Conflict de muncă. Decizia 129/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 129
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1733 din 5.11.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind SC SA I - prin lichidator Casa de Insolvență M
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatar pentru recurentul, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Mandatar pentru recurentul depune la dosar un număr de 17 înscrisuri. Arată că a solicitat la termenul anterior ca intimata să depună fișa de pontaș și fișa de protecția muncii din care rezultă că a lucrat la grupa
Instanța, având în vedere că la instanța de fond cauza a fost soluționată pe excepție și nu pe fond, respinge cererea formulată de mandatarul recurentului pentru administrarea probei cu înscrisuri, respectiv fișa de pontaj și fișa de protecția a muncii, deoarece această probă nu este utilă soluționării cauzei.
Mandatar pentru recurentul arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Mandatar pentru recurentul arată că la data încetării contractului de muncă, la poziția 49 din carnetul de muncă, era trecută perioada de 17 ani și 2 luni în grupa I de muncă. Doar atunci când s-a emis adeverința salarială a știut că nu are 17 ani vechime în grupa I de muncă. Consideră că excepția este inadmisibilă.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA I solicitând a fi obligată să-i recunoască grupa I de muncă pentru perioada 23.11.1977-1.03.1986 și să rectifice pozițiile 11-20 din carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 23.11.1977 s-a încadrat ca forjor, desfășurând efectiv această activitate, în același loc de muncă, până la încetarea contractului de muncă. În carnetul de muncă, în mod corect a consemnat pârâta că a desfășurat activitatea în grupa I de muncă timp de 17 ani și 2 luni, perioadă în care și semnat fișe de protecția muncii pentru meseria de forjor, nu pentru cea de termist, cum este consemnat în carnetul de muncă.
Reclamantul a depus copii de pe înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii. A arătat pârâta că i s-a întocmit reclamantului adeverința nr. 849/20.08.2008, înaintată și Casei Județene de Pensii I pentru verificarea legalității și conformității cu Legea nr. 19/2000.
Mai mult, reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, abrogat prin Legea nr. 19/2000, și nici o instituție nu poate fi obligată să întocmească un act pe o prevedere legală care nu mai este în vigoare de 8 ani.
Din oficiu, au fost invocate excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția necompetenței materiale.
Prin sentința civilă nr. 1733 din 5 noiembrie 2008, Tribunalul Iașia respins cererea privind recunoașterea grupei de muncă pentru perioada 23.11.1977-1.03.1986 formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA I, prin lichidator Casa de Insolvență M.
A declinat în favoarea Judecătoriei Iași soluționarea cererii privind rectificarea pozițiilor 11-20 din carnetul de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepțiile invocate din oficiu sunt întemeiate.
Reclamantul a solicitat ca fostul angajator să-i recunoască grupa I de muncă pentru perioada 23.11.1977-1.03.1986.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Din carnetul de muncă rezultă că reclamantul a fost salariatul pârâtei până la data de 1.06.1996. Prin urmare, de la data când i s-a desfăcut contractul de muncă și i s-a completat carnetul de muncă începe să curgă termenul de prescripție pentru acțiunea privind grupa de muncă în care se încadrează activitatea desfășurată la această unitate.
Reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată la data de 16.09.2008, după expirarea termenului prevăzut de art. 283 alin. 2 Codul muncii, urmând să se respingă cererea privind recunoașterea grupei I de muncă, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Reclamantul a solicitat și rectificarea pozițiilor 11-20 din carnetul său de muncă. Cererile privind înscrierea de mențiuni în carnetul de muncă se soluționează, potrivit dispozițiilor art. 8 din Decretul 92/1976, de judecătorie, urmând ca, în baza dispozițiilor art. 158 Cod proc. civilă să se decline competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul.
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc. civilă, se susține că în mod neîntemeiat a fost respinsă ca prescrisă cererea privind recunoașterea grupei Solicitarea întemeiată pe Ordinul nr. 50/1990 are caracter nepatrimonial, nefiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 283 alin. 2 Codul muncii, recurentul susține că dreptul său la acțiune nu este prescris, deoarece a luat la cunoștință de faptul că nu i s-a operat corect în cartea de muncă în momentul în care i s-a comunicat, de către Casa Județeană de Pensii I, că nu îndeplinește condițiile de pensionare. Recurentul a depus două declarații autentificate.
Intimata nu a formulat întâmpinare. Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Cererea recurentului reclamant, prin care solicită acordarea grupei a I de muncă pentru perioada 23.11.1977-1.03.1986, face parte, așa cum a reținut și prima instanță, din categoria cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, ce pot fi formulate, potrivit art. 283 alin. 2 Codul muncii, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În absența unei dispoziții speciale care să reglementeze data la care se naște dreptul la acțiune, cum este, de exemplu, cea prevăzută de art. 283 alin. 1 lit. a și b Codul muncii, care face trimitere la data comunicării deciziei, dreptul la acțiune se naște la data la care persoana interesată a cunoscut că dreptul subiectiv pretins, care este un drept patrimonial, a fost încălcat sau nerecunoscut. Art. 15 alin. 2 din Ordinul nr. 50/1990 prevede că unitățile au obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă, începând cu 18.03.1969, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării, făcându-se conform alin. 1, pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă.
Așadar, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate de recurent în grupa I de muncă, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă. Recurentul nu contestă că a cunoscut, la data încetării raporturilor de muncă cu intimata, înregistrările din carnetul de muncă în care se menționează, la poziția 21, încadrarea în grupa II de muncă. Aceasta în condițiile în care, în același carnet de muncă se menționează, la pozițiile 48-49, încadrarea în grupa I de muncă timp de 17 ani, 2 luni și 14 zile, fiind inclusă și perioada pentru care recurentul solicită instanței de judecată acordarea grupei I de muncă, cu indicarea de către angajator a punctului 107 din Anexa 1 Ordinului nr. 50/1990 și a Hotărârii Consiliului de Administrație 503/20.01.1994.
Prin urmare, pentru stabilirea datei la care s-a născut dreptul la acțiune având ca obiect recunoașterea grupelor de muncă potrivit Ordinului nr. 50/1990, relevanță are doar data la care recurentul a cunoscut aceste înregistrări din carnetul de muncă, care și fac dovada, în vederea pensionării, a perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă. Data la care i s-a comunicat recurentului, de către Casa Județeană de Pensii I, că nu îndeplinește condițiile de pensionare poate reprezenta, eventual, data la care s-a născut dreptul de a contesta această decizie de respingere, dacă a existat o cerere a recurentului de acordare a pensiei.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1733 din 5.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored./
2 ex.
03.03.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 2328/2008. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
