Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 5936/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4524/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5936R
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Camelia Mioara Sprînceană
JUDECĂTOR - - A
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurent Inspectoratul Școlar al Municipiului, împotriva sentinței civile nr.3213/15.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: și Inspectorul Școlar General, având ca obiect contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurent INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.25372/19.10.2009, substituit la acest termen de către avocat, ce depune delegație de substituire nr.83/23.10.2009, lipsind intimatul INSPECTORUL ȘCOLAR GENERAL .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, recurentul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B, prin consilier juridic, depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv organigrama și situația posturilor pe categorii de personal și funcții, pe care le comunică și avocatului intimatei, învederând instanței că postul ocupat de intimata nu mai există.
Intimata, prin avocat, depune la dosar organigrama, ce i-a fost comunicată de recurent.
Curtea deliberând, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri și emaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților, cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurentul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B, prin consilier juridic, solicită în temeiul art.304 ind.1 Cod procedură civilă, admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile recurate, in sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate. Instanța de fond a dispus reintegrarea intimatei reclamante în postul ocupat anterior, fără a lua în considerare că acest post nu mai există. De asemenea, în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond a reținut faptul că cercetarea disciplinară nu s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Intimata, prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, întrucât instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt, interpretând în mod corect prevederile legale aplicabile acesteia, reținând că recurenta nu a respectat dreptul la apărare al intimatei în faza de cercetare disciplinară, precum și faptul că decizia de sancționare nu îndeplinește cerințele art.268 alin.2 din Codul Muncii, fapta imputatî intimatei nu a fost încadrată în tiparul unei abateri disciplinare. Depune la dosar concluzii scrise și solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3213/15.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului B, a fost anulată decizia nr.7747/06.08.2008, emisă de intimat, s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei anulate și a fost obligat intimatul Inspectoratul Școlar al Municipiului B la plata unei despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data încetării contractului de management educațional până la data reintegrării.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea față de intimatul Inspectorul Școlar ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasive și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de contestatoare.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.7747 din 06.08.2008 s-a dispus sancționarea contestatoarei cu destituirea din funcția de îndrumare și control din învățământ, cu consecința încetării contractului de management educațional și revenirea pe postul didactic pe care este titulară.
S-a mai reținut în decizie că prin convorbirea telefonică purtată în sesiunea iunie - iulie 2008 cu, profesor evaluator la centrul pentru examenul de bacalaureat de la Colegiul Național, i-a solicitat acesteia să explice de ce a acordat note între 4,50 și 5,00 nerespectând astfel metodologia de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat 2008.
În drept s-au fost invocate prevederile art.77 din 1869/2007 privind metodologia de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat, ce au fost încălcate de contestatoare. potrivit cărora respectarea întocmai a metodologiei de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat este obligatorie pentru toate persoanele implicate în această activitate. Încălcarea normelor prezentei metodologii constituie abatere disciplinară, iar ersonalul p. didactic de predare, personalul didactic auxiliar, precum și cel de conducere, de îndrumare și de control din învățământ implicat în desfășurarea examenului de bacalaureat răspund disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce le revin, precum și pentru încălcarea normelor de comportare, prin care dăunează interesului învățământului și prestigiului instituției. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cazul în care se constată diferențe mai mari de 1,50 puncte, în plus sau în minus, între nota inițială și nota obținută la contestații, inspectoratele școlare analizează situația, în termen de 30 de zile de la terminarea contestațiilor. în situații justificate, se va declanșa procedura de cercetare disciplinară, conform prezentei metodologii, pentru sancționarea celor care se fac vinovați de comiterea abaterilor.
S-a constatat față de conținutul textului ce constituie motivarea în drept a deciziei, text ce prevede la modul general că nerespectarea metodologiei de examen constituie abatere disciplinară, că decizia nu îndeplinește din punct de vedere formal cerința prevăzută de art.268 alin.2 lit b Codul muncii, întrucât fapta reținută în sarcina contestatoarei nu a fost încadrată în tiparul unei abateri disciplinare prevăzute de respectivul ordin.
În mod concret nu s-a arătat care anume dispoziție a metodologiei de desfășurare a examenului a fost încălcată pentru a determina sancționarea disciplinară. Art.77 din 1869/2007 conține consecința încălcării unei norme, dar nu se arată în care articol al respectivului ordin se încadrează fapta reținută în sarcina contestatoarei.
S-a avut în vedere că, potrivit art.268 al.2 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin.3, nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
S-a precizat că, din dispozițiile legale menționate, decizia contestată, concretizând o măsură disciplinară luată de angajator împotriva angajatului, trebuie sa fie deopotrivă legala si temeinica, iar analiza cerințelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziilor.
Astfel, potrivit art.268 alin.2 lit.b Codul muncii decizia de sancționare trebuie să cuprindă precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat. Aceasta constituie motivarea în drept a deciziei, pentru ca instanța să poată verifica dacă într-adevăr fapta salariatului constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează printre obligațiile de a face și a nu face impuse acestuia, ori în speță, cerința art.268 alin.2 lit.b Codul muncii nu a fost îndeplinită.
De asemenea, art.267 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art.264 al.1 lit a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Cercetarea prealabilă este o condiție imperativă a legii, reprezentând o garanție a dreptului la apărare pe toată durata desfășurării acțiunii disciplinare si trebuie sa respecte metodologia prevăzută de art.267 Codul Muncii. Pentru a realiza acest rol, în primul rând salariatului trebuie să i se aducă la cunoștință învinuirea pentru care este cercetat, pentru a-i acorda dreptul sa-și formuleze eventualele apărări și să ofere probe și motive în combaterea învinuirii.
S-a arătat că, în vederea desfășurării acesteia, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Mai mult, cercetarea disciplinară trebuie să respecte dispozițiile Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, aplicabil, care, la art.75 prevede că, sub sancțiunea nulității absolute, nici o sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte. Convocarea va indica cel puțin motivul, data, ora și locul întrevederii.
Așa cum a rezultat din actele depuse la dosar, convocarea a fost făcută pe data de 30.07.2008 pentru aceeași zi, fără respectarea termenului de 5 zile prevăzut de Contractul colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, fiind astfel încălcat dreptul de apărare al contestatoarei. Mai mult, convocarea nu conține arătarea faptelor pentru care se realizează cercetarea, menționându-se "presupuse deficiențe de activitate, detaliate în sesizarea doamnei, profesor evaluator la centrul de evaluare pentru examenul de bacalaureat, sesiunea iunie-iulie 2008". Este adevărat că salariata s-a prezentat în fața comisiei și a dat o notă explicativă, intitulată "declarație", însă termenul prevăzut de contractul colectiv de muncă și precizarea obiectului în cuprinsul convocării au ca scop să ofere salariatului posibilitatea construirii unei apărări eficiente, fără a fi luat prin surprindere de acuzațiile angajatorului.
S-a constatat că nu a putut fi reținută susținerea contestatoarei cu privire la lipsa competenței inspectorului școlar de a emite decizia de destituire din funcția de manager educațional, aceasta fiind prevăzută de art. 30 și 31 din Legea 128/1997.
Astfel, s-a menționat în decizie că în calitate de vicepreședinte al Comisiei Municipiului B de, contestatoarea a cerut în cursul unei convorbiri telefonice cu, profesor evaluator, să explice de ce a acordat elevilor note între 4,50 și 5,00.
Din declarația numitei, ascultată în ședința publică de la 10.04.2009, rezultă că vicepreședintele comisiei pe centru i-a solicitat acesteia explicații cu privire la notele între 4, 50 și 5,00, tot el având și inițiativa apelului telefonic către contestatoare, ce făcea parte din comisia pe capitală. conținutul convorbirii martora a arătat că persoana cu care a vorbit s-a recomandat cu numele contestatoarei și a întrebat-o dacă a aplicat corect baremul, fără a-i sugera ca notele să fie schimbate. mențiunea din informarea trimisă inspectoratului, potrivit căreia a afirmat că nu trebuia să dea note de 4,50 și 5,00, martora a declarat că exprimarea folosită nu a fost potrivită, din cauza oboselii și a influenței vicepreședintelui la nivel de centru care a insistat mult cu privire la acele note. Mai mult, martora a arătat că deși, inițial, vicepreședintele a solicitat ca lucrările să fie revăzute, după discuția cu contestatoarea a revenit asupra acestei cereri.
S-a apreciat că martora, care a făcut parte din comisia disciplinară, a declarat că în urma cercetării disciplinare s-a ajuns la concluzia că nu s-a încălcat de către contestatoare metodologia de examen, că în calitatea de vicepreședinte al comisiei pe centru, contestatoarea avea atribuția de a lua legătura cu membrii comisiilor subordonate, pentru rezolvarea oricăror probleme, că incidentele de natura celui petrecut în iulie 2008 sunt frecvente în timpul examenelor și o sancțiune atât de gravă nu a fost aplicată niciodată.
S-a mai reținut de către instanța de fond că procesul verbal întocmit de comisia de disciplină nu concluzionează cu privire la existența faptei pentru care s-a realizat cercetarea, limitându-se la consemnarea faptului că s-a făcut o sesizare și cu privire la actele îndeplinite de comisie: convocarea contestatoarei, ascultarea martorilor. Concluzia existenței faptei și a vinovăției a aparținut inspectorului școlar general, fără ca în instanță să se probeze elementele răspunderii disciplinare.
Constatând că decizia nr.7747/06.08.2008, de destituire din funcția de manager educațional, ca sancțiune disciplinară, este nelegală și netemeinică, instanța va dispune anularea acesteia cu consecința repunerii părților în situația anterioară, prin reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei anulate și obligarea intimatului Inspectoratul Școlar al Municipiului B la plata unei despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data încetării contractului de management educațional până la data reintegrării.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, a formulat recurs, în termen legal, pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului B, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, se susține că, în mod greșit, instanța de fond a reținut faptul că cercetarea disciplinară nu s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât convocarea în fața comisiei de cercetare s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art.80 alin.1 din nr.1869/2007, prezența contestatoarei în fața comisiei înlăturând nulitatea convocării.
Adresa de convocare respectă prevederile art.267 alin.2 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, având precizat obiectul, data, ora și locul întrevederii.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a apreciat și interpretat în mod corect declarațiile martorilor și.
În ceea ce privește reținerea instanței de fond în legătură cu neprecizarea articolului din metodologie ce a fost încălcat, recurentul a susținut că fapta contestatoarei a constat în depășirea atribuțiilor ce îi reveneau în calitate de vicepreședinte a Comisiei Municipale de, fiind respectate dispozițiile art.268 alin.2 lit.b din Codul muncii.
n ceea ce privește conținutul raportului de cercetare disciplinară, în conformitate cu Legea 53/2003 ( Codul Muncii ), atribuțiile Comisiei de Cercetare sunt cele de a cerceta faptele sesizate și de a le prezenta în fața Consiliului de Administrație printr-un raport. Consiliul de Administrație pe baza raportului concluzionează și stabilește dacă se confirmă sau nu cele cercetate și dacă persoana în cauza se face vinovată sau nu de faptele pentru care a fost cercetată.
Instanța nu a ținut cont de apărările formulate de către Inspectoratul Școlar al Municipiului B și actele depuse la dosarul cauzei referitor la imposibilitatea reintegrării contestatoarei pe funcția avută anterior, acest lucru nemaifiind posibil deoarece postul în cauză a fost transformat, prin adresa nr.37663/07.08.2008, într-un post de consilier IA(S) la serviciul normare-salarizare, evidență informatizată, post ocupat la aceasta data de o altă persoană.
Pe fondul cauzei, recurentul arată că cererea formulată de contestatoare este neîntemeiată întrucât abaterea disciplinară a fost săvârșită de aceasta.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, în raport de susținerile părților, cât și de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod legal instanța de fond a reținut că modul de convocare al contestatoarei la cercetarea disciplinară conduce la nulitatea respectivei cercetări disciplinare, iar împrejurarea că aceasta s-a prezentat în fața comisiei nu poate înlătura această nulitate.
Astfel, cele 5 zile prevăzute în contractul colectiv de muncă aveau ca scop a oferi salariatului posibilitatea construirii unei apărări în cunoștință de cauză, or, neprecizându-se fapta ce i se impută, contestatoarea a fost lipsită de posibilitatea reală de a se apăra eficient, cercetarea disciplinară fiind și sub acest aspect nulă, efectuându-se cu încălcarea dispozițiilor art.267 din Codul muncii.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă fără echivoc că decizia de sancționare emisă nu cuprinde niciun fel de mențiuni privind existența unei fapte culpabile a contestatoarei și, de asemenea, presupusa faptă nu este dovedită nici măcar de declarația martorei ce a sesizat inițial pe pârât.
Astfel, din depoziția martorei, membră în comisia de cercetare disciplinară rezultă, în mod clar, faptul că nu au existat probe pertinente pentru abaterea imputată contestatoarei.
Sesizarea formulată de d-na a fost clarificată prin declarația dată în fața comisiei disciplinare prin care s-a arătat că nu a existat nicio ingerință a contestatoarei în activitatea comisie pentru organizarea bacalaureatului.
Astfel, unicul suport probatoriu al deciziei de sancționare, informarea înregistrată la recurent formulată de către d-na, nu susține în niciun mod decizia de sancționare.
Așadar, se reține că instanța de fond a interpretat corect probatoriul administrat în cauză, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, neafectată de vreunul din motivele de modificare sau casare prevăzute de dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ.
Față de aceste considerente, Curtea urmează ca în baza art.312 alin.1 pr.civ. să respingă recursul ca fiind nefondat.
Fiind în culpă procesuală, recurentul va fi obligat să plătească intimatei 1.000 lei, cheltuieli de judecată, în baza dispozițiilor art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurent Inspectoratul Școlar al Municipiului, împotriva sentinței civile nr.3213/15.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: și Inspectorul Școlar General.
Obligă recurentul să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 1.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red:
Dact.: /2ex.
13.11.2009
Jud. fond: Dalina;
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Camelia Mioara Sprînceană
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2478/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 441/2010. Curtea de... → |
|---|
