Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 7323/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-(5576/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.7323/

Ședința publică din data de 10 decembrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea

JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște

JUDECĂTOR - - -

GREFIER -

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-intimată - 1 SERVICII DE SECURITATE SRL, împotriva sentinței civile nr.2373 din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.4062/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, având ca obiect - contestație decizie modificare contract individual de muncă.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata contestatoare, prin avocat prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/24.11.2009 atașată la fila 20 dosar, lipsind recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata contestatoare, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 30.11.2009,precum și faptul că recurenta intimată - 1 Servicii de Securitate SRL, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Avocatul intimatei contestatoare, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

După terminarea ședinței de judecată, înaintea pronunțării soluției, se prezintă salariatul serviciului arhivă al acestei secții și atașează la dosar concluzii scrise depuse de recurenta intimată - 1 Servicii de Securitate SRL, prin serviciul registratură.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2373 pronunțată la data de 20.03.2009, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu pârâta - 1 - Servicii de Securitate SRL.

S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.56/14.01.2009.

S-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei.

A fost obligată intimata la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate, reactualizate cât și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea începând cu data de 14.01.2009 și până la data reintegrării efective, față de contestatoare.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea contestatoarei de acordare a daunelor morale și a fost obligată intimata la 3000 lei cheltuieli de judecată față de contestatoare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin decizia nr.56/2009 s-a dispus începând cu data de 14.01.2009 modificarea locului și felului muncii fără consimțământul contestatoarei din funcția de inspector resurse umane în funcția de operator dispecer.

Din cuprinsul deciziei nu rezultă că angajatorul a modificat temporar locul și felul muncii fără consimțământul salariatei.

S-a reținut totodată că prin art.2 din decizia 56/2009 angajatorul a modificat drepturile salariale ale contestatoarei de la suma de 2377 pe luna la suma de 760 pe lună. S-a statuat în consecință că prin această modificare a drepturilor salariale angajatorul a încălcat prevederile art.41 din Codul Muncii întrucât a dispus o modificare a elementului salariu fără acordul salariatei.

S-a conchis astfel că, angajatorul a emis decizia cu nerespectarea prevederilor art.41 și art.48 din Codul Muncii.

S-a înlăturat susținerea angajatorului din întâmpinare în sensul că decizia a fost emisă ca o măsură de protecție a salariatei, deoarece nu a operat o modificare temporară a locului și felului muncii, ci o modificare unilaterală atât a drepturilor salariale cât și a locului și felului muncii.

Drept urmare, Tribunalul Bucureștia constatat nulitatea absolută a deciziei nr.56 din 14.01.2009.

Capetele de cerere accesorii nu au fost admise în raport de prevederile art.78 Codul Muncii și soluția adoptată de instanță asupra primului capăt din cererea de chemare în judecată.

Astfel s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate, reactualizate cât și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 14.01.2009 și până la data reintegrării efective.

S-a apreciat că prin probele administrate în cauză, contestatoarea nu a făcut dovada prejudiciu moral suferit prin fapta ilicită a angajatorului de a -i schimba locul, felul muncii și drepturile salariale.

Nefiind îndeplinite condițiile impuse de prevederile art.269 din Codul Munciis -a dispus respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere ce are ca obiect acordarea daune lor morale.

Potrivit art.274 Cod procedură civilă s-a dispus obligarea intimatei la 3000 lei cheltuieli de judecată față de contestatoare, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta - 1 - Servicii de Securitate SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.4 și 8 Cod procedură civilă, recurenta susține în esență depășirea de către prima instanță a atribuțiilor puterii judecătorești și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că nelegal a statuat instanța de fond că din cuprinsul deciziei nu ar rezulta că angajatorul ar fi modificat temporar locul și felul muncii, acest aspect rezultă din cuprinsul deciziei contestate și temeiul juridic indicat în aceasta - art.48 din Codul Muncii.

Se susține de asemenea, că Tribunalul Bucureștia interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul că a realizat o altă interpretare a deciziei nr.56 din data de 14.01.2009, când acea decizie era de altfel clară și explicită.

recurenta, că în fapt contestatoarea nu a respectat prevederile art.3 alin.1 și 2 din Ordonanța nr.96/2003, în sensul că nu a anunțat în scris angajatorul despre starea sa de graviditate și nu a prezentat documentul medical care să ateste această stare, de la medicul său de familie, la sediul și punctul de lucru al societății neexistând arhivată o astfel de cerere.

În acest context, menționează recurenta că decizia contestată a fost emisă în baza notei explicative dată de contestatoare din data de 19.12.2008, dar nu a fost emisă cu caracter de sancționare, întrucât dacă decizia avea un astfel de caracter, evident că s-ar fi realizat cercetarea disciplinară prealabilă. Decizia a fost emisă ca o măsură de protecție pentru contestatoare care a precizat că nu-și mai poate exercita atribuțiile din fișa postului, postul de operator - dispecer presupunând o muncă mai ușoară decât cea de inspector Resurse Umane și putând fi realizată contrar susținerilor contestatoarei într-un program de 8 ore pe zi, program ce poate fi stabilit de conducerea unității. Aceste considerente au fost avute în vedere la întocmirea deciziei contestate pe dispozițiile art.48 din Codul Muncii (concretizând o schimbare temporară a locului și felului munci) și art.60 Codul Muncii (măsura fiind dispusă ca o măsură de protecție socială pentru contestatoarea ce era însărcinată).

Consideră recurenta că sunt neîntemeiate susținerile contestatoarei că prin modificarea salariului i s-a cauzat un prejudiciu, că a fost discriminată, i s-ar fi creat o stare dezavantajoasă în raport cu ceilalți salariați, că s-au realizat presiuni asupra sa, salariul plătit pentru postul de operator dispecer este același la nivel de societate, societate ce nu-și permite plata a două persoane pe funcția de inspector resurse umane, la scurt timp fiind nevoită recurenta a angaja o altă persoană.

Se apreciază neîntemeiat și punctul patru al contestației respectiv cel referitor la daunele morale solicitate de intimata contestatoare, în cuantum de 7131 lei, cu titlu de prejudiciu moral creat, nefăcând-se dovada că starea de stres a acesteia a fost creată de recurentă.

Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.

Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.

Într-un prim motiv de recurs, recurentul susține că Tribunalul Bucureștia depășit puterile conferite de lege autorității judecătorești, intrând în domeniul puterii executive, statuând că "din cuprinsul deciziei contestate nu rezultă că angajatorul a modificat temporar locul și felul muncii fără consimțământul salariatei".

Curtea notează că o hotărâre judecătorească poate fi casată pentru acest motiv atunci când instanța săvârșește un exces de putere, adică atunci când pronunță o hotărâre fără nici o competență în acea materie, fie atunci când ea săvârșește orice alt act de procedură în afara prerogativelor recunoscute instanțelor prin lege. Cu alte cuvinte, o asemenea ipoteză este realizată atunci când există o imixtiune a autorității judecătorești în sfera autorității executive sau legislative, așa cum este consacrată de Constituție.

Acest motiv de recurs nu subzistă.

Dispoziția primei instanțe de a constata nulitatea deciziei contestate, pe considerentul că nu ar concretiza o modificare temporară a locului și felului muncii, măsură dispusă de angajator, fără consimțământul salariatei nu echivalează cu o imixtiune a instanței în sfera unei alte autorități, în speța de față a unei autorități executive. Aceasta pune însă problema cenzurării hotărârii instanței de fond din perspectiva art.304 pct.8 Cod procedură civilă, aspect va fi analizat în cadrul motivului doi de recurs.

Se va avea în vedere în acest sens că prima instanță a realizat o interpretare corectă a actului juridic dedus judecății, respectiv a deciziei contestate cât și a normelor de drept material incidente în cauză.

Prin decizia contestată s-a dispus încadrarea contestatoarei într-o funcție inferioară ca salarizare, ca pregătire profesională (din cea de inspector resurse umane, în cea de operator dispecer), concretizând în fapt cum legal a apreciat Tribunalul Bucureștio măsură de modificare unilaterală a contractului de muncă al acesteia, cu caracter definitiv, sub aspectul unor elemente esențiale: funcția (postul și felul muncii) și salariul, în condițiile în care în cauză nu este incidentă niciuna dintre situațiile de excepție care să permită angajatorului să modifice unilateral contractul de muncă conform art.48 Codul Muncii.

Ori, în speță nu se regăsește așa cum s-a arătat niciuna dintre situațiile prevăzute de textul legal menționat, întrucât în ipoteza art.48 Codul Muncii stipulat ca temei al deciziei contestate, măsura modificării unilaterale a contractului individual de muncă are caracter temporar. În cauză, însă măsura dispusă are caracter permanent și putea fi dispusă numai cu acordul părților, acord inexistent în cazul salariatei, contestatoare în prezenta cauză.

De altfel, diminuarea capacității de muncă a salariatului poate justifica modificarea temporară a contractului individual de muncă de către angajator ca măsură de protecție a primului, în sensul schimbării într-o funcție conformă stării sale de sănătate. Această ipoteză, nu se regăsește de asemenea în speța dedusă judecății, întrucât este evident că angajatorul nu a modificat contractul de muncă al intimatei ca o măsură de protecție socială a acesteia, dată fiind starea de graviditate în care se afla salariata, întrucât nu avea cunoștință de această stare, cum însăși recurenta invocă în calea de atac promovată, pretinzând și încălcarea dispozițiilor art.3 alin.1 și 2 din Ordonanța nr.96/2003 de către contestatoare prin lipsa informării scrise a angajatorului despre starea de graviditate, atestată prin document medical al medicului de familie.

Decizia contestată nu cuprinde nicio motivație în fapt, iar motivarea în drept menționată nu poate fi încadrată în nici una dintre măsurile prevăzute de Codul Muncii ca justificând modificarea unilaterală a contractului individual de muncă.

Angajatorul nu putea modifica felul muncii și salariul angajatei nici în situația necorespunderii profesionale (având în vedere că prin motivele de recurs se invocă și anumite deficiențe în activitatea profesională a contestatoarei), întrucât și în acest caz modificarea locului de muncă este posibilă numai cu consimțământul expres al salariatului cu privire la acceptarea noului loc de muncă propus (art.64 alin.3 Codul Muncii ).

Nu pot fi primite nici criticile recurentei referitoare la modul de soluționare a capătului de cerere privind daunele morale solicitate, întrucât prima instanță a respins acest capăt de cerere, cu motivația neîntrunirii condițiilor impuse de prevederile art.269 din Codul Muncii.

Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, neexistând o imixtiune a instanței de judecată în activitatea alte autorități în stat, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății.

Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod pr.civilă, Curtea va obliga recurenta la plata sumei de 6000 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.58/24.11.2009 aflată la fila 23 dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată - 1 SERVICII DE SECURITATE SRL, împotriva sentinței civile nr.2373 din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.4062/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata-contestatoare .

Obligă recurenta la 6000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 10.12.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.

Dact.LG/2 ex./05.01.2010

Jud.fond:;

Președinte:Elena Luissa Udrea
Judecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 7323/2009. Curtea de Apel Bucuresti