Desfacerea contractului de muncă. Jurisprudență Desfacerea contractului de muncă
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 206 din data de 21.03.2017
Încetare contract individual de muncă pe durata perioadei de probă conform dispozițiilor art.31 alin.1 și 3 Codul muncii potrivit cărora ,,Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere; pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia";.
Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora.
Tribunalul Mehedinți - sentința din 21.03.2017
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 25.08.2016, contestatoarea TD a chemat în judecată intimata SC PT SRL, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei nr.24/03.08.2016 de încetare a contractul individual de muncă și a notificării nr.1/03.08.2016, anularea clauzei de la pct. L lit.a din contractului individual de muncă înregistrat sub nr.13/01.06.2016 privind perioada de probă de 90 de zile, reintegrarea pe postul deținut anterior și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediată, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, contestatoarea a arătat că în perioada 01.06.2016-03.08.2016 a fost angajata intimatei SC PT SRL, iar prin decizia nr.24/03.08.201 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă, conform art.31 alin.1 și 3 Codul muncii, decizie pe care o consideră nelegală și netemeinică.
A mai arătat că în perioada 2006-02.06.2016 a fost angajata SC IPI SRL, în funcția de șef stație P, iar anterior acestei date, a lucrat ca gestionar în cadrul P. Urmare a privatizării și reorganizării acestei societăți, a avut loc un transfer de întreprindere, stația P nr.7, fiind preluată împreună cu întreg personalul de către SC IPI SRL. La data de 01.06.2016 a încetat contractul dintre PM SRL și SC IPI SRL, având loc un nou transfer, în sensul prevăzut de Directiva nr.2001/23/CE și Legea nr.67/2006, astfel că stația P nr. 7 împreună cu întreg personal, a fost preluată de societatea intimată.
Contestatoarea a menționat că, înainte cu aproximativ 3 zile de data de 01.06.2016 a primit o informare transmisă electronic din partea P cu privire la schimbarea de dealer, urmând ca la data de 02.06.2016 să aibă loc inventarul la nivelul stației, în vederea predării - preluării Stației nr.7 de către noul dealer.
A susținut că la data de 02.06.2016, cu ocazia predării - preluării stației nr.7, la solicitarea administratorului SC PT SRL, a semnat "în alb"; contractul de muncă cu noul partener P, primind asigurări că au fost menținute aceleași dispoziții contractuale, însă la data de 03.08.2016 i-a fost comunicată notificarea și decizia de încetare a contractului individual de muncă emise în baza art.31 Codul muncii.
Contestatoarea a arătat că intimata a încălcat dispozițiile art.17 Codul muncii care impun angajatorului obligația de a informa angajatul cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice, susținând că prin introducerea în noul contract de muncă a clauzei privind perioada de probă de 90 zile, au fost încălcate prevederile Directivei 2001/23/CE și ale Legii nr.67/2006 care interzic modificarea contractului individual de muncă în cazul în care are loc un transfer de întreprindere, așa cum a fost și cazul preluării stației de carburanți nr.7 DTS.
A mai precizat că data noului contract de muncă este 01.06.2016, dată la care a și început activitatea, în această situație fiind toți lucrătorii din stația nr.7 DTS, iar contractul individual de muncă cu PI a încetat la data de 02.06.2016, ceea ce dovedește că a avut loc un transfer colectiv de personal.
În acest sens, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 3 alin.1 din Directiva 2001/23/CE potrivit cărora "drepturile și obligațiile cedentului ce decurg dintr-un contract de muncă sau raport de muncă, existent la data transferului, în cazul unui astfel de transfer, sunt transferate cesionarului"; și a apreciat că intimata, în calitate de cesionar, avea obligația de a prelua toate drepturile și obligațiile din fostul contract individual de muncă, neavând dreptul să insereze în noul contract individual de muncă nici un fel de clauze referitoare la perioada de probă, inserarea acestei clauze fiind nelegală și, prin urmare, încetarea contractului individual de muncă în baza notificărilor făcute în perioada de probă este la rândul ei, nelegală.
A arătat că în perioada în care a ocupat funcția de șef de stație la IP, a efectuat periodic cursuri de instruire organizate de P, fiind evaluată la fiecare modificare a procedurii de lucru, aspect de care noul angajator avea cunoștință.
Prin acțiune s-au invocat dispozițiile art. 31 alin.1 și 3 Codul muncii și s-a arătat că dreptul angajatorului de a denunța unilateral contractul în perioada de probă este limitat de constatarea inaptitudinilor profesionale ala angajatului, iar constatarea trebuie să se bazeze pe criterii obiective, care, în cazul unui conflict de muncă, pot fi verificate de către instanță pentru a înlătura eventuale aprecieri abuzive, fără legătură cu relația de muncă, în caz contrar s-ar ajunge la situația în care notificarea ar avea caracter absolut și nu ar mai putea fi atacată în justiție.
De asemenea, au fost invocate dispozițiile art. 8 alin.1 Codul muncii care consacră principiul bunei-credințe în desfășurarea relațiilor de muncă, arătându-se că față de interdicția legală de concediere în situația în care a intervenit un transfer între întreprinderi noul angajator (societatea intimată) sub umbrela clauzei privind perioada de probă, ce permite denunțarea unilaterală a contractului de muncă, a urmărit să înlăture anumiți salariați, selectați de administrator, concedierea fiind interzisă în situația unui transfer de întreprindere.
Contestatoarea a arătat că societatea intimată a emis atât notificare, cât și o decizie de încetare a raporturilor de muncă, ceea ce denotă caracterul abuziv al concedierii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului muncii, Legea nr. 67/2009 și Directiva 2001/23/CEE.
În dovedirea susținerilor din acțiune contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie conform cu originalul următoarele înscrisuri: decizia contestată nr. 24/03.08.2016, notificarea nr.1/03.08.2016, contractul individual de muncă nr.13/01.06.2016, actul adițional nr. 13/02.06.2016 la contractul individual de muncă nr.13/01.06.2016, adeverința nr. 133/17.08.2016, carnetul de muncă și listă - concediu de odihnă efectuat în perioada 01.01.2016 - 31.05.2016 Stația P nr.7.
Conform art.201 alin.1 Cod procedură civilă acțiunea a fost comunicată în copie intimatei care nu a formulat întâmpinare.
În ședința publică din data de 25.10.2016 apărătoarea contestatoarei a depus la dosar o cerere de renunțare la petitul privind reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către intimată cu mențiunea să comunice dacă reclamanta a fost angajată la SC P, pe ce perioadă a fost angajată și care a fost funcția și locul de muncă ale acesteia; dacă urmare a reorganizării SC P personalul de la Stația P nr.7 a fost preluat de SC IPI SRL; dacă intimata a preluat personalul SC IPI SRL, în caz afirmativ în ce temei și la ce dată; s-a solicitat ca relațiile să fie însoțite de înscrisuri justificative și să se înainteze la dosar copia deciziei nr. 92/02.06.2016 de încetare a contractului individual de muncă al contestatoarei cu SC IPI SRL.
Intimata SC PT SRL, prin avocat, a depus răspuns, la relațiile solicitate, respectiv note de ședință, la care s-a atașat actul adițional la convenția pentru operarea stației de distribuție a carburanților 7101R/02.09.2009.
La termenul de judecată din data de 15.11.2016, instanța, în raport de dispozițiile art. 406 alin.6 Cod procedură civilă și art. 139 alin.5 Cod procedură civilă, a disjuns judecata petitului acțiunii referitor la reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii și a dispus formarea unui dosar separat pentru a se discuta cererea de renunțare la judecată, în cauza de față instanța rămânând învestită cu soluționarea celorlalte petite ale acțiunii.
La termenul de judecată din data de 29.11.2016, instanța a pus în vedere apărătorului intimatei să completeze înscrisurile în sensul de a depune la dosar convenția încheiată în anul 2009 între PM SRL și SC PT SRL pentru operarea stației de distribuție a carburanților, înscrisuri din care să rezulte care au fost stațiile preluate de la P, să precizeze dacă au existat relații contractuale între societatea pârâtă și SC IPI SRL, în caz afirmativ în ce s-au concretizat aceste relații și care a fost modalitatea de angajare a contestatoarei la intimată (cerere, participare la concurs, etc), răspunsul la relațiile solicitate fiind depus la dosarul cauzei la data de 13.12.2016.
De asemenea, s-a pus în vedere apărătorului contestatoarei să depună la dosar copia carnetului de muncă în integralitatea sa, contractele individuale de muncă și actele adiționale încheiate de contestatoare cu SC IPI SRL, decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 92/02.06.2016, să facă dovada susținerilor din acțiune în sensul că a avut loc un transfer de întreprindere, să depună informarea transmisă electronic cu privire la schimbarea de dealer la care se face referire în cererea de chemare în judecată.
La solicitarea instanței, contestatoarea a depus la dosar o precizare privind motivarea în fapt a petitului privind anularea clauzei de la pct. L, lit. a din contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 13/01.06.2016 în registrul de evidență a salariaților, privind perioada de probă de 90 zile calendaristice.
La termenul de judecată din data de 31.01.2017 instanța a pus în vedere apărătorului intimatei să răspundă în scris în ce temei a avut loc predarea patrimoniului Stației P nr.7 DTS către SC PT SRL de către SC IPI SRL, dacă odată cu preluarea patrimoniului intimata a preluat și personalul Stației P nr. 7 DTS, dacă s-a încheiat un înscris în acest sens în baza căruia a avut loc predarea/primirea între cele două societăți, precum și să depună la dosar o listă nominală cu personalul societății la data preluării patrimoniului de către societatea intimată de la SC IPI SRL, respectiv personalul angajat în perioada 01.06.2016-02.06.2016, răspunsul fiind depus la dosar la data de 21.02.2017, respectiv 14.03.2017.
Analizând contestația în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie instanța constată și reține următoarele:
Contestatoarea TD a fost angajata intimatei SC PT SRL în baza contractului individual de muncă nr. 13/01.06.2016, începând cu data de 02.06.2016 și a îndeplinit funcția de șef stație până la data de 04.08.2016 când i-a încetat contractul individual de muncă, conform art. 31 alin. 1,3 Codul muncii, așa cum reiese din decizia nr. 24/03.08.2016 emisă de intimată.
Prin contestația dedusă judecății, astfel cum a fost precizată, se solicită anularea deciziei nr. 24/03.08.2016 și a notificării nr. 1/03.08.2016, anularea clauzei de la pct. L lit. a din contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 13/01.06.2016 privind perioada de probă de 90 de zile calendaristice, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu era concediată.
Examinând solicitările contestatoarei în raport de probele administrate în cauză, instanța constată că sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
Din cuprinsul contractului individual de muncă nr. 13/01.06.2016 încheiat între contestatoarea TD și intimata SC PT SRL reiese că la pct. L lit. a din contract s-a prevăzut o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice.
Prin notificarea nr. 1/03.08.2016 intimata a adus la cunoștința contestatoarei că începând cu data de 04.08.2016 îi încetează contractul individual de muncă nr. 13/01.06.2016 în temeiul art. 31 alin. 1,3 Codul muncii, iar prin decizia nr. 24/03.08.2016 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatei TD în temeiul art. 31 alin. 1,3 Codul muncii, începând cu data de 04.08.2016 pentru notificarea nr. 1/03.08.2016 de încetare a contractului individual de muncă în perioada de probă.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1,3 Codul muncii ,,Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere; pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia";.
Având în vedere că prin contractul individual de muncă nr. 13/01.06.2016 încheiat între părți, s-a prevăzut o clauză privind perioada de probă de 90 de zile calendaristice, instanța constată că intimata a făcut aplicarea dispozițiilor legale susmenționate care prevăd posibilitatea încetării contractului individual de muncă la inițiativa oricăreia dintre părți, printr-o notificare scrisă, fără preaviz.
Susținerea contestatoarei potrivit căreia inserarea clauzei privind perioada de probă este nelegală și, prin urmare, încetarea contractului individual de muncă în baza notificării făcute în perioada de probă este, la rândul ei, nelegală, nu poate fi primită, atât timp cât contractul individual de muncă a fost semnat de ambele părți, ceea ce înseamnă că acestea și-au însușit conținutul contractului și au acceptat clauzele acestuia.
Faptul că, așa cum arată contestatoarea în acțiune, aceasta a semnat ,,în alb"; contractul individual de muncă încheiat cu intimata, nu constituie un motiv de anulare a clauzei de la pct. L lit. a referitoare la perioada de probă, întrucât semnând contractul în această modalitate, salariata a acceptat posibilitatea inserării în conținutul contractului și a unor clauze care nu-i sunt favorabile.
Motivarea contestatoarei în sensul că a fost convinsă că este doar o formalitate, nu poate fi primită, având în vedere nivelul de pregătire al acesteia, vechimea în muncă și faptul că nu s-a aflat pentru prima dată în situația de a încheia un contract individual de muncă, astfel că nu se poate susține că nu avea reprezentarea a ceea ce înseamnă încheierea unor raporturi de muncă cu un angajator.
Referitor la susținerea contestatoarei potrivit căreia între SC IPI SRL, societate la care a fost angajată pe perioada 29.03.2006-02.06.2016, conform adeverinței nr. 133/17.08.2016 (fila 14, vol. I) și societatea intimată SC PT SRL a avut loc un transfer în sensul prevăzut de Directiva nr. 2001/23/CE și Legea nr. 67/2006, astfel că intimata în calitate de cesionar, avea obligația să preia toate drepturile și obligațiile din fostul contract individual de muncă, neavând dreptul să insereze în noul contract individual de muncă niciun fel de clauză referitoare la perioada de probă, instanța constată că este neîntemeiată.
În acest sens se reține că într-adevăr contestatoarea a fost angajată a SC IPI SRL în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM M sub nr. 101411/43/17.04.2006 (lila 32, vol. II dosar), iar prin decizia nr. 92/02.06.2016 (fila 28, vol. II dosar) i-a încetat contractul individual de muncă cu această societate, începând cu data de 02.06.2016, prin acordul părților, în temeiul art. 55 lit. b Codul muncii.
La data de 01.06.2016 contestatoarea a încheiat însă un nou contract individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență a salariaților sub nr. 13/01.06.2016 cu societatea intimată SC PT SRL, urmând să desfășoare activitate în funcția de șef stație la această societate, începând cu data de 02.06.2016 la Stația nr. 7 DTS.
Astfel, conform susținerilor intimatei (fila 44 vol. I), susțineri dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, în anul 2009 această societate a încheiat o convenție-contract de agenție pentru operarea stației de distribuție a carburanților 7101R/02.09.2009 cu SC PM SRL în temeiul art.2072-2095 cod civil (filele 55-225 vol. I), la data de 25.05.2016 a încheiat actul adițional nr. 7829/25.05.2016 (filele 1-18, vol. II) prin care a fost suplimentat numărul stațiilor de distribuție a carburanților începând cu data de 02.06.2016, iar pentru a desfășura activitate în noua stație, societatea a angajat mai multe persoane, printre care și contestatoarea în baza unor contracte individuale de muncă încheiate în conformitate cu dispozițiile Codului muncii, intimata menționând că nu a preluat personalul SC IPI SRL.
De asemenea, prin răspunsul aflat la fila 19, vol. II dosar, intimata a arătat că între SC PT SRL și SC IPI SRL nu au existat relații contractuale, menționând că în ceea ce privește modalitatea de angajare a contestatoarei, acesteia i s-a propus încheierea unui contract individual de muncă cu SC PT SRL, dat fiind faptul că prin extinderea rețelei de distribuție a societății cu încă o stație, societatea trebuia să angajeze personal pentru a respecta numărul minim de salariați, impuși prin convenție, ținând seama și de necesitatea continuării activității.
Din adresa nr. 03/10.01.2016 emisă de SC IPI SRL (fila 26 vol. II) reiese că predarea patrimoniului Stației P nr. 7 DTS a fost efectuată în perioada 1-2.06.2016 de către această societate către SC PT SRL sub supravegherea PM SRL, la momentul predării stației nr. 7-02.06.2016, fiind întocmite deciziile de încetare a activității tuturor celor 11 angajați.
Totodată, din răspunsul intimatei (fila 45, vol. II dosar) reiese că în data de 02.06.2016 s-au încheiat protocoalele de predare primire cu ocazia schimbării de dealeri, așa cum rezultă și din decizia privind constituirea deciziei de inventar, iar conform protocolului încheiat cu ocazia predării primirii de la fostul dealer la societatea intimată în calitate de nou dealer al P, intimatei nu i-a fost predat și personalul angajat al SC PII SRL, între cele două societăți, neexistând nici o relație economică sau de altă natură, menționându-se totodată, că pentru întreg personalul angajat al SC PT SRL s-au încheiat contracte individuale de muncă.
Prin urmare, având în vedere actele aflate la dosarul cauzei, instanța apreciază că este neîntemeiată susținerea contestatoarei potrivit căreia la data de 02.06.2016 a avut loc un transfer de întreprindere, în sensul prevăzut de Directiva 2001/23/CE și Legea nr. 67/2006 și că Stația nr. 7 a fost preluată de societatea intimată împreună cu întreg personalul existent la momentul transferului, situație ce impunea transferul drepturilor și obligațiilor decurgând din contractele individuale de muncă de la data transferului.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora "Prevederile prezentei legi reglementează condițiile în care se realizează protecția drepturilor de care beneficiază salariații, prevăzute în contractele individuale de muncă și în contractul colectiv de muncă aplicabil, în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora către un alt angajator, ca rezultat al unei cesiuni sau fuziuni, potrivit legii";, iar art. 4 din același act normativ prevede că în sensul prevederilor prezentei legi, prin transfer se înțelege trecerea din proprietatea cedentului în proprietatea cesionarului a unei întreprinderi, unități sau a unor părți ale acestora, având ca scop continuarea activității principale sau secundare, indiferent dacă urmărește sau nu obținerea unui profit";.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 67/2006 ,,Drepturile și obligațiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă și din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului";.
Or, raportând dispozițiile legale sus menționate la speța dedusă judecății, instanța constată că din probele administrate în cauză, nu reiese că între SC IPI SRL și societatea intimată ar fi avut loc un transfer de întreprindere, în cauză nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de Legea nr. 67/2006.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar reiese că între PM SRL și SC PT SRL s-a încheiat o convenție pentru operarea stației de distribuție a carburanților, prin actul adițional încheiat între aceleași părți la data de 25.05.2016 s-a suplimentat numărul de stații de distribuție a carburanților, iar la data de 02.06.2016 s-a încheiat protocolul de predare primire stație de distribuție carburanți P 7 DTS între SC PM SRL, SC PT SRL și SC IPI SRL, având ca obiect predarea primirea mijloacelor fixe și a altor elemente referitoare la stația de distribuție carburanți nr. 7 DTS de la fostul dealer la societatea intimată, în calitate de nou dealer al P.
Așa fiind, se reține că este neîntemeiată cererea contestatoarei privind anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă și a notificării nr. 1/03.08.2016, precum și a clauzei de la pct.L lit.a din contractul individual de muncă privind perioada de probă.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, instanța constată că este neîntemeiată contestația precizată, urmând să fie respinsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a fi obligată contestatoarea TD să plătească intimatei SC PT SRL suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată ce constau în onorariu de avocat, conform chitanței nr.594/14.11.2016 aflată la dosarul cauzei.
| ← Desfacerea contractului de muncă. Jurisprudență Desfacerea... | Contestaţie decizie pensie. Jurisprudență Pensii → |
|---|
