Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 7468/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5820/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7468R
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
______
Pe rol soluționarea cauzei, privind recursul formulat de recurenta DE DE MASA împotriva sentinței civile nr.4574 din data de 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 35764/3LM/2008, in contradictoriu cu intimatul având ca obiect - contestație decizie concediere.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică, de la 11.12.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi 17.12.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentința civila nr.4574 din data de 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 35764/3LM/2008, a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu parata DE DE MASA. Au fost anulate deciziile nr. 471/3.09.2008, nr. 519/17.09.2008 si nr. 565/30.09.2008 emise de parata. A fost obligata parata sa reintegreze pe reclamant pe postul si functia detinute anterior concedierii. A fost obligata parata la catre reclamant a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si cu celelalte drepturi de care a fost lipsit acesta incepand cu data de 03.09.2008 si pana la reintegrare. A fost respins capatul de cerere privind plata daunelor interese. A mai fost obligata parata la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca cele doua decizii prin care a fost suspendat contractul individual de munca al reclamantului sunt nelegale fata de prevederile art. 52 alin 1 lit a coroborate cu cele ale art. 264 alin 5 din Codul muncii. Daca din continutul art. 52 alin 1 lit a Codul muncii se poate deduce ca durata pe care se poate dispune suspendarea este de 30 de zile intrucat acesta reprezinta termenul de prescriptie a raspunderii disciplinare prev. de art. 268 alin 1 Codul muncii, totusi, suspendarea contractului individual de munca, in cazul sanctionarii discplinare este de maxim 10 zile. Astfel, prima instanta a concluzionat din interpretarea acestor prevederi legale ca suspendarea contractului de munca in cazul cercetarii disciplinare pe o perioada mai mare de 10 zile contravine art. 264 din Codul muncii, ceea ce nu ar fi permis.
Cat priveste decizia de concediere, a retinut prima instanta ca aceasta nu respecta cerintele obligatorii prev. de art. 268 alin 2 lit a Codul muncii, care impune ca decizia sa contina descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, astfel incat instanta sa poata stabili daca angajatorul a respectat criteriile obligatorii de individualizare a sanctiunii disciplinare prev. de art. 266 Codul muncii. Data savarsirii faptei reprezinta un element esential ce trebuie precizat in cuprinsul descrierii faptei deoarece in raport de aceasta se poate verifica daca angajatorul a respectat prevederile art. 268 alin 1 Codul muncii cu privire la termenul de prescriptie a raspunderii disciplinare a salariatului.
A mai retinut prima instanta ca angajatorul a descris la modul general faptele imputate salariatului. Se arata in decizia ca abaterea disciplinara consta in difuzarea in data de 2.09.2008 in randul reprezentantilor membrilor oficiali prezenti la sedinta pentru fixarea calendarului competitiilor de superliga A si Bam aterialului intitulat "Scrisoare deschisa", prin care au fost denaturate grav faptele si datele si au fost aduse injurii organelor de conducere ale federatiei, fara a preciza in concret insa despre ce fapte era vorba si in ce consta neadevarul aspectelor relevate in scrisoarea deschisa sau a descrie modul in care ar fi fost injuriati membrii acelui organ de condcuere. Se mai arata in decizie ca membrii afiliati au fost dezinformati ca urmare a difuzarii de informatii nereale si calomnioase si s-a incercat incitarea la dezordne fara a se mentiona insa care erau acele informatii neconforme cu realitatea si in ce constau actele de incitare la dezordine. Reclamatului i s-a mai imputat si folosirea prerogativei functiei detinute in federatie pentru a intocmi documente de prezenta nereale si a dispune efectuarea platii salariilor pe baza unor pontaje nereale fara ca angajatorul sa detalieze despre ce documente era vorba, in ce fel s-a denaturat adevarul si cui si la ce date s-a dispus plata salariilor Descrierea lacunara a faptelor savarsite de reclamant echivaleaza in opinia tribunalului cu o lipsa a descrierii faptei imprejurre ce atrage nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare. Dat fiind caracterul formal al deciziei cf. dispozitiilor imperative ale art. 71 Codul muncii si art. 268 alin 2 Codul muncii, iar din acest punct de vedere apare ca nerelevanta imprejurarea ca in cuprinsul intampinarii parata a descris detaliat in ce constau, cata vreme aceasta descriere nu se regaseste in cuprinsul deciziei contestate.
Impotriva acesti sentinte a declarat recurs parata DE DE MASA, inregistrat pe rolul Curtii de Apel B la data de 14.09.2009 sub nr-, prin care solicita sa se dispuna casarea in tot a sentintei recurate, iar pe fond respingerea cererii de chemare in judecata ca netemeinica, precum si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, arata recurenta ca nu pot fi echivalate consecintele pecuniare a deciziei de suspendare pe durata cercetarii disciplinare si consecintele juridice ale deciziei de sanctionare cu suspendarea contractului pe o durata de 10 zile, fiind vorba de institutii diferite, cu efecte si finalitati diferite si reglementate in capitole diferite ale Codului muncii. Precizeaza recurenta ca ratiunea pentru care a fost instituita posibilitatea suspendarii este aceea ca in situatii intemeiate angajatorul sa poata indeparta pe salariat din functia de care s-a folosit pentru a savarsi abaterea disciplinara. A limita masura suspendarii la o perioada de 10 zile contravine dispozitiilor legale si finalitatii acestei institutii.
Cu privire la anularea deciziei nr. 565/30.09.2008, recurenta arata ca art. 268 alin.2 lit.a din Codul muncii prevede doar ca este necesara descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, dar tribunalul a adaugat la lege impunand o descriere amanuntita a faptei, ceea ce legea nu prevede. Arata recurenta ca instanta poate stabili daca angajatorul a respectat criteriile obligatorii de individualizare a sanctiunii disciplinare din intregul material probator administrat in cauza si nu din descrirea faptei. Daca instanta ar fi putut judeca numai din decizia de sanctionare, nu ar mai fi avut rost probatoriile, rolul activ al judecatorului s-ar fi limitt numai la a verifica daca sunt respectate dispozitiile legale. Finalitatea descrierii faptei nu o constituie faptul ca instanta de judecata sa se poata pronunta asupra elementelor prev. de art. 266 din Codul muncii, ci precizarea elementelor necesare identificarii faptelor. Abaterea disciplinara este descrisa si consta in transmiterea unei scrisori catre membrii, scrisoare care cuprinde elemente calomnioase. Daca aceste elemente sunt sau nu calomnioase fac parte din temeinicia deciziei de sanctionare si nu din descrierea faptei.
Pe fondul cauzei, arata recurenta ca din documentele depuse la dosar rezulta ca fiecare fapta imputata este o acuzatie intentionata. Scrisoarea este neconforma cu realitatea, asa cum s-a demonstrat prin Raportul Directiei de Control a Agentiei Nationale pentru Sport.
In drept, cererea se intemeiaza pe art. 268 din Codul muncii si dispozitiile Cpc.
Intimatul depune intampinare prin care solicita respingerea recursului ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate de recurenta, pe care le incadram in motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cpc, Curtea retine urmatoarele:
Cat priveste motivul de recurs referitor la anularea deciziilor de suspendare a contractului individual de munca in urma declansarii procedurii de cercetare disciplinara fata de intimatul reclamant, Curtea constata ca sunt intemeiate criticile invocate de recurenta.
Astfel, potrivit art. 52 alin 1 lit a din Codul muncii, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului si pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii.
Rezulta cu claritate din textul de lege ca masura suspendarii se poate lua pe durata cercetarii disciplinare, ceea ce poate insemna ca angajatorul poate dispune fie suspendarea contractului in orice moment al cercetarii, fie pana la finalizarea acesteia, fie numai pe o anumita perioada. Sustinerea primei instante in sensul ca masura suspendarii in baza acestui text este limitata la 10 zile, asa cum legea prevede pentru sanctiunea disciplinara cu suspendarea contractului individual de munca, nu este justificata pornind atat de la prevederile legale clare, cat si de la finalitatea acestei masuri. Avand in vedere ca angajatorul este obligat sa dispuna aplicarea sanctiunii disciplinare intr-un termen destul de limitat in timp, ceea ce poate crea dificultati in privinta respectarii dreptului la aparare efectiva a salariatului sau in privinta desfasurarii unei cercetari amanuntite si ample, legiuitorul a permis angajatorului sa dispuna suspendarea contractului individual de munca al salariatului, suspendand astfel si curgerea termenului de aplicare a sanctiunii. In caz contrar, ar exista riscul ca cercetarea disciplinara sa fie realizata lacunar in cazuri complexe sau sa nu se dea salariatului posibilitatea de a-si pregati o aparare corespunzatoare, ceea ce s-ar fi putut intampla si in cazul de fata. Suspendarea contractului in temeiul art. 52 alin 1 lit a Codul muncii este o institutie diferita de suspendarea contractului ca sanctiune disciplinara, care reprezinta un caz distinct de suspendare reglementat de art. 52 alin 1 lit b din Codul muncii.
Cat priveste criticile aduse sentintei recurate referitoare la anularea deciziei nr. 565/30.09.2008 dispusa de prima instanta, Curtea retine ca acestea nu sunt intemeiate. Astfel, in mod corect a apreciat tribunalul ca descrierea faptei imputate salariatului nu este suficienta si nu satisface cerintele legale. Descrierea faptei impune precizarea tuturor aspectelor si imprejurarilor legate de actiunea sau inactiunea salaiatului astfel incat sa se permita o verificare a temeiniciei faptei imputate. Atat timp cat nu sunt indicate toate elementele care circumstantiaza o fapta, stabilirea si administrarea probatoriilor nu este eficienta, deoarece s-ar intemeia pe prezumtii. A afirma ca anumite mentiuni din cuprinsul scrisorii intocmite de salariat nu sunt reale, sunt calomnioase, precum si ca salariatul a intocmit pontaje nereale nu este suficient, fiind necesar, dupa cum a aratat si prima instanta, de a se mentiona in concret faptele nereale, persoanele injuriate, pontajele neconforme realitatii. In lipsa acestor mentiuni concrete, instanta nu poate identifica ea ce fapte au fost denaturate, cine a fost calomniat si in ce mod, ce pontaje au fost nereale, in favoarea carui salariat si la ce date. Avand in vedere ca actul suspus cenzurii instantei este decizia de sanctionare, iar nu alte acte premergatoare sau ulterioare, cuprinsul deciziei este esential, iar aceasta nu numai pentru motive de forma, ci pentru solutionarea aspectelor ce tin de temeinicia sanctiunii. Nu este numai o problema de proba cum sustine recurenta, deoarece faptele ce se vor dovedi si mijloacele de proba trebuie consemnate in incheierea de incuviintare a probelor cf. art. 168 Cpc. astfel, ele trebuie individualizate cu precizie. Atat timp cat decizia nu este detaliata, nu se poate stabili o legatura certa cu alte documente sau probe, ci ar exista numai o prezumtie ca la faptele indicate in acele documente sau in declaratiile martorilor s-a referit si angajatorul. Descrierea faptei este o conditie prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, iar neindeplinirea ei atrage nulitatea deciziei.
Avand in vedere ca decizia de sanctionare nu este legala, salariatul are dreptul si la plata despagubirilor prev. de art. 52 alin 2 din Codul muncii, cu toate ca deciziile de suspendare a contractului individual de munca si, respectiv, de prelungire a masurii, sunt legale si temeinice.
Pentru aceste considerente, Curtea constata ca recursul este intemeiat, dispunand, cf. art. 312 Cpc, modificarea in parte a sentintei recurate in sensul ca respinge cererea de anulare a deciziilor nr. 471/03.09.2008 si nr. 519/17.09.2008, ca neintemeiate. Va mentine restul dispozitiilor sentintei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta DE DE MASA împotriva sentinței civile nr.4574 din data de 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 35764/3LM/2008, in contradictoriu cu intimatul.
Modifica in parte sentinta atacata in sensul ca:
Respinge contestatia formulata impotriva deciziilor nr. 471/03.09.2008 si nr. 519/17.09.2008, ca neintemeiata.
Mentine celelate dispozitii ale sentintei atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.12.2009.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
red.4ex/12.01.2010
Jud..
Jud. fond., Dalina
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1135/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 837/2009. Curtea de... → |
|---|
