Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 447/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.4258/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.447/
Ședința publică de la 27 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenta-pârâtăAdministrația Națională Apele Române - Institutul Național de și Gospodărie a Apelorcât și de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.2273 din data de 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.36146/3/LM/2008, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de modificare unilaterală a contractului de muncă".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 20 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27 ianuarie 2010, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2273 din data de 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu pârâtul Institutul Național de și Gospodărire a Apelor B; s-a dispus anularea deciziei nr.154/27.08.2008; s-a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 2000 lei daune morale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.4/13.01.2006, între pârât și reclamantă s-au născut raporturi de muncă, aceasta fiind încadrată pe perioada nedeterminată, în funcția de director economic, care este o funcție de conducere.
S-a constatat că la baza contractului menționat, a stat inițiativa Directorului exprimată prin Decizia nr.12/13.01.2006 prin care reclamanta a fost numită Director Economic, dar și consimțământul persoanei în cauză, care a acceptat funcția și a încheiat împreună cu angajatorul său noul contract de muncă înregistrat cu nr.4/2006.
S-a ținut seama că, potrivit art.41 din Codul Muncii, modificarea contractului individual de muncă, indiferent dacă se referă la durata acestuia, locul sau felul muncii, condițiile, timpul de muncă sau de odihnă ori la salariu, nu poate avea loc decât prin acordul părților, rațiunea acestei reglementări fiind aceea de a se asigura protecția salariatului împotriva oricăror abuzuri la care ar putea fi supus din partea angajatorului.
S-a constatat că pârâtul a emis Decizia nr.154/27.08.2008 conform căreia, începând cu data de 01.08.2008, reclamanta avea să fie numită ca Director Economic la Departamentul Economic Administrativ pe durată determinată, până la ocuparea prin concurs a postului.
S-a precizat că prin decizia menționată s-a atentat la principiul general prevăzut de art.969 din cod civil care ridică la rangul de "lege" convențiile legal făcute între părți, întrucât, chiar dacă în cuprinsul aceluiași act, directorul a anulat decizia nr.12/13.01.2006, ocuparea funcției de Director Economic pe durată nedeterminată de către reclamantă nu a fost efectul exclusiv al deciziei anulate, ci al acordului de voință exprimat de către părți în cuprinsul noului contract de muncă, la care acestea au consimțit.
S-a apreciat că Decizia nr.154/27.08.2008 atentează în mod inadmisibil la unul dintre elementele esențiale ale contractului de muncă și la principiul stabilității în muncă, cu atât mai mult cu cât pârâtul nu a motivat și nu a produs dovezi corespunzătoare în legătură cu necesitatea înlocuirii reclamantei din funcție și scoaterea la concurs a postului ocupat de către aceasta.
Apărarea pârâtei, în sensul că potrivit art.28 din Statutul de organizare și funcționare a Administrației Naționale "Apele Române" în subordinea căreia se află directorii economici și directorii tehnici sunt numiți, suspendați sau eliberați din funcție de conducătorii unităților la care se referă art.11, nu a fost primită de către instanța întrucât, în conținutul aceluiași text se menționează că aceste acte de autoritate sunt valabile numai în condițiile legislației în vigoare, or, legislația în vigoare interzice modificarea unilaterală a contractului individual de muncă în elementele sale esențiale, așa cum s-a arătat anterior.
De asemenea, s-a mai reținut că acțiunea reclamantei vizează și despăgubirile morale pretinse de către aceasta de la pârât și motivate pe considerentul suferințelor psihice pricinuite de comportamentul șicanator și abuziv al angajatorului, care a emis repetate decizii împotriva sa, desființate cu regularitate de instanțele judecătorești.
Din hotărârile judecătorești depuse la dosar, instanța de fond a constatat că anterior, pârâtul a decis de mai multe ori eliberarea din funcție a reclamantei și că deși respectivele decizii au fost anulate, stresul și presiunea psihică resimțite de către aceasta, care a trebuit parcurgă de fiecare data etapele unui proces pentru a-și apăra dreptul la muncă, la demnitate și la un venit salarial decent, fiind nu numai prezumate, dar și dovedite în cauză.
S-a reținut că disconfortul pricinuit prin emiterea deciziei în discuție a fost relevat și de martora audiată, apropiată a reclamantei și fostă salariată a pârâtului, apreciindu-se că, prejudiciul moral necesită în acest caz și o reparație materială, suma de 2000 lei stabilită cu titlu de despăgubire în sarcina pârâtului constituind o satisfacție suficientă pentru reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanta și intimata Administrația Națională Apele Române - Institutul Național de și Gospodărie a Apelor, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurentul-intimat Institutul Național de și Gospodărire a Apelor Baa rătat că instanța de fond în mod greșit a reținut că decizia nr.154/27.08.2008 atentează în mod inadmisibil la unul dintre elementele esențiale ale contractului de muncă și Ia principiul stabilității în muncă.
S-a arătat că emiterea deciziilor contestate s-a făcut în conformitate cu art. 28 alin. 2 și 3 din Statutul de organizare și funcționare Apele Romane, aprobat prin HG 1176/2005, care stipulează că "directorii economici și directorii tehnici ai unităților prevăzute la art. 11 alin.1 lit.a, precum și conducătorii unităților prevăzute la art. 11 alin.2 sunt numiți, suspendați sau eliberați din funcție de conducătorii unităților prevăzute la art. 11 alin.1 lit.a, respectând condițiile din fișa postului și legislația în vigoare. Directorul general numește, suspendă sau eliberează din funcție conducătorii unităților prevăzute la art. 11 alin.1 lit.b, respectând condițiile din fișa postului și legislația în vigoare."
S-a mai susținut că, în speță, caracterul unilateral al actului administrativ are în vedere legitimitatea numirii/revocării din funcție a directorului economic, ca măsură administrativă managerială, în condițiile în care niciunul din actele normative care au incidență în reglementarea activității ANAR și (Legea nr. 400/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 73/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale "Apele Române"; Hotărârea Guvernului nr. 1176/2005 privind aprobarea statutului de organizare si funcționare a Administrației Naționale "Apele Române"; Norma metodologică de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 14/1998 privind utilizarea veniturilor realizate de instituțiile publice finanțate integral din venituri extrabugetare; Regulamentul privind organizarea, funcționarea si atribuțiile comitetului de direcție al, înregistrat sub nr. 1836/25.05.2006 "Regulament ") nu recunoaște dreptul directorului economic de a ocupa o funcție de conducere pe timp nelimitat.
Sub acest aspect, s-a arătat că numirea sau eliberarea din postul de director economic nu reprezintă o modificare a contractului individual de muncă, ci doar stabilirea unei ierarhii în cadrul unei instituții publice.
S-a precizat că necesitatea emiterii acestei decizii a apărut nu datorită voinței exclusive a directorilor din cadrul, ci datorită faptului că printr-o Hotărâre de Guvern (HG 1176/2005 privind aprobarea Statutului de organizare și funcționare a Administrației Naționale Apele Române) s-a stabilit faptul că postul de director economic în cadrul instituției se poate ocupa doar după susținerea unui examen/concurs.
S-a învederat că pentru a nu impieta bunul mers al instituției, organele de conducere au fost nevoite ca, până la susținerea examenului de ocupare a postului de director economic, să numească un director economic interimar, în speță contestatoarea.
Prin urmare, s-a menționat că în cauză conducerea nu a făcut altceva decât să se conformeze unei hotărâri de guvern, respectând legislația în vigoare, în aceste condiții fiind emisă decizia 154/27.08.2008, reclamanta având posibilitatea de a se înscrie la concursul de ocupare a acestui post, de director economic.
În privința daunelor morale, recurentul a susținut că nu se poate considera că acționează ilicit cel care exercită prerogativele pe care legea le recunoaște dreptului sau subiectiv.
S-a arătat că intimata contestatoare nu numai că nu a dovedit, dar nici măcar nu a invocat un prejudiciu creat prin emiterea deciziei contestate.
De asemenea, s-a învederat că partea contestatoare nu a făcut dovada unei fapte ilicite de natură a atrage răspunderea patrimonială a recurentei, astfel că în lipsa celor două elemente ale răspunderii civile delictuale, solicitarea contestatoarei de obligare la plata de daune morale apare ca neîntemeiată.
În recursul său, întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041pr.civ. recurenta-reclamantă l, a criticat hotărârea primei instanțe în privința reducerii în mod excesiv a cuantumului daunelor morale, dovedite cu proba testimonială administrată în cauză.
S-a susținut că cererea de daune morale în cuantum de 10.000 lei este justificată de tratamentul discriminator la care a fost supusă de către directorul general, probat în cauză prin emiterea abuzivă a două decizii de eliberare din funcție pe motive disciplinare, anulate pe cale judecătorească.
S-a precizat că repetatele decizii emise în scopul eliminării contestatoarei din structura de către intimatul - pârât și atitudinea agresivă și abuzivă a directorului general, i-au creat recurentei contestatoare grave probleme de sănătate, o stare permanentă de tensiune și teroare.
S-a adăugat că tratamentul discriminatoriu aplicat de către directorul general a rezultat și din faptul că în repetate rânduri, în cadrul ședințelor organizate, deși recurenta contestatoare a încercat să-și expună părerea în legătura cu problema dezbătută, conducătorii au înțeles să o ignore, fără a-i dat cuvântul, punând-o într-o postură jenantă față de colegii săi.
De asemenea, starea de tensiune permanentă în care era nevoită să lucreze recurenta contestatoare a fost determinată și de atitudinea directorului general, care a reușit să-i determine pe subalternii acesteia să nu mai colaboreze, fiindu-i retras dreptul de a semna documente.
Prin întâmpinarea formulată recurenta-intimată Administrația Națională Apele Române - Institutul Național de și Gospodărie a Apelor a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de recurenta-reclamantă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenta-intimată Administrația Națională Apele Române - Institutul Național de și Gospodărie a Apelor, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă nr.600/9.01.2003 încheiat cu Administrația Națională Apele Române, recurenta contestatoare a fost angajată în funcția de director economic.
Ulterior, recurenta contestatoare a fost numită în funcția de Director Economic al Institutului Național de și Gospodărire a Apelor prin Decizia nr. 12/13.01.2006 a Directorului, fiind încheiat la aceeași dată contractul individual de muncă înregistrat sub nr.4/13.01.2006. În acest contract, s-a stipulat expres că prevederile sale se completează cu dispozițiile Codului muncii și ale contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul angajatorului înregistrat sub nr.200/16.01.2006 la Direcția generală de muncă și solidaritate socială a Municipiului B, precum și faptul că orice modificare privind clauzele contractuale în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract.
Prin Hotărârea nr. 74/05.08.2008 a Consiliului de Conducere al (art. 3) s-a aprobat organigrama și ocuparea prin concurs a posturilor de director aferente departamentelor din organigrama în maxim 2 luni de la data aprobării acesteia.
La data 27.08.2008 a fost emisă Decizia nr. 154 prin care contestatoarea a fost numită pe durată determinată în funcția Director Economic Departament Economic Administrativ, până la ocuparea prin concurs/examen a postului, începând cu data de 01.08.2008. Prin aceeași decizie a fost anulată Decizia nr. 12/13.01.2006.
Curtea reține că instanța de fond a constatat în mod corect nulitatea acestei decizii, întrucât o decizie de modificare a contractului individual de muncă dintr-un contract pe durată nedeterminată într-un contract pe durată determinată încalcă dispozițiile art. 41 alin. 1 și alin. 3 lit. a Codul Muncii, fiind sancționată cu nulitatea.
Recurenta pârâtă a susținut că decizia contestată a fost emisă în aplicarea art. 28 alin. 2 din HG nr. 1176/2005, text de lege care dă dreptul conducătorului unității să elibereze din funcție pe directorul economic, cu respectarea legislației în vigoare.
Curtea nu poate reține aplicabilitatea exclusivă în cauză a normei menționate întrucât, pe de o parte, respectarea legislației în vigoare presupune a nu fi încălcată niciuna din normele care reglementează raportul de muncă al contestatoarei, iar pe de altă parte, aplicarea principiului mutuus consensus, mutuus dissensus impune respectarea simetriei actelor juridice la încheierea, respectiv încetarea raportului juridic de muncă.
În acest sens, din actele normative menționate, invocate de recurent, nu rezultă faptul că funcția deținută de contestatoare are un caracter temporar.
De asemenea, se constată că aceasta, de vreme ce a încheiat un contract individual de muncă, are calitatea de salariat al recurentului, astfel încât raportul juridic de muncă cu unitatea angajatoare este supus legislației muncii.
Chiar dacă încheierea contractului de muncă pentru postul de director economic a fost precedată de decizie administrativă a directorului unității, ce reprezintă forma de manifestare a voinței angajatorului, aceasta nu transformă raporturile de muncă instituite la încheierea contractului în raporturi de drept administrativ, contestatoarea nefiind funcționar public.
Prin urmare, angajatorul nu poate dispune încetarea acestui raport de muncă prin emiterea unei decizii de revocare a celei de numire, ci este obligat să respecte regimul legal instituit de Codul Muncii, de vreme ce contractul de muncă a fost încheiat cu respectarea normelor de dreptul muncii și face expres trimitere la reglementările incidente în această materie.
De altfel, angajatorul a încălcat prin emiterea deciziei contestate chiar contractul individual de muncă pe care l-a semnat, în cuprinsul căruia, la lit. N se prevede că orice modificare a clauzelor impune încheierea unui act adițional, nefiind respectată în speță această clauză contractuală.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge susținerile recurentului în sensul că numirea sau eliberarea din postul de director economic a contestatoarei nu reprezintă o modificare a contractului individual de muncă, ci doar stabilirea unei ierarhii în cadrul unei instituții publice, această afirmație fiind valabilă numai în situația în care contestatoarea ar fi fost angajată anterior în cadrul societății recurente pe un alt post, fiindu-i încredințate ulterior atribuții manageriale în domeniul economic.
În ceea privește admiterea capătului de cerere privind daunele morale, Curtea apreciază că susținerile recurentului sunt fondate.
Astfel, instanța de fond și-a întemeiat admiterea cererii pe existența unor litigii anterioare între părți și pe disconfortul ce ar fi afectat starea sănătății reclamantei.
Curtea apreciază că aceste elemente nu sunt suficiente pentru a dovedi îndeplinirea condițiilor răspunderii civile reglementate de art. 998-999 Cod civil de natură să atragă despăgubiri sub forma daunelor morale.
Astfel, existența unor litigii anterioare nu reprezintă în sine un element care să dovedească fapta ilicită a angajatorului, decât în situația în care s-ar fi dovedit că acesta a acționat cu rea credință. Or litigiile anterioare au vizat decizii ale angajatorului izvorâte din derularea raportului juridic de muncă, contestatoarea uzând de garanțiile procesuale prevăzute de lege pentru a obține anularea lor în instanță.
Pe de altă parte, afectarea stării de sănătate a contestatoarei, care a avut probleme respiratorii, așa cum a susținut martorul audiat la instanța de fond, nu este de natură a dovedi un prejudiciu moral, ci cel mult material, nefiind afectate drepturile personal nepatrimoniale ale contestatoarei.
În consecință, în lipsa altor elemente probatorii de natură a dovedi suferința morală determinată de o faptă ilicită a angajatorului, deși în recurs acesta a invocat discriminarea și starea de tensiune în care lucra, fără a dovedi aceste împrejurări, ce nu pot fi prezumate, Curtea apreciază că cererea reclamantei privind acordarea unor daune morale este lipsită de suportul probator necesar, urmând a fi respinsă.
Pentru considerentele arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de recurenta-intimată Administrația Națională Apele Române - Institutul Național de și Gospodărie a Apelor, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind daunele morale.
De asemenea, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-contestatoare l, Curtea constată că acesta vizează exclusiv cuantumul daunelor morale acordate la judecata în primă instanță, pe care contestatoare l-a apreciat ca fiind insuficient.
Față de considerentele anterioare prin care instanța de recurs a răspuns criticilor recurentului intimat referitoare la daunele morale, din care rezultă faptul că cererea contestatoarei este neîntemeiată sub acest aspect, aprecierile cu privire la cuantum apar ca lipsite de temei faptic și juridic, motiv pentru care susținerile recurentei au rămas fără obiect.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-contestatoare, împotriva sentinței civile nr.2273 din data de 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.36146/3/LM/2008.
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă Administrația Națională Apele Române - Institutul Național de și Gospodărie a Apelor, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind daunele morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
01.03.2010
Jud. fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Cristescu Simona, Rotaru
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4423/2009. Curtea... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
