Contestaţie decizie pensie. Jurisprudență Pensii
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Sentinţă civilă nr. 191 din data de 03.04.2017
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.02.2017 sub nr. X/104/2017, pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul P. N. a formulat contestație împotriva deciziei nr.X/29.04.2013 emisă de pârâta C. J. de P. O. și a Hotărârii nr.X/19.12.2016 emisă de C. N. de P.P. - C. C. de C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea contestației, anularea deciziei și a hotărârii menționate și obligarea pârâtei CJP O să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul a veniturilor ( salarii brute) evidențiate în adeverințele nr. X/06.08.2013, eliberată de C. J. O. și nr.X/18.08.2008 eliberată de SC O. P. SA , precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației a arătat reclamantul că prin decizia nr.X/22.11.210 a fost înscris la pensie de invaliditate de gradul II, în baza prevederilor Legii 19/2000.
Prin decizia nr.X/29.04.2013 s-a făcut trecerea la pensia pentru limită de vârstă, iar la calculul pensiei nu s-au valorificat adeverințele menționate.
Arată reclamantul că prin hotărârea emisă de C. C. de C., s-a constată că în mod corect, la stabilirea drepturilor de pensie nu au fost valorificate sumele cu titlu de "spor global " înscrise în adeverințele sus menționate, întrucât nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în Anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010, aprobate prin HG 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Argumentele susținute de către pârâte sunt considerate nefondate, deoarece veniturile (salarii brute) cuprinse în adeverințele emise de angajator, nu sunt sporuri, ci reprezintă salariul brut încasat (echivalent venit) pe care l-a obținut pe perioada respectivă.
Susține că salariile brute (veniturile) au fost incluse în baza anuală de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale, conform Decretului nr.389/1972, potrivit căruia "angajatorii au fost obligați să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri, concluzia fiind aceea ca statul a încasat pe perioada derulării raportului de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatului, iar acum revine asiguraților dreptul să-și primească contraprestația corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru a raportului juridic dintre părți.
În adeverințele sus menționate se precizează că s-au reținut și virat contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Potrivit dispozițiilor art.2, lit.c și d din Legea nr.263/2010 sistemul public de pensii se organizează și funcționează pe baza principiului contributivității, ca și Legea 19/2000 și Legea 3/1977, conform cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
De asemenea, susține că potrivit prevederilor art.107, alin.3 și 5, din Legea nr.263/2010, pensia poate fi recalculată, prin adăugarea veniturilor și/sau a stadiilor de cotizare prevăzute de lege, nevalorificate !a stabilirea acesteia, sumele rezultate urmând a se acorda începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
A mai fost invocată Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 a ÎCCJ prin care s-a reținut că neluarea în considerare la stabilirea pensiei a unor sume care au constituit bază de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, O.U.G. nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Consideră că Decizia menționată este pe deplin aplicabilă și sub imperiul Legii 263/2010.
Prin Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, s-a statuat că instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de caicul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale. În Cauza Moșteanu contra României, (Hotărârea din 22 noiembrie 2002, paragraful 42): "în ceea ce privește obligația judecătorilor de a se conforma jurisprudenței stabilite de Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție, Curtea reamintește că reunirea Secțiilor Unite ale unei jurisdicții are drept scop să confere autoritate deosebită celor mai importante decizii de principiu pe care această jurisdicție este chemată să le pronunțe; această autoritate particulară - fiind vorba de o curte supremă - se impune secțiilor acestei jurisdicții, ca și jurisdicțiilor inferioare, fără a se aduce atingere dreptului și sarcinii lor de a examina, în totală independență, cazurile concrete care le sunt supuse judecății".
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 151 alin (2) din Legea 263/2010.
În susținerea contestației reclamantul a depus la dosar, în copie: decizia nr.X/29.04.2013, decizia nr.X/22.11.2010, Hotărârea nr.X/19.12.2016, carnet de muncă.
Pârâta C J P O a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că reclamantul a fost pensionat pentru invaliditate, iar prin decizia nr. X/29.04.2013, s-a făcut trecerea la pensia pentru limită de vârstă, fiind valorificat un stagiu de cotizare total realizat de 43 ani, 9 luni, 9 zile din care 26 ani, 7 luni și 4 zile lucrați în condiții normale de muncă, 6 ani, 15 zile în grupa a II-a de muncă, 1 an, 6 luni spor de grupă, 7 ani, 9 luni și 5 zile stagiu asimilat, 1 an, 10 luni și 15 zile stagiu incapacitate de muncă. S-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,84631 puncte
La stabilirea drepturilor de pensie s-au luat în calcul toate perioadele și salariile înscrise în carnetul de muncă de către angajator, realizate până la data de 01.04.2001, (potrivit art.165), iar, pentru perioada lucrată după aceasta data, s-au valorificat veniturile brute menționate in adeverința de stagiu întocmită pe baza declarațiilor lunare depuse de angajator potrivit legii pensiilor ( art.166).
Sporul de vechime s-a valorificat potrivit art.165 alin.3 din lege, până la data de 01.04.1992 și pe baza adeverințelor depuse, după această dată.
A mai arătat pârâta că sumele reprezentând spor acord global, înscrise în adeverința nr.X/18.08.2008 eliberată de angajatorul SC O. P. SA S. și cele acordate conform Decretului-lege nr.46/1982 înscrise în adeverința nr.X/06.08.2003 eliberată de C. J. O., nu au fost valorificate deoarece nu constituie sporuri cu caracter permanent conform art.165 din Legea 263/2010 și anexei 15 la HG 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei.
Reclamantul a urmat procedura prealabilă, iar prin Hotărârea nr.X/19.12.2016 a fost respinsă contestația acestuia, Comisia constatând că în mod corect nu au fost valorificate sumele solicitate.
A mai susținut că potrivit art.165 din Legea nr.263/2010:
(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Potrivit art. 127 din HG nr.257/2011: Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.
Anexa nr. 15 prevede că: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, compensațiile acordate conform decretelor nr.46/1982 și 240/1982….
Astfel, la stabilirea drepturilor de pensie, casa de pensii a respectat dispozițiile legale, valorificând acele venituri menționate în carnetul de muncă și toate sporurile cu caracter permanent, pentru care angajatorul a plătit CAS.
Formele de retribuire în acord au fost exceptate, în mod expres, de către legiuitor de la calculul punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit art. 11 din Legea nr.57/1994 măsurarea muncii personalului de toate categoriile, în vederea stabilirii retribuției, se face pe baza normelor de muncă. Aceste norme de muncă, în funcție de natura activității, puteau fi norme de timp, norme de producție, atribuții concrete cu precizarea zonelor de deservire, sarcini de serviciu sau alte tipuri de norme corespunzătoare muncii respective.
Munca în acord a fost reglementată de art. 12 din Legea nr.57/1974.
Pe lângă formele de retribuire prevăzute de art.12 si următoarele din lege, la art.66 -72 din Legea nr. 57/1974 se arată și care sunt sporurile ce s-au acordat personalului retribuit potrivit acestei legi: sporul de vechime, spor pentru munca în condiții deosebite, spor șantier, sporul pentru sef echipa/brigada, spor pentru munca prestată în zilele de repaus, pentru munca prestată peste durata normală a zilei de lucru (spor de 50% pana la 100%), spor de noapte.
Susținerile vizând faptul că, sumele primite în acord global au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, iar prin neutilizarea acestora la calculul punctajului mediu anual se încalcă principiul contributivității, nu sunt întemeiate.
Arată că nu trebuie să se facă o confuzie între acest principiu al contibutivitatii care a fost introdus prin Legea nr. 19/2000, el neexistând în vechea legislație a pensiilor, și principiile instituite de legislația anterioară.
Potrivit principiului contributivității, fondul de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate (pe baza de contract de muncă sau alte forme de asigurare obligatorii prevăzute de lege - art.5) de persoanele fizice sau juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale (acordate pentru acoperirea riscurilor asigurate prevăzute la art.7) cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite (personal, individual).
Principiul contributivitatii a fost introdus prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, el neexistând până la acea dată în legislația specifică anterioară.
Potrivit legislației anterioare intrării în vigoare a legii nr. 19/2000, contribuțiile de asigurări sociale nu erau plătite de salariat, ci de către angajator.
Deci, înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 19/2000, contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat se vira de către unități la fondul total de salarii și nu pe fiecare angajat în parte.
Potrivit dispozițiilor Decretului nr. 389/1972 și ale Legii nr.49/1992, întreaga contribuție se vira de către angajator, iar angajatului, practic, nu i se reținea nici un procent din salariu pentru plata contribuției de asigurări sociale.
Potrivit Deciziei nr.30/16.11.2009 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, la stabilirea drepturilor de pensie, se va tine cont de următoarele criterii determinante pentru valorificarea veniturilor suplimentare obținute în perioada anterioara intrării în vigoare a legii 19/2000, având în vedere și dispozițiile art. 164 din legea nr. 19/2000 și OUG nr.4/2005: aceste venituri să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înscrise în carnetul de muncă până la data de 01.04.1992, ținându-se cont de dispozițiile legii nr.49/1992, iar ulterior acestei date, e necesar ca aceste venituri să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Potrivit deciziei ÎCCJ nr.19/2011 formele de retribuire în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit.a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr.57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Menționează pârâta că plata CAS este prezumată pentru elementele salariale care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor (înscrise în carnetul de muncă de către angajator), valorificarea acestora fiind dispusă sub condiția dovedirii plații CAS.
La eliberarea adeverințelor, trebuie să se țină cont, obligatoriu, de elementele prevăzute de lege. Prezintă importanță acele elemente ce se referă la denumirea elementului salarial, temeiul legal ce stă la baza acordării, dacă veniturile includ sporuri cu caracter permanent sau alte venituri ocazionale.
De asemenea, este esențial să fie respectate condițiile impuse de actele normative privind elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină adeverințele (date certe, complete, lămuritoare, indubitabile), casa de pensii neavând atribuția de a interpreta documentele prezentate sau de a face înscrieri pe baza de prezumții.
Între ,,salariu,, și ,,venit brut lunar,, nu exista identitate. Ori, dacă în adeverința invocată nu se face nici o distincție clară între cele două categorii de elemente salariale, ele nu se pot valorifica, deoarece nu se poate ști dacă plata CAS menționată în adeverință s-a făcut la salariul de bază și sporurile cu caracter permanent ori la totalitatea veniturilor realizate de salariat, prezumția plații CAS fiind inoperantă în cazul veniturilor dovedite cu adeverințe.
Potrivit art.165 din legea nr.263/2010, salariile brute/nete se dovedesc cu carnetul de muncă, iar în cazul în care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturi salariale, ele se dovedesc cu alte acte doveditoare (adeverințe), fiind irelevante mențiunile din adeverința, câtă vreme reclamantului i s-au valorificat toate înscrierile din carnetul de muncă.
De asemenea, potrivit acestor dispoziții legale, la calculul punctajului mediu anual intră salariile tarifare înscrise în carnet, nu salariile efectiv realizate, pentru cele dintâi fiind prezumată plata CAS.
Pentru a fi incluse în baza de calcul a pensiilor, dacă angajatorul ar fi plătit CAS, veniturile respective trebuiau incluse în retribuția tarifară înscrisă în carnetul de muncă (Decretul nr.92/1976).
Consideră pârâta că drepturile de pensie au fost stabilite corect și legal.
Pârâta a depus la dosar actele dosarului de pensionare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține, raportat la probele administrate și textele legale incidente, următoarele:
Reclamantul a fost pensionată pentru invaliditate în anul 2010, iar prin decizia nr. X/29.04.2013 - f.5, începând cu data de 09.03.2013, i s-au stabilit drepturile de pensie pentru limită de vârstă.
S-a valorificat un stagiu de cotizare total realizat de 43 ani, 9 luni, 9 zile, din care 26 ani, 7 luni și 4 zile lucrați în condiții normale de muncă, 6 ani și 15 zile în grupa a II-a de muncă, 1 an, 6 luni - spor de grupă, 7 ani, 9 luni și 5 zile - stagiu asimilat, 1 an, 10 luni și 15 zile stagiu aferent perioadelor de incapacitate temporară de muncă. S-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,84631 puncte și un cuantum al pensiei de 1408 lei.
Pârâta a susținut că la stabilirea drepturilor de pensie a luat în calcul salariile înscrise în carnetul de muncă de către angajator realizate până la data de 01.04.2001, iar, pentru perioada lucrată după această dată, s-au valorificat veniturile brute menționate în adeverința de stagiu întocmită pe baza declarațiilor lunare depuse de angajator, potrivit art.165 - 166 din Legea 263/2010.
Prin hotărârea nr. X/19.12.2016, emisă de C. C. de C. din cadrul CNPP - f. 8-10, s-a soluționat contestația reclamantului cu privire la nevalorificarea veniturilor înscrise în adeverințele nr. X/06.08.2013, eliberată de C. J. O. și nr.X/18.08.2008 eliberată de SC O. P. SA S., în sensul respingerii acesteia.
S-a apreciat că în mod corect nu s-au valorificat sumele cu titlu de "spor acord global"; și de "Decret-Lege nr.46/1982";, întrucât aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 aprobate prin HG 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Analizând această susținere se reține că, în ceea ce privește adeverința emisă de fostul angajator SC O. P. SA, nr.X/18.08.2008,.f.51-52, se reține faptul că în perioada martie 1982- mai 1984, reclamantul a desfășurat activitate în cadrul SC O. P. SA S., în funcția de inginer proiectant și a obținut venituri, pe care emitentul adeverinței le detaliază pe luni, precizând valorile obținute cu titlu de "salariu de încadrare";, "spor acord"; și "salariu brut";.
În ceea ce privește adeverința nr. X/06.08.2003 eliberată de C. J. O. - f-53, atestă faptul că reclamantul a lucrat la Inspecția Județeană pentru Construcții O în perioada 16.05.1984-31.12.1990 și a obținut venituri suplimentare retribuției tarifare în temeiul Decretului-Lege nr.46/1982.
Fiind vorba de perioada anterioară datei de 01.04.2001, sunt incidente prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010, conform cărora la stabilirea punctajului mediu anual se valorifică salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Textul art. 165 alin 1 se referă la salariile înscrise în carnetul de muncă.
Dacă în carnetul de muncă sunt înregistrate sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie avute în vedere, potrivit art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.
Se constată astfel că Legea nr. 263/2010 face trimitere în primul rând la mențiunile din carnetul de muncă, iar în cazul în care asiguratul a obținut venituri mai mari decât cele înregistrate în carnetul de muncă, legea oferă o soluție clară, în sensul că, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 (adică cele înscrise în carnetul de muncă) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În concret, primind o adeverință care cuprinde venituri obținute înainte de 01.04.2001, casele teritoriale de pensii trebuie să verifice dacă sumele menționate în adeverință reprezintă sporuri, dacă aceste sporuri au avut caracter permanent și dacă au făcut parte din baza de calcul a pensiei potrivit legislației anterioare, respectiv art. 10 din Legea nr. 3/1977 în varianta modificată de Legea nr. 49/1992. De aceea, adeverințele trebuie să cuprindă mențiuni exprese cu privire la denumirea sporului și actul normativ în baza căruia a fost acordat, pentru a se putea stabili dacă aceste sporuri pot fi avute în vedere la calculul pensiei.
Nu poate fi luată în calcul o adeverință care cuprinde toate veniturile brute sau nete obținute de salariat, fără detalierea sporurilor, deoarece ar putea cuprinde și sporuri pe care legiuitorul a ales să nu le considere ca fiind elemente de calcul a pensiei.
Potrivit dispozițiilor art. 127 din HG 257/2011 - (1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.
Potrivit dispozițiilor anexei 15, din HG nr. 257/2011 nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: • formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, compensațiile acordate conform decretelor nr.46/1982 și nr.240/1982….
Nu poate fi reținută susținerea în sensul că aceste dispoziții legale nu se aplică, deoarece prin decizia în interesul legii nr. 19/2011 Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi statuat în acest sens, deoarece interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a limitat la dispozițiile Legii nr. 19/2000 și ale OUG nr. 4/2005 și nu vizează interpretarea dispozițiilor Legii nr. 263/2010, iar potrivit art.518 NCpc, decizia în interesul legii își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale ce a făcut obiectul interpretării.
În același timp, din verificarea datelor adeverințelor, nu rezultă dacă a fost achitată contribuția de asigurări sociale la aceste sume (adeverința nr.X/2003), respectiv modul în care a fost calculată și virată contribuția de asigurări sociale, respectiv la valoarea salariului tarifar înscris în carnetul de muncă, valoare care a fost avută în vedere la calculul pensiei, potrivit dispozițiilor art. 165 alin. 1 sau la total venituri, fiind menționat "unitatea a reținut și virat cas-ul datorat"; (adeverința nr.X/2008).
Potrivit legislației anterioare intrării în vigoare a legii nr. 19/2000, contribuțiile de asigurări sociale nu erau plătite de salariat, ci de către angajator.
Susținerile vizând faptul că, sumele primite în acord global au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, iar prin neutilizarea acestora la calculul punctajului mediu anual se încalcă principiul contributivității, nu sunt întemeiate. Nu trebuie să se facă o confuzie între acest principiu al contributivității care a fost introdus prin Legea nr. 19/2000 si principiile instituite de legislația anterioară.
Legea nr. 19/2000 a instituit, prin art. 2 lit. e), ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, principiul contributivității. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Legea nr. 19/2000, a instituit obligația virării acestei contribuții de asigurări sociale atât pentru angajator, cât și pentru angajat, reglementând și posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia (art. 169).
Conform art. 8, 9 și 117 din Legea nr. 57/1974 și art. 4 și 5 din Legea nr. 2/1983 cu privire la principiile de bază ale perfecționării sistemului de retribuire a muncii și de repartiție a veniturilor oamenilor muncii, care reglementa lucrul în acord global și instituia forma de retribuire prin acord global, veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri, ci, la acea vreme, ele reprezentau însăși forma de retribuire a muncii.
În același timp dispozițiile art. 10 din Legea nr. 3/1977 prevedeau că baza de calcul al pensiei o constituie retribuția tarifară, text ce a fost modificat ulterior prin Legea nr. 49/1992, prin care baza de calcul al pensiei a fost extinsă, în sensul că la stabilirea drepturilor de pensie erau avute în vedere salariul de bază și o serie de sporuri sau indemnizații ce nu intraseră anterior în această bază.
Apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) a/au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 3/1977, în cursul anului 2005 a apărut Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
La pct. I-V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Trebuie menționat că dispozițiile mențiunii de la pct. VI din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 au fost atacate la Curtea Constituțională a României, respingându-se excepția de neconstituționalitate, conform Deciziei nr. 736 din 24 octombrie 2006, însă această decizie a Curții Constituționale nu exclude, de plano, posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod exhaustiv în acest act normativ, ci prevede că aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabilește de instanță, în funcție de includerea sau nu a acestor venituri în baza de calcul al contribuțiilor de asigurări sociale. Astfel, în opinia Curții Constituționale, problema dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor și dacă s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la punctajul anual constituie probleme de fapt și de aplicare a legii a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.
Astfel fiind, în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, instanțelor judecătorești le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor.
Potrivit Deciziei Î.C.C.J. nr.19/2011 pronunțată în dosar nr. 18/2011:
"Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii";.
Adeverința nr. X/2008 eliberată de SC O. P. SA, nu menționează nici un temei legal în baza căruia aceste drepturi numite "spor acord"; sunt prevăzute ca și spor cu caracter permanent așa încât să poată fi valorificate la pensie. Sunt invocate doar cu caracter general Legea 57/1974 și clauzele contractului individual de muncă.
Mai mult, potrivit dispozițiilor Legii 57/1974, în acord global lucrau muncitorii, maiștrii, șefii de lot etc., ce își desfășurau activitatea în condiții de șantier, ori reclamantul a lucrat ca inginer proiectant.
Este astfel evident că nu sunt respectate prevederile legale pentru a se valorifica un spor, respectiv să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor, să fi fost înregistrat în carnetul de muncă sau dovedit cu adeverințe eliberate de unități.
Sumele menționate în cazul reclamantului (acordate în baza Decretului-Lege nr.46/1982), nu au avut caracter permanent (fiind acordat doar în anumite luni în anii 1984, 1985 și 1986), nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei și nu au fost înregistrate în carnetul de muncă.
Ori, actul normativ invocat - Decretului-Lege nr.46/1982, a avut ca obiect majorarea retribuțiilor tarifare ale personalului muncitor, a alocațiilor de stat pentru copii, a pensiilor și alte drepturi care se acordau în raport de nivelul retribuțiilor sau pensiilor astfel încât retribuțiile majorate, acordate cu acest temei, trebuiau înregistrate în carnetul de muncă. În plus, în situația în care ar fi fost achitate contribuții de asigurări sociale la salariile tarifare efectiv realizate ar fi fost evidențiate aceste sume și în carnetul de muncă deoarece potrivit Ordinului 136/29.07.1976 (pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă), pct.4 din Anexă se prevede că "la coloana 6 din carnetul de muncă se înscriu retribuția tarifară de încadrare așa cum rezultă din actul organului competent care a stabilit aceasta, iar în situația în care persoana încadrată beneficiază de o retribuție mai mare sau de o sau de o indemnizație care potrivit dispozițiilor legale, se include în retribuția tarifară de încadrare, în carnetul de muncă se menționează atât retribuția tarifară de încadrare, cât și, separat, dedesubt, majorarea sau indemnizația ce se include în aceasta, făcându-se mențiuni corespunzătoare la încetarea situației. Din analiza carnetului de muncă se reține că nu există mențiuni cu privire la majorarea retribuției tarifare în perioadele invocate.
Pentru aceste considerente se apreciază că pârâtele au respectat dispozițiile legale în materie, sens în care va fi respinsă ca neîntemeiată contestația formulată împotriva deciziei nr.X/29.04.2013 și a Hotărârii nr.X/19.12.2016.
Opinia asistenților judiciari este în conformitate cu hotărârea pronunțată și considerentele prezente
Data publicarii pe portal:26.05.2017
| ← Desfacerea contractului de muncă. Jurisprudență Desfacerea... | Pensii. Jurisprudență Pensii → |
|---|
