Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 3414/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1278/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3414R
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.99 din 07.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45200/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata ROMÂNIA SA, având ca obiect-contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.43/2009 și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Se învederează faptul că intimata a depus prin serviciul registratură la data de 05.05.2009 întâmpinare în 2 exemplare.
Se comunică recurentului, prin avocat, un exemplar al întâmpinării.
Recurentul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.Depune acte, comunică intimatei prin avocat.
Intimata, prin avocat nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de recurent.
Curtea, deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de recurent, o încuviințează și reține actele la dosar.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cererii de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, susținând oral motivele de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Intimata, prin avocat solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare, pe care le susține, cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.99/07.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins ca neîntemeiată acțiunea privind pe contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC ROMÂNIA SA.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit Contractului Individual de Muncă nr.2803/01.04.1997, contestatorul este salariat al intimatei, îndeplinind funcția de inginer.
Prin decizia nr.6674/05.11.2008, intimata a dispus suspendarea Contractului Individual de Muncă, în temeiul dispozițiilor art. 52 (1) litera a din Codul Muncii.
Conform acestui text, Contractul Individual de Muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului, pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condițiile legii.
Constatând că decizia contestată este emisă cu respectarea dispozițiilor legale, suspendarea având ca temei cercetarea disciplinară instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
Susținerile contestatorului, că decizia de suspendare a Contractului Individual de Muncă are la bază un înscris fals, nu pot fi reținute fără a fi probate, iar împrejurarea că pe perioada suspendării intimata a înțeles să-i achite drepturile salariale, nu-i conferă deciziei de suspendare un caracter ilegal.
Împotriva aceste sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat reclamantul ,care,întemeindu-se pe dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, a criticat sentința ca netemeinică și nelegală
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susține cu privire la excepția conexității invocată că a învederat instanței că sunt îndeplinite condițiile conexării dosarului cu cel avînd ca obiect aplicarea sancțiunii disciplinare, respectiv nr-.
Pentru a fi incidente dispoz.art. 164 Cod pr.civilă trebuie îndeplinite condițiile: existența mai multor cauze aflate pe rolul instanțelor, în care sunt aceleași părți(sau chiar împreună cu altele) și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură.
Recurentul a susținut că pe rolul Tribunalului București este înregistrat dosarul nr. -, avându-l ca parte în calitate de reclamant și SC ROMANIA SA, în calitate de pârâtă,fiind îndeplinite astfel condiția existenței concomitente a litigiilor și identității de părți.
Obiectul dosarului indicat mai sus îl constituie contestația recurentului împotriva deciziei de sancționare emisă ca urmare a cercetării efectuate în baza deciziei de suspendare nr. 6674/2008. În condițiile în care toate demersurile realizate de intimată în temeiul deciziei de suspendare au constituit temeiul cercetării prealabile și deciziei de sancționare, este evident ca obiectul si cauza celor doua litigii au o strânsa legătură. Mai mult, in situația în care cele doua decizii (de suspendare și sancționare) au fost emise la aproape 30 de zile distanta una de alta, exercitarea dreptului acestuia de a ataca prima decizie era in pericol de decădere,intenția sa fiind aceea de a ataca cele doua acte simultan, in cadrul aceluiași dosar, tocmai pentru a asigura o judecare corecta a tuturor aspectelor.
In aceste condiții, soluția corecta era conexarea celor doua dosare si judecarea contestației odată cu judecarea sancțiunii.
Cu privire la susținerea instanței referitoare la legalitatea deciziei, aceasta nu este întemeiata,pentru a fi legal, un act trebuie sa îndeplinească toate condițiile prevăzute de lege pentru emiterea sa valabila.
In situația in care decizia a fost emisa fara respectarea dispozițiilor 49 alin. (2) Codul Muncii aceasta este lipsita de putere juridica iar practica instanței supreme a statuat ca existenta unui singur element de nulitate atrage nulitatea întregului act, in materia aplicabila. Dispunerea plații salariului pe perioada suspendării este, prin raportarea la disp. art. 49 alin. (2) Codul Muncii, o dispoziție ilegala.
de existenta referatului in baza căruia a fost declanșata cercetarea prealabila, precizez ca instanța nu a analizat corespunzator înscrisul depus de intimata, în decizia de suspendare menționîndu-se despre un referat emis de departamentul însă referatul prezentat de intimata este întocmit de o alta persoana, astfel ca temeiul indicat in decizie pentru inceperea cercetării disciplinare lipsește iar în lipsa acestuia, cercetarea disciplinara este lipsita de valabilitate.
Totodată recurentul susține că i-a fost incalcat dreptul la apărare, la dosarul cauzei fiind depusa întâmpinare de către intimată la data de 19.12.2008. Desi data la care a primit înscrisul permitea instanței sa comunice întâmpinarea, acest lucru nu s-a întâmplat iar cererea sa de acordare a unui termen pentru pregătirea apărării in cunoștința de cauza a fost respinsa. Despre aceasta cerere instanța nu menționează nimic in hotărârea pronunțata.
Intimata SC ROMÂNIA SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele în raport de dispoz art. 3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat pentru următoarele considerente:
Astfel sunt nefondate susținerile recurentului privind soluționarea eronată de către instanța fondului a excepție de conexitate invocate de către acesta, deoarece dispozițiile art. 164 alin.1 Cod pr.civilă prevăd că părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricinii ce se află în fața aceleiași instanțe sau instanțe deosebite de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură.
Prin urmare, conexarea are un caracter facultativ pentru instanță iar nu obligatoriu după cum fără temei susține recurentul, iar pentru a fi primită excepția de conexitate este necesară întrunirea atât a condiției existenței acelorași părți cît și a condiției ca cele două pricini să aibă un obiect și o cauză între care există o strânsă legătură; ori în cauză nu există o strânsă legătură de obiect sau de cauză între contestația introductivă de instanță prin care se contestă legalitatea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă și cauza înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr.-, prin care recurentul contestă legalitatea concedierii sale,pricinile avînd obiecte și cauze diferite, în primul caz cauza acțiunii referindu-se la măsura suspendării iar în cel de-al doilea referindu-se la săvârșirea unei abateri disciplinare.
Nefondate sunt și susținerile referitoare la reținerea eronată de către instanța fondului a legalității deciziei contestate, deoarece legalitatea unui act juridic semnifică conformitatea acestuia la momentul încheierii sale cu normele juridice imperative edictate pentru valabila sa încheiere; ori dispozițiile art. 49 al.2 Cod muncii sunt în mod evident supletive cu consecința că angajatorul poate deroga de la acestea în interesul salariatului plătindu-i drepturile salariale și pe perioada suspendării.
Fiind vorba, în consecință, de norme supletive, încălcarea dispozițiilor art. 49 al.2 din Codul muncii nu sunt sancționate cu nulitatea absolută,contrar susținerilor recurentului ce apar ca nefondate.
Nici susținerile privind existența unui înscris fals ca temei al suspendării contractului individual de muncă prin decizia contestată nu poate fi primit câtă vreme recurenta nu a făcut dovada falsului în conformitate cu dispoz.art.177 și urm. Cod pr.civilă.
Vor fi respinse și susținerile privind încălcarea dreptului la apărare al recurentului în condițiile în care acesta a fost asistat de apărător ales în fața instanței de fond și nu a solicitat amânarea cauzei în vederea luării la cunoștință a întâmpinării și înscrisurilor anexate, după cum rezultă din partea introductivă a hotărârii; ori în condițiile în care această susținere a recurentului nu ar fi fost cuprinsă în partea introductivă a hotărârii, fiind incidente dispozițiile art. 281 Cod pr.civilă, partea avea posibilitatea de a îndrepta această pretinsă omisiune pe calea unei încheieri de completare a hotărârii ceea ce nu s-a întîmplat.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.99 din 07.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ROMÂNIA SA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2ex/09.06.2009
Jud.fond-
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Ignat Silvia Georgiana
| ← Conflict de muncă. Decizia 129/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 5368/2009. Curtea... → |
|---|
