Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 5867/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(5479/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5867/
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009 Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 181 LM din 08 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect - contestație decizie desfacere contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă, personal, lipsind recurenta pârâtă Primăria Comunei prin Primar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Din oficiu, în baza art.3021raportat la art.306 Cod procedură civilă, Curtea invocă excepția nulității recursului față de împrejurarea că, în motivarea recursului nu se exprimă critici sau nemulțumiri concrete în legătură cu sentința atacată.
Intimata reclamantă, personal, lasă soluția la aprecierea instanței cu privire la excepția nulității recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.181/LM/8.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă a admis contestația împotriva Dispoziției nr.1/15.01.2009,formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, Județul G; a constatat nulă absolut Dispoziția nr.1/15.01.2009; a dispus reintegrarea reclamantei în funcția de guard în cadrul Primăriei comunei, precum și plata tuturor drepturilor salariale de care a fost lipsită începând cu data de 15.01.2009 și până la efectiva reîncadrare în funcție; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr.1/15.01.2009 emisă de Primarul comunei, județul G, s-a dispus concedierea reclamantei, în baza art. 61 alin. 1 litera a) din Codul Muncii.
A reținut instanța de fond că reclamanta avea funcția de guard în cadrul aparatului propriu al Primăriei.
Conform dispozițiilor art. 61 alin. 1 litera a) din Codul Muncii angajatorul poate dispune concedierea în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Aplicarea sancțiunii disciplinare se face printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei (art. 268 alin. 1 Codul Muncii ).
Sub sancțiunea nulității absolute în decizie se cuprind în mod obligatoriu, potrivit art. 268 alin. 2 din Codul Muncii, următoarele: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabile, care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. 3 nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată; instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Conform art. 268 alin. 3 și 4 Codul Muncii, decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte juridice de la data comunicării. Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătura de primire, ori în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.
A constatat instanța de fond că în cuprinsul Dispoziției nr.1/15.01.2009, nu este menționată fapta care constituie abatere disciplinară și pentru care
s-a dispus desfacerea contractului de muncă, nu sunt menționate prevederile încălcate, nu rezultă efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile ori menționarea unor motive pentru care nu a fost efectuată această cercetare și, de asemenea nu este menționată instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Omisiunea inserării acestor elemente, obligatorii potrivit dispozițiilor legale menționate, atrage sancțiunea nulității absolute a actului întocmit, acesta fiind lipsit de efecte juridice chiar de la data întocmirii.
De asemenea în cauză nu s-a făcut nici dovada comunicării dispoziției, în raport de prevederile art. 268 alin. 3 Codul Muncii, reclamanta necriticând însă acest aspect, contestația formulată fiind depusă la instanță în data de 28.01.2009, respectându-se termenul prevăzut de art. 268 alin. 5 Codul Muncii.
Pe cale de consecință, având în vedere nulitatea absolută a Dispoziției nr.1/15.01.2009 și faptul că potrivit legii această nulitate produce efecte retroactive, considerându-se că actul nu a fost încheiat niciodată, instanța de fond a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută și plata tuturor drepturilor salariate de care a fost lipsită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-pârâtă Primăria, pe care l-a întemeiat în drept pe disp.art.299-316 Cod procedură civilă.
Prin cererea de recurs, recurenta nu formulează critici de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței atacate cu prezentul recurs, face doar mențiunea că dispoziția nr.1/15.01.2005 care a făcut obiectul cererii introductive la instanța de fond, a fost revocată prin dispoziția nr.176/16.04.2009, pe care o atașează cererii de recurs. Menționează că intimata-reclamantă a primit toate drepturile restante.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, Curtea, din oficiu invocă în baza art.3021raportat la art.306 Cod procedură civilă, excepția nulității recursului față de împrejurarea că, în motivarea recursului nu se exprimă critici sau nemulțumiri concrete în legătură cu sentința atacată.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de C din oficiu, astfel cum a fost reținută și în practicaua deciziei, se constată că aceasta este întemeiată urmând a fi admisă, iar recursul formulat va fi constatat ca fiind nul pentru următoarele motive:
Recurentul nu a invocat în motivarea recursului nici un motiv din cele prevăzute de art. 304 pct.1-9. proc. Civ. precum și nici un motiv de fapt ce ar fi putut fi încadrat în dispozițiile art. 3041. proc. Civ.
Curtea reține că potrivit art.3021alin. (1) lit. c) din Codul d e procedură civilă, "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De asemenea, potrivit art. 306. proc. Civ. stabilește că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.(2)."
Prin urmare, Curtea reține că recursul formulat nu se încadrează în dispozițiile legale citate mai sus, astfel că urmează să fie constatat ca fiind nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, Jud.G împotriva sentinței civile nr.181/LM/8.05.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex/16.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 5253/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 6976/2009. Curtea... → |
|---|
