Conflict de muncă. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 123
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 1987 din 30 X 2007 Tribunalului Iași, intimați fiind 01564 I și MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat și consilier jr. pentru intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătoarea recurentului arată că recurentul a fost angajat la unitate pe bază de contract de muncă, nu prin ordin, prin reînnoirea succesivă a contractului de angajare. Prin sentința recurată s-a respins acțiunea, menținându-se Ordinul 104/2007. Instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția invocată, și anume că ordinul este lovit de nulitate deoarece nu i s-a comunicat, nu se indică că are dreptul să-l conteste, în ce termen și la ce instanță. Acest ordin nu-i poate fi opozabil deoarece nu i s-a comunicat, fiind depus la dosar în timpul procesului. Instanța a reținut în mod eronat că acest ordin ține loc de act adițional. Mai mult, unitatea nu i-a prelungit contractul de angajare, prin acte adiționale, așa cum mai procedase. Unitatea era obligată să-i ofere un loc de muncă corespunzător stării de sănătate,să-i respecte drepturile cu privire la legislația muncii, drepturi ce i-au fost încălcate. Starea de sănătate s-a deteriorat în timpul serviciului, trebuia să fie reintegrat conform stării de sănătate. In concluzie, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței și admiterea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Consilier jr., având cuvântul pentru intimate, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală. In conținutul contractului de angajare este prevăzută clauza rezilierii, pentru motive medicale din care rezultă că persoana angajată este clasată inapt sau pentru serviciul militar. Consideră că s-au respectat dispozițiile legii atât în ce privește suspendarea de drept a contractului de angajare cât și după ce s-a prezentat la comisia medicală militară. Unitatea militară angajatoare a procedat în conformitate cu dispozițiile legale care reglementează activitatea soldaților și gradaților. Solicitarea reîncadrării ca militar voluntar sau a transformării contractului de angajare pe perioadă determinată în contract pe o perioadă nedeterminată exced dispozițiilor legale în vigoare, și anume Legea 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților. Celelalte afirmații exced cauzei, sunt de natură emoțională.
In consecință solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 5505/29.06.2007, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării (pentru 01564 I) să se dispună anularea Ordinului din 31.05.2007 prin care s-a dispus încetarea contractului său de angajare, obligarea pârâtului să-l angajeze pe un post corespunzător stării de sănătate și la plata unei despăgubiri egale cu veniturile cuvenite de la 01.06.2007 și până la data reangajării, indexate, majorate și reactualizate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a funcționat ca militar angajat la 01564 I de la data de 1.11.1994 până la 31.05.2007 prin reînnoirea succesivă a contractului de angajare, iar de la data de 01.06.2007 nu a mai fost primit la serviciu, fără a i se comunica documentul în baza căruia i-a încetat contractul de muncă.
A mai arătat reclamantul că din cartea de muncă rezultă că încetarea contractului de muncă s-a produs conform art. 45 lit. d din Legea 384/2006, în baza certificatului medical nr. 553/5 din 5.04.2004, prin care s-a recomandat încadrarea într-o funcție corespunzătoare clasării cu evitarea eforturilor fizice mari.
Reclamantul a considerat nelegală măsura luată de unitatea militară, care nu a ținut cont de recomandările comisiei medicale, nu i s-a oferit un loc de muncă corespunzător, deși contractarea afecțiunii a avut loc în timpul efectuării serviciului.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului. Susține că în contractul de muncă este prevăzută clauza rezilierii din motive neimputabile militarului (alin. 4 pct. 1) care a operat de drept în conformitate și cu dispozițiile Legii 384/2006. Mai mult, arată că reclamantul nu putea fi menținut în armată după împlinirea vârstei de 35 ani, conform Ordinului General al Ministrului apărării nr. 10/1994, iar acesta a împlinit vârsta de 35 ani la 20.10.2006, existând astfel încă un motiv de reziliere de drept a contractului de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1987/30.10.2007, Tribunalul Iașia respins acțiunea reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul, prin contractul de angajare nr. 304/1994 a fost încadrat începând cu data de 1.11.1994 la 01564 (fila 16 dosar).
În conținutul acestui contract, la alin. 4, se prevede că "rezilierea contractului se poate face din motive neimputabile militarului pentru motive medicale, pe baza hotărârilor comisiilor de expertiză medico -militară, din care rezultă că persoana angajată este clasată inapt sau limitat pentru serviciul militar, ori are afecțiuni organice neprevăzute în baremul medical și datorită cărora nu poate îndeplini îndatoririle prevăzute în instrucțiuni" Acest contract de angajare a fost prelungit succesiv prin anexa nr. 10 de completare și modificare a contractului de angajare nr. 304/1.11.1994, prin care se prevede că pârâtul nu mai are obligația să înștiințeze militarul despre faptul că urmează să-i desfacă contractul de angajare la data expirării termenului pentru care a fost încheiat, act ce a fost semnat de reclamant (fila 17 dosar).
A mai reținut instanța că, prin acest act adițional, se face prelungirea raporturilor de serviciu militar până la data de 30.09.2006, iar reclamantul s-a internat la Spitalul Clinic de Recuperare I la data de 28.09.2006 și a beneficiat până la trecerea în rezervă de un număr de 163 de zile de spitalizare și recuperare, prin concedii medicale până la data de 30.03.2007, perioadă în care contractul său de angajare a fost suspendat de drept, până la clarificarea situației medico -militare. Pe perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă, militarul nu poate fi trecut în rezervă în conformitate cu disp. art. 50 al. 1 din Legea nr. 384/2006, motiv pentru care pârâta a prelungit contractul prin ordinul de zi pe unitate nr. 193/2006 (fila 60 dosar).
Dispozițiile art. 1 alin.2, art. 2 alin. 2, art. 19 al. 2, art. 45 lit. d din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților prevăd unele condiții care se cer acestora.
Instanța a reținut, din probatoriul administrat în cauză, că măsura trecerii în rezervă, din oficiu, în condițiile art. 45 lit. d din statut, și care este cuprinsă în contractul de angajare semnat de părți la capitolul ce face referire la reziliere, este una legală.
Față de considerentele expuse, instanța a constatat că cererea reclamantului este neîntemeiată și, în consecință, a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
Susține recurentul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția nulității ordinului 104/30.05.2007, întrucât nu i-a fost comunicat, iar în ordin nu se indică dacă are dreptul să-l conteste, în ce termen și la ce instanță.
De asemenea, instanța nu s-a pronunțat cu privire la susținerea sa că unitatea nu i-a prelungit contractul de angajare după 30.09.2006 prin act adițional semnat de ambele părți, așa cum procedase anterior, situație care conducea la transformarea contractului de angajare din durată determinată în durată nedeterminată. Pretinsul Ordin de zi 193/2006 nu-i poate fi opozabil, deoarece nu i-a fost comunicat, fiind depus în timpul procesului.
Mai arată recurentul că instanța a considerat în mod eronat că acest ordin ține loc de act adițional la contractul de angajare, deși nu conținea elementele care se prevedeau în actele adiționale anterioare.
Deși a susținut că pârâta era obligată să-i ofere un loc de muncă corespunzător stării de sănătate, așa cum recomanda comisia medicală, in stanța nu s-a pronunțat în legătură cu această împrejurare. Chiar dacă contractul său de angajare este reglementat de o lege specială, susține recurentul că unitatea era obligată să respecte și dispozițiile legislației muncii cu privire la drepturile angajatului, drepturi ce i-au fost încălcate.
Se mai arată că starea sa de sănătate care l-a făcut inapt parțial s-a produs în timpul serviciului, deoarece traumatismul din 28.07.2002 a fost tratat iar el a fost în întregime recuperat, altfel nu ar fi fost posibilă menținerea în funcție încă 5 ani.
Mai susține recurentul că a fost în concediu medical până la 30.03.2007, iar încetarea activității a avut loc pe 30.05.2007, rezultând din aceasta că Ordinul de zi 193/2006 a fost întocmit ulterior, încât se referă la prelungirea contractului până la clarificarea situației medicale, ori el a mai lucrat 2 luni după expirarea concediului medical.
Față de cele expuse, consideră că instanța a încălcat și aplicat greșit legea, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304.pct. 9 Cod procedură civilă.
Ca atare se solicită admiterea recursului și a acțiunii formulate.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Apărării a solicitat respingerea recursului, considerând că instanța de fond a interpretat și aplicat corect legea, respectiv disp. art. 1 alin. 2 din Legea 384/2006.
În recurs a fost depus Ordinul nr. 203/29.11.2006 de aprobare a -3/8, Instrucțiuni pentru aplicarea prevederilor Legii 384/2006 privind statutul salariaților și gradaților.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, necomunicarea Ordinului de zi nr. 104/30.05.2007 nu poate atrage nulitatea acestuia, legea neprevăzând expres o asemenea sancțiune în atare situație. De asemenea, nefiind vorba de un act emis în temeiul Codului muncii, nu pot fi aplicate prin analogie dispozițiile art. 74 sau art. 268 din Legea 53/2003. Mai mult, din actele dosarului (filele 42-45) rezultă că reclamantul a refuzat primirea ordinului, care i-a fost adus la cunoștință, ulterior, prin scrisoare recomandată.
Nu poate fi reținută nici critica privind neîncheierea unui act adițional la contractul individual de muncă ulterior datei de 30.09.2006. La această dată a expirat termenul prevăzut în anexa 10 la contractul individual de muncă nr. 304/1.11.1994, însă datorită faptului că reclamantul s-a internat începând cu 28.09.2006 și apoi a beneficiat de concedii medicale până la 30.03.2007, pârâta a emis Ordinul de zi pe unitate nr. 193, prin care a prelungit din oficiu contractul de angajare al acestuia, până la clarificarea situației medico -militare.
Greșit susține recurentul că instanța a considerat acest ordin (nr. 193/2006) drept un act adițional la contractul individual de muncă. Dimpotrivă, prima instanță a reținut că ordinul a fost emis în temeiul art. 50 alin. 1 din Legea 384/2007, potrivit căruia soldații și gradații nu pot fi trecuți în rezervă pe perioada în care se află în incapacitate temporară de muncă, ca urmare a suspendării de drept a contractului de angajare al reclamantului.
Este lipsită de relevanță în cauză susținerea că traumatismul care l-a făcut inapt parțial pe reclamant s-a produs în timpul serviciului.
În privința contractului de muncă încheiat pe durată determinată, chiar Codul muncii dispune că acestea încetează de drept la data expirării termenului (art. 56 lit. j).
Însă, conform articolului 1 alin. 2 din Legea 53/2003, prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
În atare condiții, greșit se susține că pârâtul era obligat să-i ofere un loc de muncă corespunzător stării de sănătate, așa cum recomandă comisia medicală.
Instanța de fond a reținut corect că, urmare a încadrării reclamantului " limitat în timp de și război" de către Comisia de Expertiză Medico -Militară, în cauză a operat de drept clauza de reziliere cuprinsă în conținutul contractului de angajare nr. 304/1994 (alin. 4 pct. A) și anexa 10 la acesta, având în vedere și dispozițiile legii speciale în materie (Legea 384/2006 - art. 1 alin. 2, art. 45 lit. d, art. 69 alin. 2).
Faptul că la data de 30.03.2007 a expirat concediul medical, iar încetarea activității a avut loc pe 30.05.200, nu poate conduce la concluzia transformării contractului de angajare din durată determinată în durată nedeterminată.
Conform Ordinului nr. 203/29.12.2006 a Ministerului Apărării, prin care s-a aprobat " -3/8, Instrucții pentru aplicarea prevederilor Legii 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților ", data intrării în vigoare a ordinelor de trecere în rezervă este de regulă, ultima zi lucrătoare a lunii următoare primirii propunerilor de trecere în rezervă (art. 36 teza finală).
În speță, propunerea de trecere în rezervă s-a făcut în baza Certificatului medical nr. 553/5 din 5.04.2007 a Comisiei de Expertiză Medico -Militare, iar Ordinul nr. 104/30.05.2007 de trecere în rezervă este dat cu respectarea Instrucțiunilor aprobate prin Ordinul nr. 203/29.12.2006, menționate anterior.
Pentru toate considerentele expuse, nu poate fi reținut în cauză motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
În consecință, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge recursul declarat de reclamant și va menține sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1987/30.10.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier,
Red.
Tehnored.
26.03.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu, Nelida Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
