Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 388/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 388
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER- - -
-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta, domiciliată în G,-, -B,.48 împotriva sentinței civile nr.244/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SA, cu sediul în G,-, având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26.05.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 28.05.2008
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 244/21.02.2008 a Tribunalului Galați, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta C SA G.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta A obligarea acesteia la plata drepturilor salariale ce i se cuveneau pe perioada când contractul ei de muncă a fost suspendat și daune morale de 5000 lei, fără cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a fost cercetată penal la cererea pârâtei, dar prin Ordonanța nr. 1333/P/2006 s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală.
Prin Decizia nr. 197/11 decembrie 2007 pârâta a dispus reluarea activității în cadrul firmei, de la aceeași dată reluându-se drepturile și obligațiile părților.
Solicită să i se achite și drepturile salariale ce i se cuveneau pe perioada când contractul ei de muncă a fost suspendat, întrucât nu se face vinovată de suspendarea contractului, aceasta fiind o măsură luată de unitate unilateral.
Întrucât nu a fost condamnată, rezultă că unitatea a luat abuziv această măsură, ca urmare refuzul de a-i plăti drepturile bănești, cu motivarea că i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, excede dispozițiilor legale.
Pentru că a fost tracasată timp de aproximativ 2 ani de zile de către pârâtă solicită și obligarea acesteia la plata de daune morale.
În dovedire s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că reclamanta a deținut funcția de casier abonamente în cadrul unității și prin săvârșirea unor manopere frauduloase și-a însușit o anumită sumă de bani. În urma plângerii penale făcute societatea a dispus suspendarea contractului de muncă.
Prin Ordonanța nr. 1333/P/2006 a Parchetului s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 52 din Codul Muncii, întrucât s-a stabilit că fapta există, constituie infracțiune, dar nu are gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În dovedire s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a deținut funcția de casier abonamente în cadrul unității pârâte, iar împotriva acesteia s-a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals.
Prin Decizia nr. 84/28 iunie 2006 pârâta a dispus suspendarea contractului individual de muncă în baza art. 52 alin. 1 lit. c din Codul Muncii.
Prin Ordonanța nr. 1333/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a dispus scoaterea reclamantei de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
Prin Decizia nr. 197/11 decembrie 2007 pârâta a dispus reluarea activității în cadrul firmei începând cu data de 11.12.2007, de la aceeași dată reluându-se drepturile și obligațiile părților.
Conform art. 52 alin. 2 din Codul Muncii(2)În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și c), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Ipoteza este clar stabilită de lege, respectiv dacă se constată nevinovăția celui în cauză.
În speță, chiar dacă rin p. Ordonanța nr. 1333/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galațis -a dispus scoaterea reclamantei de sub urmărire penală, rezultă clar că aceasta nu s-a datorat nevinovăției reclamantei, ci aprecierii că fapta săvârșită de aceasta, deși există și este prevăzută de legea penală, prin conținutul ei concret, respectiv un prejudiciu relativ mic, vârsta înaintată a făptuitoarei, etc. nu impune aplicarea unei sancțiuni penale, ci s-a ales varianta sancționării administrative, conform art. 18 ind. 1 Cod penal.
Este evident că tracasarea invocată de reclamantă, datorată cercetărilor penale, nu este din culpa unității, fiind vina sa pentru nerespectarea legii și a disciplinei de serviciu.
În consecință nu se pune problema acordării de daune morale, iar instanța a respins integral acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prin faptul că, prin ordonanța nr. 1333/P/2006, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală și i s-a aplicat doar o sancțiune administrativă, nu justifică ca intimata să nu îi plătească drepturile ce i se cuvin pe perioada suspendării contractului său de muncă.
Sancțiunea administrativă aplicată excede sfera penalului în baza căruia i-a fost suspendat contractul de muncă.
Nefiind sancționată penal, înseamnă că a fost considerată nevinovată din acest punct de vedere, motiv pentru care angajatorul este obligat să îi plătească drepturile salariale pe întreaga perioadă cât a fost suspendată.
Motivarea instanței excede cadrului legal, fiind interpretate eronat dispozițiile legale în materie.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii primei instanțe și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă.
Intimata SA Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat întrucât scoaterea recurentei de sub urmărire penală nu s-a datorat nevinovăției acesteia ci aprecierii că faptele săvârșite, deși există și sunt prevăzute de legea penală, datorită prejudiciului relativ mic și vârstei înaintate a făptuitoarei, nu impun aplicarea unei sancțiuni penale ci s-a ales varianta sancționării administrative conform art. 18 indice 1 Cod penal.
Deci, nu se poate vorbi de nevinovăție și drept consecință, persoanei suspendate nu i se cuvin despăgubirile prevăzute de codul muncii.
soluționării plângerii nu se datorează culpei societății, plângerea nefiind o măsură abuzivă și nefiind introdusă în mod greșit.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază acesta este nefondat față de următoarele considerente:
Prin Ordonanța nr. 1333/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, s-a constatat că faptele comise de învinuita constituie infracțiunile de falsificare de bilete de transport, prevăzută de art. 283 alin. 1 Cod penal și înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Însă, avându-se în vedere valoarea relativ mică a prejudiciului, vârsta înaintată a învinuitei și împrejurările concrete în care aceasta a falsificat tichetul abonament în litigiu, s-a apreciat drept temeinică și legală propunerea organelor de poliție de scoatere de sub urmărire penală a învinuitei și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Pentru aceste rațiuni, s-a dispus, în baza disp. art. 11 pct. 1 lit. b, art. 10 lit. b indice 1.pr. penală și art. 91 Cod penal, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
Potrivit disp. art. 52 alin. 2 din Codul muncii, dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, plătindu-i-se o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Deci, textul de lege este clar și nu poate da naștere la alte interpretări: se plătesc despăgubiri de către angajator numai în cazul constatării nevinovăției salariatului.
Chiar și în tratatul de dreptul muncii depus la dosar de către recurentă
în susținerea recursului care are valoare de doctrină se precizează clar că nu este vorba de orice nevinovăție, ci chiar de inexistența vinovăției penale.
În cazul prevăzut de art. 90 și 91 Cod penal este vorba de înlocuirea răspunderii penale și nu de nevinovăția salariatului așa cum este prevăzută de art. 52 alin. 2 din Codul muncii.
În cazul înlocuirii răspunderii penale, fapta își păstrează caracterul care justifică răspunderea penală însă nu este decât înlocuită cu o altfel de răspundere și nicidecum înlăturată.
În consecință, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 52 alin. 2 din Codul muncii, așa cum corect a reținut și prima instanță, care a interpretat corect dispozițiile legale, recurentei necuvenindu-i-se drepturile salariale solicitate.
Cu privire la daunele morale, de asemenea, se apreciază că în mod corect au fost respinse de către prima instanță, întrucât nu s-a dovedit că pârâta a acționat în mod abuziv prin introducerea plângerii împotriva Ordonanței nr. 1333/P/2006, liberul acces la justiție fiind un principiu aplicabil oricărei persoane, fizice sau juridice, indiferente de instituția unde a înregistrat plângerea.
În consecință, față de motivele arătate mai sus, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică din toate punctele de vedere, astfel că, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în G,-, -B,.48, împotriva sentinței civile nr.244/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/ 24.06.2008
FOND: -
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Benone Fuică, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1369/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 909/2009. Curtea... → |
|---|
