Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 6894/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3992/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.6894/
Ședința publică de la 25.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentul-contestator și recurenții-intimați LICEUL TEORETIC " " și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.926/05.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.29412/3/LM/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Având în vedere că dosarul a fost repus pe rol pentru completarea probatoriilor și față de concluziile scrise formulate de recurentul-contestator, Curtea constata ca nu mai sunt alte probe de administrat si reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.926/05.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimații Liceul și Inspectoratul Școlar al Municipiului B, a admis excepția prescripției dreptului la acțiunea al reclamantului cu privire la contestarea măsurii modificării contractului de muncă al contestatorului prin art. 1 din Decizia nr. 304/26.11.2006, emisă de intimat, a respins contestația privind art. 1 din Decizia nr. 304/26.11.2006, a respins pe cale de consecință cerere privind obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale aferentei perioadei 15.09.2006 - 15 iulie 2007, admis contestația în privința art. 2 din Decizia nr. 304/26.11.2006, pe care l-a anulat, a dispus restituirea sumelor reținute în baza deciziei, de imputare în cuantum de 355 lei, respins ca neîntemeiată cerere reclamantului privind acordarea unor daune morale în cuantum de 1000 lei ca neîntemeiată, a respins cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
În considerente a reținut că obiectul principal al litigiului de muncă dedus judecății este reprezentat de contestația formulată împotriva deciziei unilaterale a angajatorului privind încheierea și modificarea contractului de muncă al contestatorului, nr.304/26.11.2006 emisa de paratul Liceul teoretic.
Decizia unilaterala a angajatorului privind încheierea și modificarea contractului de muncă se comunică salariatului și produce efecte de la data comunicării, aceasta predându-se salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.
Comunicarea deciziei contestate s-a făcut la data de 28.11.2006 aceasta predându-se salariatului, cu semnătură de primire.
Un prim aspect vizează termenul aplicabil, iar un alt aspect ce va fi analizat și stabilit vizează natura acestui.
Sub aspectul termenului aplicabil în sensul intervalului de timp, stabilit de lege, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune, sub sancțiunea pierderii posibilității de a solicita și a obține anularea actului emis de angajator, Tribunalul a constatat că în cauză se află în prezența unei decizii unilaterale a angajatorului referitoare la încheierea și modificarea contractului individual de muncă.
Potrivit prevederilor art. 283 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, cererea având ca obiect contestarea unei decizii unilaterale a angajatorului referitoare la încheierea și modificarea contractului de muncă se formulează în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării acesteia
În acest context Tribunalul a constatat că în cauză se aplică termenul de 30 de zile calendaristice, care curge de la comunicarea deciziei, prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. a) din Codul muncii.
Sub aspectul naturii juridice a termenului aplicabil, Tribunalul a reținut ca termenul de 30 de zile prevăzut de textele de lege amintite, este un termen de prescripție si nu unul de decădere, aspect recunoscut de doctrina si jurisprudență.
Tribunalul a constatat că în cauză, este în prezența unui termen de prescripție a dreptului material la acțiune, astfel încât, cu privire la modul de calcul, cauzele de întrerupere, suspendare și de repunere în termen sunt aplicabile prevederile decretului nr. 167/1958 si ale Codului civil, privind prescripția extinctivă.
Cum decizia contestată a fost comunicată salariatului la data de 28.11.2006 sub semnătură de primire, astfel cum rezultă din mențiunea olografa de pe decizia comunicată, termenul de prescripție extinctivă stabilit pe zile calculându-se pe zile iar nu pe o astfel încât, ziua în care prescripția începe nu intră în calculul termenului, însă se socotește ziua în care prescripția urmează să se împlinească, potrivit sistemului intermediar de calcul reglementat de art. 1887 și art. 1889 din Codul civil, sesizarea instanței putea fi făcută cel mai târziu la data de 28 decembrie 2007. prescripția considerându-se îndeplinită la sfârșitul ultimei zi a termenului, tund împlinit la data 12.02.2007, data sesizării instanței.
Or, termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. a) din Codul muncii este imperativ, iar neformularea contestației în interiorul acestuia atrage sancțiunea prescripției dreptului salariatului de a mai contesta măsura încetării unilaterale a contractului individual de muncă.
În condițiile în care prescripția extinctivă este o excepție de ordine publică iar contestatorul nu a reclamat prezența unor cauze temeinic justificate obiectiv, de natură să înlăture culpa acestuia privind exercițiul tardiv al dreptului la acțiune, nu a formulat odată cu cererea de chemare în judecată o cerere prin care să solicite potrivit prevederilor Decretului nr. 167/1958 repunerea în termenul de 30 de zile calendaristice pentru formularea contestației împotriva deciziei contestate și nu a învederat existența unor alte cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției dreptului său la acțiune Tribunalul a constatat că introducerea
cererii de chemare în judecată la data de 12.02.2007 s-a făcut la mai mult de 30 de zile calendaristice de la comunicarea deciziei contestate, astfel încât, în lipsa solicitării și obținerii repunerii în termen pentru pierderea termenului de sesizare a instanței, sancțiunea prescrierii dreptului reclamantei de a formula contestația nu poate evitată, astfel a fost admisă excepția prescripției extinctive și respinsă ca atare contestația formulată.
Față de regula înscrisă în art. 1 alin. 2 din decretul nr. 167/1958, în sensul că odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii, va respinge în consecință cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale aferentei perioadei 15.09.2006 - 15 iulie 2007, față de caracterul accesoriu al capătului de cerere referitoare la plata despăgubirilor materiale, drepturi cuvenite salariatului numai în situația anulării deciziei unilaterale a angajatorului privind încheierea si modificarea contractului de muncă și repunerii părților în situația anterioară, restabilire care în cazul respingerii contestației ca prescrise nu poate opera.
A primi cererea reclamantului și aos oluționa în condițiile în care decizia prin care i s-a modificat încadrarea și drepturile salariale a devenit definitivă prin necontestarea ei în termenul prevăzut de lege ar avea drept efect analizarea a însăși legalității acestei măsuri și anihilarea efectelor deciziei contestate deși aceasta se bucură de prezumția că este un act legal și necontestat, ceea ce ar însemna eludarea dispozițiilor legale care reglementează controlul actelor unilaterale ale angajatorului, ceea ce nu este permis.
Cu privire la punctul 2 al deciziei contestate prin care se dispune reținerea eșalonată a unor sume de bani din drepturile salariale cuvenite contestatorului în lunile noiembrie-decembrie 2006, cu titlu de sume încasate necuvenit în lunile septembrie și octombrie 2006, tribunalul a reținut următoarele:
Decizia de imputare și angajamentele de plată era prevăzută în Codul muncii aprobată prin Legea nr. 10/1972, Legea nr. 10/1972 a fost abrogată prin Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Nu are relevanță sub aspectul menționat constatarea ulterioară a acordării unor drepturi salariale considerate nedatorate, acest argument nejustificând emiterea unei decizii de imputare in temeiul căreia să se procedeze la rețineri din salariu.
În acest context, emiterea acestei decizii cu scopul de a constitui "titlu de creanță" împotriva salariatului, așa cum a procedat pârâta nu poate fi recunoscută ca act de constatare în mod unilateral a prejudiciului cauzat de salariat și ca titlu în baza căruia să se procedeze la rețineri din salariu.
Față de cele mai sus expuse, Tribunalul a admis acest capăt de cerere și a anulat ca nelegală decizia de imputare materializată în art. 2 al deciziei nr. Deciziei nr.304/26.11.2006, emisa de Liceul Teoretic.
Ca o consecință a anulării și având in vedere că ulterior emiterii deciziei de imputare, angajatorul a procedat la efectuarea unor rețineri din drepturile salariale ale reclamantului ( nota din 27.1 1.2008), cu încălcarea prevederilor art. 164 alin.2 din Codul muncii, Tribunalul a dispus repunerea părților in situația anterioară și restituirea sumelor reținuți, din drepturile salariale ale contestatorului în cuantum de 355 lei.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită acordarea unor daune morale în cuantum de 1000 lei tribunalul a constatat din precizările reclamantului că acesta solicită aceste sume atât ca urmare a modificării încadrării sale cu nerespectarea pregătirii și experienței sale, fapt care îi cauzează suferințe fizice și psihice, afectându-i viața socială, profesională și familială, cât si datorită diminuării ilicite a venitului său în muncă, fiindu-i astfel afectată sănătatea
Or, pe de o parte, tot ca o aplicație a principiuluiaccesorium sequitur principale, primirea excepție prescripției extinctive cu privire la capătul principal de cerere are ca efect și stingerea dreptului la acțiune cu privire la plata unor daune morale solicitate ca urmare a emiterii deciziei unilaterale a angajatorului privind încheierea și modificarea contractului de muncă al contestatorului, întrucât, pe de o parte, caracterul nelegal sau/și netemeinic al actului unilateral al angajatorului nu mai poate fi analizat și constatat de instanță, iar pe de altă parte, existența unor fapte ilicite săvârșite de pârâte la momentul emiterii deciziei și în legătură cu încheierea și modificarea contractului de muncă al contestatorului, poate avea loc numai în cadrul contestației împotriva deciziei unilaterale a angajatorului, ocazie cu care s-ar fi putut face si verificări de către instanța investita cu soluționarea contestației în sensul susținerilor reclamantului, referitoare la impactul negativ asupra acestuia față de încălcarea flagranta si pronunțata a drepturilor sale, etc, ceea ce, față de caracterul definitiv al actului angajatorului nu mai poate fi verificat.
Cu privire la suferința psihică provocată de situația de a nu putea suporta cheltuielile familiei fiindu-i afectate veniturile prin emiterea unei decizii de imputare, Tribunalul a apreciat că față de suma modică ce i-a fost reținută din drepturile salariale, față de împrejurarea că reclamantul este beneficiarul unei pensii din sistemul asigurărilor sociale de stat, având asigurat un venit lunar și față de lipsa oricăror probe în dovedirea acestor susțineri, acordarea unor daune morale în cuantum de 10000 lei nu se justifică, cererea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs, Inspectoratul Scolar al Municipiului B și Liceul Teoretic " ", înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului, a arătat că la cererea de chemare in judecata, nr.4877/3/07 din 12.02 2007 este anexata scrisoarea nr.14678/8.09.2006 adresata liceelor " " si " " unde a primit catedra de "Economie si Educație ".
Prin aceasta adresa se cerea celor două licee recurentul a menționat ca directorul unității școlare va emite decizia interna pentru încadrarea recurentului, în dublu exemplar, unul fiind înaintat inspectoratului școlar la care este arondata disciplina.
Conform Codului muncii această decizie de încadrare dă valabilitate contractului de muncă și trebuie sa fie menționata în Cartea de muncă.
Aceasta decizie de încadrare nu a fost emisa niciodată de cele 2 licee, scopul fiind de a îl înlătura pe recurent din licee, fără a se putea dovedi juridic acest lucru.
Conform art.16 Codul muncii - contractul individual de munca se încheie anterior începerii raporturilor de muncă în speța anterior datei de 15.09.2006, data începerii școlii. Acest prezumtiv contract de muncă, trebuia încheiat la data 8.09.2006 - data adresei, prin care cerea emiterea deciziei de încadrare si data de15.09.2006 data începerii școlilor.
Conform cărții de muncă la rubrica " angajatorului, nr. si data actului pe baza căruia se face înscrierea" in locul nr. deciziei de încadrare, sau nr. contractului individual de munca, este trecuta DECIZIA nr.304/26.11.2006, care nu este o decizie de încadrare, cum greșit a reținut instanța este un act unilateral de modificare a Contractului individual de muncă, care se refera la modificarea felului muncii din profesor calificat in profesor necalificat cu consecința directa de modificare a salariului art.41 (3), Codul muncii care a creat un conflict de munca art.281, Codul muncii.
Astfel a fost încălcat art.41 (1),care prevede "contractul individual de munca poate fi modificat numai cu acordul părților".
Toate aceste încălcări ale legii sunt acoperite prin interpretarea greșita a legii de către instanța de rejudecare, si admiterea nelegala a excepției prescripției dreptului la acțiune a contestatarului.
Decizia nr.304/26.11.06, în totalitatea ei art.1 si 2 creat un conflict de munca referitor la plata unor drepturi salariale, cu un termen de prescripție de 3 ani, adică pana la data de 26.11.2009 conform art.283 (1) lit.c) care cu ajutorul instanțelor de judecata poate fi depășit cu ușurința, având in vedere ca instanței de rejudecare iau fost necesare 2,5 luni pentru redactarea sentinței nr.926/5.02.2009.
Referitor la termenele de judecata, care nu pot fi mai mari de 15 zile art.266 (2) Codul muncii acestea nu au fost respectate, in nici un moment procedural, astfel ca in faza de fond dosarul a fost citit de 5 complete de judecată, fiecare complet cerând altceva, ceea ce a permis intimatelor sa tragă de timp, prin oscilare intre tardivitatea si prematuritatea acțiunii depuse de contestator, dovedindu-si astfel reaua-credința.
Prin aceasta decizie au fost încălcate drepturile contestatorului la salarizare pentru munca depusa, dreptul la egalitate de șanse, dreptul la demnitate in munca. Conform art.38 Codul muncii aceste încălcări de drepturi conduc la lovirea de nulitate a deciziei nr.304/2006, care este imprescriptibila.
În cererea sa de chemare in judecata, contestatorul a solicitat in mod expres anularea deciziei nr.304/26.11.2006, dar instanțele de fond si de rejudecare au omis timp de 3 ani sa se pronunțe asupra acestui capăt de cerere, îndreptându-si greșit atenția, către interpretarea unor texte de lege care au fost invocate de acestea cu încălcarea legalității. Așa cum arata si prima instanța de recurs, în decizia sa. Astfel nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabila a contractului individual de munca, atrage nulitatea acestuia-art.57 Codul muncii si, prin efectul legii, se constata nulitatea deciziei nr.304/26.11.2006 Invocarea nulității deciziei este imprescriptibila.
Condițiile de validitate ale deciziei nr.304/2006,impun ca aceasta sa cuprindă temeiul de drept in baza căruia contractul individual de munca este modificat, motivele modificării, si instanța competenta la care salariatul se poate adresa, pentru contestarea deciziei nerespectarea formei actului juridic, ca o condiție de validitate a acestuia impune sancționarea acestuia cu nulitate absolută care este imprescriptibila.
Așa cum rezulta din textul deciziei 304/26.11.2006, aceasta a fost conceputa cu viclenie ca sa lase impresia ca este o decizie de încadrare.
Autorii deciziei ilegale au urmărit sa vicieze consimțământul contestatorului,si sa-l determine sa semneze pentru primirea acestei decizii, care altfel ar fi fost respinsa si ar fi fost sesizat Ministerul Educației, pentru intrare in legalitate, aceasta fapta constituie cauza de nulitate.
De asemenea in acest caz prescripția începe sa curgă de la data semnării de primire a deciziei pana cel târziu la împlinirea a 18 luni (pana la 26.05.2008) de ia semnarea de primire a deciziei art.9, decret nr.167/1958.
Sentința nr.926/2009 dispune restituirea sumelor reținute in baza deciziei contestației în suma de 355 lei.
Aceasta suma a fost calculata ca diferența intre salariul de profesor calificat si salariul de profesor necalificat. În mod implicit mi se recunoaște ca am depus o activitate de profesor calificat timp de 2 luni de zile.(conform adeverințelor anexate prezentei).
Condițiile de lucru pentru restul de 7 luni de zile, pana la terminarea anului școlar au fost aceleași ca pentru cele 2 luni în privința calității si complexității activității.
Prin recursul formulat de recurentele-intimate se arată că profesorii pensionari care cumulează pensia cu salariul sunt încadrați, pe durata determinata, ca profesori calificați sau necalificați, in funcție de studiile absolvite.
Reclamantul a fost inițial încadrat in anul școlar 2006- 2007 ca profesor calificat. La data prezentării documentelor de studii, insa, s-a constatat ca acesta nu îndeplinește condițiile pentru a preda ca si profesor calificat.
Drept urmare, in data de 26.11.2006, unitatea de învățământ, prin decizia nr. 304, decis ca domnul profesor va fi încadrat ca profesor necalificat, urmând sa fie retribuit corespunzător, iar sumele plătite justificat, urmând sa-i fie reținute din salariu in conformitate cu art. 2721din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ), care dispune: "Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie." Astfel, s-a hotărât reținerea eșalonată a sumelor nedatorate, astfel:
- în luna noiembrie 2006 s-a reținut suma de 233 lei acordata nedatorat luna octombrie 2006;
- în luna decembrie 2006 s-a reținut suma de 122 lei acordata nedatorat in luna septembrie 2008.
Recurentul solicită instanței să constate ca aceste sume reprezintă diferența dintre salariul plătit unui profesor calificat si salariul plătit unui profesor necalificat.
Temeiul legal al acestor rețineri îl constituie decizia unității de învățământ nr. 304/26.11.2006, precum si art. 272 din Legea nr.53/2003 ( Codul muncii ).
Recurentul consideră că instanța de fond in mod neîntemeiat a considerat ca unitatea de învățământ nu putea face respectivele rețineri salariale, deoarece, in conformitate cu dispozițiile art. 273 din Legea nr. 53/2003.
Intimatii au formulat intampinari prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenti, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
In esenta criticile aduse de recurentul-contestator hotararii instantei de fond se refera la gresita aplicare a legii in ceea ce priveste termenul de prescriptie a dreptului la actiune, gresita interpretare a actului dedus judecatii constand in decizia contestata, pe care recurentul o apreciaza ca nefiind o decizie de incadrare, ci una de modificare a contractului individual de munca, gresita solutionare a pretentiilor cu titlu de daune morale.
Acestea se pot incadra in motivele de recurs prevazute de art.304 pct.8 si 9 procedura civila.
In ceea ce priveste natura juridica a deciziei contestate, Curtea constata ca instanta de fond a facut o corecta apreciere a acesteia, retinand ca aceasta priveste încheierea și modificarea contractului de muncă, motiv pentru care in cauza nu este incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct.8 Cod procedura civila.
Referitor la critica adusa de recurent in sensul gresitei aplicari a legii, Curtea constata ca problema prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste contestarea deciziei de incheiere si modificare a contractului de munca a fost in fapt solutionata inca din primul ciclu procesual, cand instanta de recurs a aratat ca, in ceea ce priveste art.1 al deciziei contestate sunt aplicabile dispozitiile art.283 lit.a Codul muncii si ca actiunea contestaorului pe acest aspect a fost formulata cu depasirea termenului de 30 de zile de la comunicare, iar solutia instantei de fond pe acest aspect este corecta.
Potrivit art.315 alin.1 Cod procedura civila, problema de drept astfel solutionata era obligatorie pentru judecatorii fondului in caz de casare cu trimitere, motiv pentru care Tribunalul, in mod corect a admis exceptia prescriptiei extinctive si a respins, in consecinta, contestatia formulata impotriva art.1 din Decizia nr.304/26.11.2006.
In ceea ce priveste capetele de cerere accesorii, in cauza este aplicabil principiulaccesorium sequitur principale, dreptul la actiune privind drepturile accesorii stingandu-se ca efect al prescriptiei dreptului la actiune privind dreptul subiectiv principal, principiul amintit gasindu-si aplicarea in dispozitiile art.1 alin.2 din Decretul 167/1958.
In mod corect instanta fondului a apreciat faptul ca despagubirile echivalente cu diferenta de drepturi salariale reprezinta un capat de cerere accesoriu capatului principal prin care s-a solicitat anularea deciziei contestate, acestea fiind datorate, potrivit art.78 din Codul muncii, doar in situatia constatarii nulitatii deciziei, ca efect al repunerii partilor in situatia anterioara.
In ceea ce priveste daunele morale, in masura in care acestea sunt solicitate pentru prejudiciul adus ca urmare a deciziei nelegale, Curtea le apreciaza, de asemenea, ca avand caracter accesoriu cererii de anulare a deciziei.
In acest sens, daca le raportam la art.1 din decizie, de faptul ca cererea principala a fost respinsa de prescriptia dreptului la actiune, Curtea constata ca si dreptul la actiune pentru plata daunelor morale s-a stins prin prescriptie, pentru agumentele mai sus mentionate.
Raportandu-ne la art.2 din decizie, Curtea apreciaza ca pretentiile recurentului-reclamant cu acest titlu sunt neintemeiate.
Potrivit dispozitiilor art.269 Codul muncii, ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului față de salariat trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale: existența contractului individual de muncă, fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre prejudiciul și faptă, precum și vinovăția.
Contestatorul avea calitatea de salariat al intimatei la data producerii prejudiciului.
Fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu constă în emiterea unei decizii nelegale(sub aspectul art.2, referitor la retinerea unor sume in mod nelegal) de către angajator, nelegalitatea și netemeinicia acesteia fiind corect apreciate de instanta de fond.
In cauza insa nu a fost dovedit prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul, Curtea apreciind ca recurentului i s-a oferit o reparatie echitabila prin anularea art.2 din decizie si obligarea paratei la restituirea sumelor retinute nelegal. Instanta de fond a motivat amplu acest aspect, considerentele acesteia fiind insusite si de
Față de aceste considerente, în temeiul art.269 Codul muncii, Curtea constata ca pretențiile contestatorului cu titlu de daune morale sunt nefondate.
In ceea ce priveste recursurile recurentilor-parati, Curtea constata ca hotararea tribunalului este legala si temeinica, motiv pentru va respinge aceste recursuri.
Astfel, prin art. 2 al deciziei contestate se dispune reținerea eșalonată a unor sume de bani din drepturile salariale cuvenite contestatorului în lunile noiembrie-decembrie 2006, cu titlu de sume încasate necuvenit în lunile septembrie și octombrie 2006.
Dar, în temeiul art.164 Codul muncii, nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
In cauza nu s-a facut dovada existentei unei astfel de hotarari judecatoresti.
Față de aceste considerente, Curtea constata ca, sub acest aspect, decizia este nula si in mod corect Tribunalul a dispus restituirea sumelor retinute nelegal.
Dispozitiile art.273 din Codul muncii invocate de recurenti nu se interpreteaza izolat, acestea fiind parte a Capitolului II(Raspunderea patrimoniala) din Titlu XI( Raspunderea juridica ). Angajarea raspunderii juridice se face in baza unui unui titlu executoriu, daca sunt intrunite cumulativ elementele acesteia. Decizia unilaterala a angajatorului nu reprezinta titlu executoriu, legea stipuland expres ca reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
de aceste considerente de fapt si de drept, in baza art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentul-contestator și recurenții-intimați LICEUL TEORETIC " " și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.926/05.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./4.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 6668/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 4279/2009. Curtea... → |
|---|
