Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.26
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 9.01.2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta CFR SA B- G, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr.1137/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în G,- bis, - B,.86, având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care invederează că s-a depus la dosar întâmpinare în 2 exemplare, după care:
Curtea consideră că nu este necesară comunicarea întâmpinării, constată cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului formulat.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constata următoarele:
Prin sentinta civila nr. 1137/22.09.2008 a Tribunalului G, s-a admis în parte contestația formulata de contestatorul si s-a anulat decizia nr-/11.08.2008 emisa de parata Regionala de Transport Feroviar de
A fost obligata parata sa plătească contestatorului drepturile salariale aferente celor 2 zile de suspendare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul, a solicitat în contradictoriu cu intimata Regionala de Transport Feroviar de Călători G, anularea deciziei de sancționare disciplinară nr-/11.08.2008, plata drepturilor salariale reținute în baza acestei decizii și cheltuieli de judecată.
Motivându-și în fapt contestația, a arătat că a fost sancționat disciplinar, în sarcina sa reținându-se că nu a realizat norma lunară de încasări în tren, pentru lunile martie - mai 2008, așa cum este prevăzut în actul - emis de către intimată.
A mai precizat, că în conținutul deciziei nu se consemnează motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului.
Cu privire la fondul cauzei, a arătat că obligația de a încasa pe trenuri o anumită sumă prestabilită, este imposibil de realizat material, dar în același timp și nelegală.
De asemenea, a susținut că intimata nu a probat vinovăția sa în nerealizarea normei.
În susținerea contestației, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Intimata, în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A susținut, că norma de încasări a fost stabilită împreună cu sindicatul de ramură, și că apărările invocate de contestator, nu au putut fi luate în considerare, întrucât contravin statutului disciplinar și fișei postului.
A mai precizat intimata, că este în deplină cunoștință de cauză cu situația din tren și că analizează permanent și modifică norma de încasare, în funcție de media biletelor vândute pe o anumită perioadă de timp.
În combaterea susținerilor contestatorului, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Contestatorul este salariatul societății intimate, în funcția de șef de tren.
Prin decizia nr-/11.08.2008 a fost sancționat cu suspendarea contractului individual de muncă pentru 2 zile, în temeiul disp.art. 264 lit. "b" din Codul muncii, pe motiv că în cursul lunilor martie - mai 2008, nu a realizat norma de încasări.
Apărările contestatorului cu ocazia cercetării disciplinare, au fost înlăturate de intimată, chiar dacă cu o motivare care nu a convins salariatul, excepția invocată de către aceasta, fiind neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că măsura de suspendare a contractului individual de muncă pentru 2 zile, dispusă împotriva contestatorului, este netemeinică pentru următoarele considerente:
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată, încalcă prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare;
- obligația de serviciu trebuie să fie legală, posibilă;
- fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;
- prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate;
Persoanei vinovate de săvârșirea unei abateri disciplinare, i se aplică o pedeapsă, aceasta având un caracter precumpănitor moral sau material, după caz, în funcție de gravitatea abaterii săvârșite.
În prezenta cauză, intimata reținut în sarcina contestatorului, faptul că nu a realizat norma de încasări în tren. Această obligație impusă în sarcina contestatorului printr-o decizie internă, are un caracter vădit nelegal. Regula, o constituie faptul că fiecare călător își cumpără bilet înainte de a se urca în tren. În situațiile excepționale, când un călător nu are legitimație, contravaloarea călătoriei se achită șefului de tren. A impune o normă de încasări, la nivelul anului 2008, este mai mult decât bizar și nu reflectă decât incapacitatea angajatorului de a verifica modul în care salariații își respectă îndatoririle de serviciu, referitor la controlul biletelor în tren. Dacă există suspiciuni cu privire la practici nelegale ale șefilor de tren, atunci șeful ierarhic trebuie să dispună controale pentru a depista situațiile și a aplica măsuri disciplinare. Soluția stabilirii apriori a unei norme de încasări în tren este nelegală, de natură să impună salariaților sarcini aberante, excesive, imposibil de realizat.
Având în vedere că intimata nu a probat vinovăția contestatorului, instanța a admite acțiunea și a dispus anularea deciziei de sancționare disciplinară nr-/11.08.2008.
Ca efect al anulării deciziei de sancționare, a obligat intimata să achite contestatorului drepturile salariale reținute în temeiul acesteia.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs parata CFR SA B-Regionala de Transport Feroviar de G pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a reținut că obligația impusă în sarcina contestatorului printr-o decizie internă are un caracter vădit nelegal.
Astfel, a arătat că s-a aprobat Norma de valabilă începând cu data de 01.03.2008.
Conf. art. 11 litera a din Statutul disciplinar salariații au obligația să execute întocmai și la timp toate sarcinile ce decurg din funcția pe care o îndeplinesc iar potrivit art. 11 litera b din același act normativ, au obligația să dea dovada de inițiative, simț de răspundere și grijă deosebită în activitatea desfășurată.
Contestatorul intimat nu a respectat a realizat norma de încasare pe nici o lună deși numărul salariaților care realizează această normă este mai mare decât a celor ce nu o realizează.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate și respingerea contestației ca nefondată.
În drept, a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9.pr. civila.
Intimatul contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat față de următoarele considerente:
Răspunderea disciplinară este constituită dintr-un ansamblu de norme juridice care sancționează abaterea disciplinară, respectiv fapta în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat.
Elementul declanșator al răspunderii disciplinare îl constituie încălcarea de către angajat, în mod culpabil, a obligațiilor sale de serviciu.
În speță, Curtea apreciază că în mod corect a reținut prima instanță faptul că obligația impusă contestatorului intimat este abuzivă.
Răspunderea disciplinară are o întreită funcție și anume: sancționatorie, preventivă și educativă.
Ori, dacă obligația impusă este în sine abuzivă, răspunderea disciplinară nu își mai poate atinge scopul.
Aplicarea unei sancțiuni disciplinare nu poate să depindă de un element aleatoriu, pentru că însuși contractul individual de muncă are un caracter oneros.
În speță, a impune salariatului să realizeze o anumită norma de încasări prin vânzarea biletelor emise în tren este o măsură abuzivă, care poate da naștere la aplicarea de sancțiuni abuzive, culpa salariatului sancționat fiind practic inexistentă.
În consecință, motivele de recurs sunt nefondate, neavând nici o relevanță faptul că unii salariați realizează sau chiar depășesc norma de încasări, atât timp cât instanța a concluzionat că măsura aprobată este abuzivă pentru salariați.
Față de toate aceste considerente, se apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică din toate punctele de vedere, sancțiunea aplicată fiind nelegală.
În consecință, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 pr. civila și, în baza disp. art. 312 alin. 1.r Cod Penal civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CFR SA B- G, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr.1137/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/27.01.2009
FOND: -
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Benone Fuică, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1015/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 792/2008. Curtea... → |
|---|
