Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 142/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 142
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier -- -
Xxxx
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA SA TG-J, împotriva sentinței civile nr.1410 din 05.07.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta intimată SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA SA TG-J, prin consilier juridic și intimat contestator .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta intimată, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul casării sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj și pe fond respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, depune concluzii scrise.
Intimat contestator, pune concluzii de respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin contestația adresata Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale si inregistrata la data de 11.05.2007, sub nr-, petitionarul a solicitat instantei ca prin sentinta ce se va pronunta in contradictoriu cu intimata OLTENIA sa se dispuna anularea deciziei nr. 301/13.04.2007 emisă de intimată, reintegrarea pe postul deținut anterior suspendării contractului individual de muncă și plata diferenței de drepturi bănești începând cu 13.04.2004 și până la repunerea efectivă pe postul deținut anterior suspendării, actualizate la data plății.
În motivare, petentul a arătat că a deținut funcția de director -RP (direcția resurse umane, legislație, restructurare și privatizare) în cadrul până la 24.07.2006, când i-a fost suspendat contractul individual de muncă în baza art. 50 lit. e din Astfel, prin dispoziția nr. 92/ 18.07.2006 emisă de Primul-ministru, contestatorul a fost numit în funcția de secretar de stat la Ministerul Economiei și Comerțului, până la 11.04.2007, când a fost eliberat din funcție, la cerere, prin decizia Primului-ministru nr. 60/11.04.2007 publicată în nr. 246/12.04.2007.
In urma eliberării din functia guvernamentala, contestatorul a făcut cerere de revenire pe funcția de director în cadrul intimatei, în urma căreia, intimata a emis dispoziția nr. 301/13.04.2007 prin care l-a numit pe petent pe postul de consilier juridic, fiind modificate unilateral, felul muncii, salariul și atribuțiile funcției.
Unitatea intimată, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 9/30.08.2006 a, a fost înființată o nouă direcție și anume, Direcția resurse umane, management, legislație, direcție care diferă sub aspect organizatoric față de vechea direcție resurse umane legislație restructurare privatizare, funcția de director în direcția nou-înființată fiind deținută de altă persoană cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
În dovedire, intimata a depus la dosar hotărârile nr. 9/ 30.08.2006, nr. 2/07.05.2007, organigramele nr. 543/ 17.05.2007, nr. 680/ 01.11.2006 și cea din 01.03.2006 alături de statul de funcții pentru personalul de conducere, alte acte.
Tribunalul Gorj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința nr.1410 din 05 iulie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis contestația formulată de petiționarul, in contradictoriu cu intimata Oltenia Tg.
A anulat dispoziția nr. 301/13.04.2007 emisă de intimată.
A obligat intimata la reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior suspendării contractului individual de muncă, respectiv director - Direcția Resurse Umane, Legislație, și Privatizare, în cadrul Oltenia SA.
A obligat intimata la plata către contestator a drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale obținute și cele care i se cuvin corespunzător cu funcția de director, începând cu 13.04.2007 și până la reintegrarea efectivă pe funcția deținută anterior, sumă actualizată la data plății efective.
Analizand cererea de fata, in raport de actele de la dosar si de sustinerile partilor, tribunalul a constatat si a retinut urmatoarele:
Petiționarul a fost salariatul intimatei Oltenia Tg-J, iar până la 24.07.2006 a deținut funcția de director -RP (direcția resurse umane, legislație, restructurare și privatizare), dată la care a fost numit pe funcția de secretar de stat la Ministerul Economiei și Comerțului, prin dispoziția nr. 92/ 18.07.2006 emisă de Primul-ministru (fila 7) și dispoziția nr. 616/28.057.2007 (fila 8).
De la această dată, contractul individual de muncă în cadrul intimatei a fost suspendat în baza art. 50 lit. e, până la data de 11.04.2007, când a fost eliberat din fucția de secretar de stat prin decizia nr. 60/11.04.2007 (fila 5), revenind în cadrul dar pe funcția de consilier juridic la departamentul Direcția resurse umane, management, legislație, conform dispoziției nr. 301/13.04.2007 (fila 4).
In raport de această stare de fapt, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 50 alin. 1 lit. e, potrivit cărora, contractul individual de muncă se suspendă de drept în situația exercitării unei funcții în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești.
Astfel, suspendarea a încetat din moment ce a dispărut cauza care a determinat-o, salariatul având obligația de a se prezenta la locul de muncă pentru a-și relua activitatea, iar angajatorului îi revine obligația de a-l reprimi, raporturile de muncă fiind cele dinaintea suspendării contractului de muncă.
Potrivit cererii nr. 2585/13.04.2007 (fila 6), petentul s-a prezentat la 12.04.2007, și a solicitat revenirea pe postul avut anterior suspendării. dar unitatea intimată l-a repus pe un alt post, respectiv de consilier juridic.
Susținerea acesteia din urmă, cum că demisia contestatorului din funcția de secretar de stat a exonerat intimata de obligația de a-l reintegra pe petent pe funcția de director, nu poate fi reținută de instanță, întrucât demisia este un act unilateral și individual prin care salariatul notifică angajatorului dorința de a înceta raporturile de muncă cu acesta, și nu poate echivala cu demisia și din alte raporturi cu alti angajatori. Astfel demisia a inervenit între și Primul-ministru din funcția de secretar de stat, și nu între contestator și intimata din funcția de director.
In raport de această situație, instanța a constatat că a avut loc o modificare unilaterală de contract, prin emiterea dispoziției nr. 301/2007, fiind schimbate, fără acordul salariatului, funcția și salariul.
Astfel, potrivit art. 41 alin. 1. contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. Modificarea se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, salariul sau timpul de muncă și timpul de odihnă.
In concret, felul muncii este determinat de funcția prevăzută în contract care în cazul petentului a fost modificată, acesta fiind trecut din funcția de director în cea de consilier juridic, și în consecință, drepturile salariale au fost diminuate.
De asemenea, susținerile intimatei în sensul că Direcția resurse umane legislație restructurare privatizare în cadrul căreia petentul a deținut anterior suspendării funcția de director a fost desființată, iar că noua Direcție resurse umane, management, legislație, înființată prin hotărârea nr. 9/2006 a Consiliului de administrație al, nu reprezintă o continuare a primei direcții, nu pot fi reținute de instanță, întrucât, potrivit organigramelor depuse la dosar (filele 68, 70 și 72), restructurarea nu a fost efectivă și reală, fiind modificată doar denumirea, funcția de director existând în continuare sub denumirea de șef departament deținută de altă persoană, fapt recunoscut și de intimată în întâmpinare. Faptul că funcția de director este deținută de altă persoană cu contract pe durată nedeterminată nu este relevant, intimata având obligația de a-l reintegra pe contestator pe funcția deținută anterior susupendării contractului individual de muncă.
De asemenea, potrivit art. 269. angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului, iar petentul a suferit un prejudiciu prin aplicarea deciziei nr. 301/2007, fiindu-i redus salariul.
Pentru considerentele expuse, contestația a fost admisă, a anulat decizia nr. 301/13.04.2007 și a obligat intimata la reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior suspendării contractului individual de muncă, respectiv director - Direcția Resurse Umane, legislație, și Privatizare, actualmente Direcția resurse umane, management și legislație în cadrul Oltenia, să oblige intimata la plata către contestator a drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale obținute și cele care i se cuvin corespunzător cu funcția de director, începând cu 13.04.2007 și până la reintegrarea efectivă pe funcția deținută anterior, sumă actualizată la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Societatea Națională a Oltenia Tg.J criticând-o în temeiul art.304 pct.8 și 9.pr.civ. și solicită admiterea recursului și pe fond modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii intimatului reclamant ca inadmisibilă.
În mod greșit instanța a respins cererea de amânare formulată de consilierul juridic în baza art.156 pr.civ. astfel că a fost încălcat principiul egalității părților în fața justiției.
Acțiunea recurentului reclamant este inadmisibilă deoarece instanța trebuia să cerceteze atribuțiile care aparțin directorului general al recurentei cât și competența organelor de conducere în ceea ce privește numirea și demiterea conducerii executive.
La data la care a fost numit secretar de stat, 20.07.2006, intimatul reclamant la nivelul recurentei Societatea Națională a Oltenia SA Tg. exista Direcția Resurse Umane, legislație restructurare și în nici un caz Direcția Resurse Umane Legislație - Privatizare și acest lucru poate fi dovedit cu organigrama din 01.03.2006 aprobată prin hotărârea nr.3 din 02.03.2006 a consiliului de administrație.
Prin dispoziția contestată a încetat suspendarea contractului individual de muncă al intimatului reclamant și acesta a revenit în funcția de consilier juridic în condițiile în care funcția de șef departament juridic o deținea consilierul juridic G și așa se explică faptul că nu a fost posibil să fie numit în această funcție intimatul reclamant.
Structura organizatorică a recurentei suferise o serie de modificări astfel că, a fost înființată o nouă direcție cu torul diferită de cea existentă anterior și anume Direcția Resurse Umane Management Legislație și în fruntea acesteia a fost o numită o persoană cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar modificările survenite au fost nu numai de formă ci mai ales de fond.
În concluzie instanța a interpretat greșit actul dedus judecății pentru că trebuia să verifice dacă directorul general avea competența să numească un director sau acest lucru este atributul exclusiv al consiliului de administrație.
Cu atât mai mult reclamantul trebuia să conteste legalitatea hotărârilor Adunării Generale a Acționarilor și a Consiliului de Administrație în competența cărora intra numirea și revocarea conducerii executive și stabilirea structurii organizatorice.
Recursul se respinge pentru considerentele care se vor expune.
Din examinarea sentintei, prin prisma motivelor invocate, a actelor si lucrarilor dosarului si din oficiu conform art.304/1 Cod proc.civ. Curtea constata ca aceste critici nu pot fi primite în cauză neexistând motive de modificare sau casare a sentinței.
Astfel, nu este întemeiată susținerea că instanța a încălcat principiul egalității părților în fața legii atunci când a respins cererea de amânare întrucât în temeiul art.156 pr.civ. "Instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna la cererea părții pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise".
În cauză la termenul din 05.07.2007 când s-a respins cererea de amânare s-au depus concluzii scrise de către reprezentantul recurentei, astfel că nu a fost încălcat principiul egalității părților în fața justiției.
Nu poate fi primită nici susținerea că acțiunea reclamantului este inadmisibilă și că instanța avea obligația să cerceteze atribuțiile directorului general și competența organelor de conducere în condițiile în care instanța a apreciat judicios în raport de probele administrate în cauză că a fost suspendat contractul individual de muncă în temeiul art.50 lit.e din Codul muncii până la 11.04.2007 și că intimata avea obligația să-l reprimească pe contestator în același loc de muncă.
Faptul că au avut loc modificări în structura organizatorică a recurentei nu poate duce la o altă soluție decât cea pronunțată de prima instanță iar împrejurarea că a apărut o nouă direcție nu este de natură a justifica decizia contestată și dată prin încălcarea art.41 din Codul muncii.
Nu este întemeiată nici susținerea că instanța a interpretat actul dedus judecății și că reclamantul trebuia să contestate legalitatea hotărârilor Adunării Generale a Acționarilor și ale Consiliului de Administrație î condițiile în care suspendarea de drept intervine în mai multe situații printre care se regăsește și cea legată de "exercitarea unei funcții în cadrul unei autorități executive, legislative ori judecătorești pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel", iar în speță cauza care a determinat suspendarea a încetat.
Ca atare, nu se poate reține că motivele invocate de recurentă se pot încadra în cazurile prevăzute de art.304 pct.8 și 9.pr.civ. astfel că instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale și nici nu se poate reține existența unor motive de ordine publică care în temeiul aart.306 pr.civ. pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu.
În temeiul art.312 pr.civ. se menține hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică și se respinge recursul promovat împotriva acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA SA TG-J, împotriva sentinței civile nr.1410 din 05.07.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.
Ex.2//06.02.2008
Jud.fond.
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Marian Lungu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 707/2008. Curtea de... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
