Contestație decizie de sancționare. Decizia 1653/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (7527/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1653/
Ședința din ședința publică de la 17.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
*****************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, împotriva sentinței civile nr.7 din data de 09.01.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (nr. format vechi 3716/C/2007), în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod proc. civilă, s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsa părților, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.7 din data de 09.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtă.
A admis contestația formulată de reclamantul, împotriva dispoziției nr.4729/12.10.2007, emisă de Primăria Municipiului
A constatat nulitatea absolută a dispoziției susmenționate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin dispoziția nr.4729/12.10.2007, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului cu 10% pe o durată de 3 luni, conform dispozițiilor art.264 alin.1 lit. d din Codul muncii.
Față de temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea și precizările reclamantului din ședința de judecată din data de 19.12.2007, ce nu au fost contestate de reprezentantul pârâtei, rezultă că acesta are calitatea de personal contractual, aplicabile dispozițiile art.7 al.1 din Lg.554/2004 privind necesitatea procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că dispoziția nr.4729/12.10.2007, contrar prevederilor art. 268 alin.2 lit. c din Codul muncii nu conține motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant cu ocazia efectuării cercetării prealabile, fapt sancționat cu nulitatea absolută a acesteia.
Față de considerentele expuse, tribunalul a respins excepția invocată de pârâtă iar contestația a fost admisă, cu consecința constatării nulității absolute a dispoziției nr.4729/12.10.2007, emisă de pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Primăria Municipiului C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că instanța de fond, prin sentința pronunțată, a menționat că în cuprinsul dispoziției de sancționare nr.4729/12.10.2007 nu sunt invocate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant cu ocazia efectuării cercetării prealabile, fapt pentru care a anulat dispoziția și a admis contestația declarată de reclamant, cu toate ca apărările formulate de acesta, respectiv nota explicativa nu au fost înlăturate și că nota explicativă, singura apărare formulată de către reclamant este prinsă și în preambulul dispoziției nr. 4729/12.10.2007, fiind depusă și la dosarul cauzei.
Recurenta precizează că, atât în nota explicativa, referat, cât și în preambulul dispoziției nr. 4729/12.10.2007, reclamantul descrie fapta pentru care a fost sancționat și nu cum a reținut instanța în mod greșit că nu au fost expuse motivele pentru care s-a întocmit dispoziția.
Susține recurenta că instanța de fond în mod greșit a respins excepția privind procedura prealabilă, nerespectând prevederile art. 7 din Legea 554/2004, prevederi care nu fac distincție între funcționarul public și personalul contractual, în lege fiind numit"persoana vătămatăîntr-un drept al său".
Fața de cele prezentate, recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și, pe cale de consecință, modificarea în tot a sentinței civile nr. 7/09.01.2008.
În drept își întemeiază prezentul recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod. proc. civ.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Codul muncii adoptat prin Legea nr.53/2003 reprezintă legea-cadru ce reglementează inițierea, executarea și încetarea raporturilor juridice de muncă, precum și procedura de soluționare a conflictelor de muncă.
Astfel, în ce privește răspunderea disciplinară a salariatului, Codul muncii reglementează strict și limitativ, prin norme imperative, cazurile și procedura aplicării sancțiunii disciplinare, precum și cerințele obligatorii de formă și de fond ale deciziei de sancționare - actul juridic în care se materializează măsura decisă de către angajator.
Orice încălcare a acestor dispoziții legale imperative este sancționată cu nulitatea actului (deciziei, dispoziției etc.) de sancționare, legiuitorul utilizând chiar sintagma"nulitatea absolută",pentru a înlătura orice dubiu asupra felului nulității ce intervine.
În speță, prima instanță a constatat nulitatea absolută a dispoziției nr.4729/12.10.2007, emisă de recurenta Primăria Municipiului C, prin care i s-a aplicat salariatului intimat sancțiunea reducerii salariului cu 10% pe 3 luni, conform dispozițiilor art.264 alin.1 lit. d din Codul muncii, reținând, ca unic motiv de nelegalitate, că dispoziția de sancționare nu întrunește cerințele art. 268 alin.2 lit. c din Codul muncii, deoarece nu conține motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, cu ocazia efectuării cercetării prealabile, lipsă ce se sancționează cu nulitatea absolută a acesteia.
Potrivit dispozițiilor art.268 din Codul muncii:
"(1) Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
(2)Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabilesau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă lacare sancțiunea poate fi contestată.".
În raport de dispozițiile legale suscitate și de situația de fapt reținută, Curtea constată că în preambulul deciziei ce se contestă, în speță (aflată la filele 4 și 5 din dosarul de fond), sunt menționate atât apărările salariatului, cât și motivele pentru care acestea au fost înlăturate. Practic, se descrie,pe larg, conținutul Notei explicative dată de salariat.
Față de cele de mai sus, criticile recurentei-pârâte apar ca fiind fondate, astfel că vor fi primite ca atare.
Astfel, Curtea reține că prima instanță a dovedit un formalism excesiv în interpretarea dată dispozițiilor art.268 din Codul muncii, sentința civilă atacată fiind criticabilă sub acest aspect.
Ca urmare, sancțiunea disciplinară aplicată salariatului intimat-reclamant subzistă, întrucât dispoziția de sancționare nr4729/12.10.2007 nu este nulă, așa cum, în mod nejustificat, a reținut instanța de fond.
Totodată, Curtea mai reține că decizia de sancționare este atât legală, cât și temeinică, întrucât sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșită de salariat.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza 1 Cod proc. civilă, apreciază că recursul este fondat, motiv pentru care îl va admite, ca atare și, în consecință, va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va respinge contestația, ca neîntemeiată.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, împotriva sentinței civile nr.7 din data de 09.01.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (nr. format vechi 3716/C/2007), în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că, respinge contestația, ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 30.04.2009
Jud.fond: ;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 723/2008. Curtea de... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
