertisment invocând, în primul rând, nulitatea deciziei de sancționare pentru lipsa elementelor obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 268 Codul Muncii și art. 74 alin.1 din -.
Conform dispozițiilor art. 268 din Codul Muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșire abaterii disciplinare, decizie care, sub sancțiunea nulității absolute trebuie să cuprindă: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară, termenul în care decizia poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Constatarea deciziei ca fiind nulă pentru lipsa elementelor formale prevăzute de lege, face de prisos analiza pe fond a temeiniciei acesteia.
În speță, decizia numărul A-3424/30.10.2008 emisă de Ministerul Apărării - Centrul zonal I nu cuprinde toate aceste elemente obligatorii, respectiv termenul în care decizia poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată, fiind astfel nulă.
. În ceea ce privește însă celelalte capete de cerere, referitoare la obligarea intimatului la plata sumei de 34 lei și modificarea notelor acordate punctelor 1.1 și 1.2 de la criteriul 1 din fișa de evaluare acestea sunt neîntemeiate.
Contestatoarea fost apreciată la evaluarea performanțelor profesionale pentru anul 2007 cu 4,35 puncte considerându-se că activitatea profesională a salariatei fost grevată de neîndeplinirea mai multor criterii de performanță care nu au fost analizate de nici o instanță și care nu au fost apreciate altfel decât așa cum au fost înregistrate în Fișa de apreciere anuală pentru 2007.
Beneficiind de prerogativa pe care legiuitorul o conferă, comandantul unității angajatoare aprobat reclamantei un premiu anual al cărui cuantum fost de 634 lei, avându-se în vedere dispozițiile art. 29 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Astfel, pentru activitatea desfășurată de cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual egal cu solda lunară brută, respectiv cu salariul de bază brut din ultima lună anului pentru care se face premierea; pentru cei care nu au lucrat tot timpul anului premiul se acordă proporțional cu perioada în care au lucrat, luându-se în calcul solda lunară brută sau salariul de bază brut din ultima lună de activitate, iar premiul anual se poate reduce până la anulare în cazul în care cadrele militare, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili nu au desfășurat în cursul anului o activitate profesională corespunzătoare sau au săvârșit abateri grave sancționate disciplinar.
În cazul contestatoarei s-a considerat că trebuie aplicată măsura reducerii cuantumului premiului anual al reclamantei cu un procent de 5%, aplicat bazei de calcul al premiului - cuantumul salariului de bază brut din luna decembrie 2007, întrucât în cursul anului contestatoarea nu avut o activitate profesională corespunzătoare standardelor maximale, diminuarea fiind una simbolică, care să nu afecteze dreptul în sine.
În ceea ce privește capătul de cerere privind modificarea notelor acordate punctelor 1.1 și 1.2 de la criteriul 1 din fișa de evaluarea inițială salariatei s- concretizat în data de 08.01.2008, punctajul obținut fiind de 4,40, conform dispozițiilor art. 11 din Ordinul 29/1999. La criteriile 1.1 și 1.2 din cuprinsul punctului 1 "gradul de îndeplinire standardelor de performanță", fost notată cu 4,0, notă finală pentru evaluare, după parcurgerea etapei contestării, de care contestatoarea a luat la cunoștință, sub semnătură, la 12.06.2008.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 181-191 din Codul Muncii tribunalul a admis în parte acțiunea contestatoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și în numele 02447 I, criticând-o pentru nelegalitate.
Susține recurentul că intimata - contestatoare a atacat în termenul legal de 30 zile de la comunicare decizia de sancționare și că s-a adresat instanței competente, motiv pentru care nulitatea nu mai opera în cauză.
Arată că doctrina și jurisprudența în materie, întemeiate pe principiul consensualității și al bunei credințe, sunt în sensul că nulitatea nu mai operează în asemenea situații.
Ca atare, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei pentru judecata pe fond a contestației.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că sentința primei instanțe a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, în situația în care, deși din cuprinsul deciziei de sancționare lipsesc unul ori ambele precizări (termenul de contestare a deciziei și instanța judecătorească la care poate fi contestată), totuși salariatul a contestat decizia în termen (30 zile calendaristice de la data comunicării) și la instanța competentă material și teritorial (tribunalul în a cărui circumscripție salariatul își are domiciliul sau reședința), nulitatea deciziei de concediere nu mai poate ființa, întrucât și incidența nulității absolute înscrise în art. 268 alin.2 lit.e și f din Codul Muncii este subsumată principiilor generale statornicite în art.8 din Codul Muncii (,relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe") și, respectiv art.3 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice (drepturile civile sunt ocrotite de lege, dar,ele pot fi exercitate numai potrivit scopului lor economic și social"), aplicabil și în domeniul legislației muncii, nefiind incompatibil cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de Codul Muncii.
Așa cum s-a considerat în mod constant în doctrina și practica judiciară, chiar dacă este vorba de o nulitate expresă, fundamentală și determinantă rămâne condiția ca cel care invocă nulitatea - în cazul de față, salariatul - să acționeze cu bună credință, să nu săvârșească un abuz de drept.
Ori, în ipotezele examinate, chiar dacă din cuprinsul deciziei de sancționare lipsesc precizările cu privire la termenul de contestare a deciziei și instanța judecătorească la care poate fi contestată, însă salariatul a contestat decizia în termen și la instanța competentă material și teritorial, a se admite nulitatea deciziei de concediere ar însemna nu numai un formalism și o rigiditate vădit excesive (relevantă în acest sens fiind și Decizia Curții Constituționale nr.176/2005), dar - mai ales - deschiderea căii abuzului de drept.
Ca atare, reținând că sentința pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civ. precum și faptul că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului în ceea ce privește decizia de sancționare, în baza dispozițiilor art.312 alin.5 Cod proc.civ. cu referire la Decizia în interesul legii nr.21/12.06.2006, Curtea de Apel va admite recursul și va casa în parte sentința, va respinge excepția nulității deciziei de sancționare invocată de contestatoare, dispunând trimiterea spre rejudecare a capătului de cerere privind anularea deciziei de sancționare A-3424/30.10.2008.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii și care nu au făcut obiectul prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale, prin Direcția pentru Relația cu Parlamentul și Asistență Juridică, în nume propriu și în numele 02447 I, împotriva sentinței civile nr.517/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în parte.
Respinge excepția nulității deciziei de sancționare.
Dispune trimiterea spre rejudecare a capătului de cerere privind anularea deciziei de sancționare A-3424/30.10.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./Tehnored.
04.11.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 704/2009. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 104/2008. Curtea de... → |
|---|
