Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 549/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.549
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 8.09.2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Mărioara Coinăcel
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator, domiciliat în G, str.av. nr.2, -.51, împotriva sentinței civile nr.461/8.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SA G, cu sediul în-, având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal a răspuns recurentul, lipsă fiind intimata.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii de fond și în rejudecare admiterea contestației și plata drepturilor salariale de la data suspendării contractului de muncă.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.461/8.04.2008 Tribunalul Galația respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC SA
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 1179/121/05.03.2008 pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata SC G SA, anularea deciziei nr. 625/25.02.2008 de suspendare a contractului individual de muncă.
În motivarea contestației, s-a arătat că, în fapt, nu a participat la săvârșirea unei fapte de natură penală, decizia fiind nelegală și abuzivă și îi aduce mari prejudicii, fiind unicul întreținător al familiei. A mai arătat că la data când se susține că s-a săvârșit fapta se afla în concediu de odihnă.
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A susținut că împotriva contestatorului, a formulat o plângere penală, deoarece în data de 13.01.2008, acesta, împreună cu mai mulți colegi au sustras 17 rulouri de tablă.
Având în vedere disp. art. 52 al.1 lit. "c" din Codul muncii, a precizat intimata că prin decizia nr. 586/21.02.2008 a dispus suspendarea contractului individual de muncă până când organele judiciare competente vor aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției contestatorului.
În combaterea susținerilor contestatorului, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pe fondul cauzei, s-a reținut:
Prin decizia nr. 625/25.02.2008 intimata SC G SA, a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul disp. art. 52 lit. "c" din Codul muncii, pe motiv că în data de 13.01.2008, acesta, împreună cu mai mulți colegi au sustras 17 rulouri de tablă.
Instanța a apreciat că măsura dispusă de intimată este legală din următoarele considerente:
Executarea contractului individual de muncă, reprezintă un proces ce se desfășoară în timp. În acest interval de timp, pot interveni anumite împrejurări prevăzute chiar de lege, care să împiedice temporar înfăptuirea obiectivului și efectelor contractului, chiar a obligațiilor reciproce ale părților. astfel suspendarea acestuia.
În temeiul disp. art. 52 al. 1 lit. "c" din Codul muncii, contractul de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
În prezenta cauză, intimata a formulat plângere penală împotriva contestatorului (filele 12-13 dosar).
Deoarece angajatorul nu se poate pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției angajatului și nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind competențe ale organelor judiciare, în mod corect a dispus suspendarea contractului de muncă al contestatorului.
Suspendarea din funcție a contestatorului, este o măsură legală care protejează unitatea intimată față de pericolul continuării activității ilicite; este un drept de opțiune al angajatorului. Ulterior, în situația în care se va constata nevinovăția acestuia, prevederile legale îi conferă un drept firesc la despăgubiri. Faptul că are în prezent o situație materială dificilă sau durata procedurilor penale nu constituie motive de anulare a deciziei.
Instanța nu a putut aprecia asupra legalității plângerii penale sau asupra vinovăției contestatorului. Chiar dacă, la data faptei, contestatorul se afla în concediu de odihnă, acest aspect va avea relevanță în cadrul cercetării penale, nu în cadrul prezentei contestații. De vreme ce există o plângere penală, este legală și măsura suspendării.
Lipsa unei rezoluții de neîncepere a urmării penale a contestatorului sau a unei hotărâri judecătorești definitive prin care să se constate nevinovăția acestuia, duce la concluzia că motivele de suspendare a contractului individual de muncă dintre cele două părți subzistă, sens în care a respins ca nefondată contestația.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că prin art.52 lit.c din contractul individual de muncă poate fi suspendat numai dacă salariatul e trimis în judecată pentru fapte în legătură cu funcția deținută.
Ori, așa cum rezultă din contractul individual de muncă a fost angajat în meseria de macaragiu iar plângerea societății angajatoare este formulată pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
De asemenea, prima instanță a pierdut din vedere faptul că prezumția de nevinovăție este un principiu de bază al legislației penale recunoscut totodată și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
În drept a invocat disp.art.299 și urm. pr.civilă și dispozițiilor
Intimata deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp.art.3041pr.civilă Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.52 al.1 din muncii, angajatorul poate suspenda contractul individual de muncă în cazul în care a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
În cauza dedusă judecății, intimata a formulat plângere penală împotriva contestatorului.
Luând măsura suspendării contractului individual de muncă angajatorul nu s-a pronunțat asupra vinovăției sau nevinovăției angajatului și nici asupra răspunderii sale penale acestea fiind chestiuni a căror soluționare intră în sfera de activitate a organelor juridice cum corect a reținut și instanța de fond.
Mai mult decât atât, instituția suspendării contractului de muncă reprezintă o măsură de protecție a angajatului, al cărui contract de muncă nu poate fi desfăcut până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Instanța apreciază că dispozițiile examinate nu contravin nici dreptului la muncă garantat de Constituție salariatul nefiind împiedicat să se încadreze în perioada suspendării contractului de muncă la altă unitate sau în altă funcție decât cea cu care este incompatibilă faptei ce constituie obiectul acuzării.
Faptul că are o situație materială dificilă nu constituie motiv de anulare a deciziei.
Instanța mai reține că prezumția de nevinovăție în sensul legii fundamentale este o măsură de protecție constituțională a libertății individuale, cu aplicabilitate deci în dreptul penal și procesual penal.Prin dispozițiile textului constituțional menționat s-a statuat că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare este considerată nevinovată persoana căreia i se impută săvârșirea unei fapte penale.
Față de aceasta, facultatea de a lua măsura suspendării, acordată angajatorului, prin dispoziția legală criticată, nu încalcă prezumția de nevinovăție, consacrată în Constituție contrar susținerilor recurentului.
În atare condiții criticile formulate de recurent nu se încadrează în motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 pr.civ. hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a disp.art.52 lit.c din și prin urmare, în temeiul disp.art.312 al.1 pr.civ.se va respinge recursul declarat de contestator ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator, domiciliat în G, str.av. nr.2, -.51, împotriva sentinței civile nr.461/8.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/30.09.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Mărioara Coinăcel, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1482/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 615/2008. Curtea de... → |
|---|
