Contract colectiv de muncă la nivel de unitate. Cauză de nulitate. Efectele clauzelor sale. Natura contractuală a obligaţiei angajatorului de reţinere a cotizaţiei plătită de membrii de sindicat

Jurisprudenţă şi speţe de dreptul muncii

Prin art. 138 din Legea nr. 62/2011, legiuitorul a urmărit să împiedice părţile unui contract colectiv de muncă încheiat în sectorul bugetar să negocieze şi să stabilească clauze referitoare la drepturi în bani şi în natură neprevăzute de legislaţia în vigoare pentru personalul căruia i se aplică contractul colectiv de muncă şi fără a fi prevăzute resursele bugetare necesare plăţii acestora, fiind sancţionate cu nulitatea doar clauzele din contractul colectiv de muncă încheiat cu încălcarea prevederilor art. 138 alin. (1) - (3) din Legea nr. 62/2011, iar nu contractul colectiv de muncă în totalitate. Art. 133 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011 nu impune aplicabilitatea clauzelor unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate tuturor sindicatelor din acea unitate, ci doar tuturor salariaţilor acesteia. Dacă apreciază că pentru existenţa şi funcţionarea sa este necesară convenirea unor clauze similare celor din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, un sindicat nereprezentativ la nivel de unitate poate uza de prevederile art. 153 din Legea nr. 62/2011 în scopul încheierii cu angajatorul a unui acord, a unei convenţii sau a unei înţelegeri, în formă scrisă, care să conţină astfel de clauze. Angajatorul nu are obligaţia legală, potrivit art. 24 din Legea nr. 62/2011, de a reţine cotizaţia pentru sindicat. Pentru a exista o astfel de obligaţie a angajatorului este necesară încheierea unui contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv a unui acord, a unei convenţii sau a unei înţelegeri, în formă scrisă, care să stabilească îndatorirea acestuia de a reţine, pe statele de plată, cotizaţia membrilor sindicatului reprezentativ, respectiv nereprezentativ şi de a o vira acestuia, astfel încât ea are un izvor contractual.

Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 2230 din 3 octombrie 2012

Prin sentința civilă nr. 1265/26.04.2012, pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosar nr. 917/30/2012, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș, precum și cererea formulată de către reclamantul Sindicatul Pro AS în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, Sindicatul Activ și Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș, fără a se acorda cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea pendinte, s-a solicitat constatarea nulității contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș pentru perioada 2012-2013, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de munca Timiș sub nr. 22/25.01.2012. Acest contract a fost încheiat din partea angajatorului de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, iar din partea angajaților de către Sindicatul Activ.

Reclamantul a solicitat anularea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, înregistrat sub nr. 22/25.01.2012, întrucât este lovit de nulitate absolută, conform prevederilor art. 138 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 62/2011, fiind negociat și înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș înainte de aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credit. Tribunalul a reținut că negocierea colectivă, concretizată prin contractul colectiv de muncă contestat, a avut loc în sectorul bugetar, fiind aplicabile dispozițiile art. 138 din Legea nr. 62/2011.

Art. 138 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 dispune că, prin excepție de la prevederile art. 129 alin. 3, contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea, iar alineatul 4 din același articol stipulează că: clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) - (3) sunt lovite de nulitate.

Analizând modalitatea în care au fost respectate aceste dispoziții legale imperative, tribunalul a observat că, la art. 133 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, se prevede că finanțarea serviciilor sociale acordate de autoritățile administrației publice locale și a altor furnizori publici și privați de servicii sociale, în condițiile legii, se face din fondurile alocate de la bugetul de stat, iar la art. 135 alin. (2) din aceeași lege se stabilește că obligația să asigure, din bugetul propriu, sumele în completarea celor alocate din bugetul de stat revine consiliului județean .

în aceste condiții, prima instanță a apreciat că susținerea reclamantului că în cadrul Consiliului Județean Timiș s-a luat hotărârea privind aprobarea bugetelor unor instituții și servicii publice pe anul 2012, după înregistrarea la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș a contractului colectiv de muncă și, astfel, au fost încălcate dispozițiile art. 138 alin. (2) și (4) din Legea nr. 62/2011 nu poate fi reținută, întrucât, la data înregistrării contractului colectiv de muncă contestat, sumele de bani destinate bugetelor locale necesare finanțării sistemului de protecție a copilului și centrelor de asistență socială a persoanelor cu handicap erau deja alocate de la bugetul de stat, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4, art. 5 alin. (1) lit. a) și anexa 4 din Legea nr. 293/2011 privind bugetul de stat pe anul 2012.

Tribunalul a constatat că părțile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat sub nr. 22/25.01.2012 au respectat dispozițiile imperative prevăzute la art. 138 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, cu atât mai mult cu cât din analiza clauzelor contractului colectiv de muncă nu rezultă că părțile au stabilit alte drepturi salariale decât cele prevăzute obligatoriu în C.muncii sau Legea nr. 284/2010, intenția legiuitorului, prin interdicția prevăzută la art. 138 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, fiind aceea ca, în sistemul bugetar, să nu fie negociate și stabilite drepturi salariale care nu sunt cuprinse în legislația aplicabilă salarizării angajaților.

Susținerile reclamantului în sensul că prin clauzele prevăzute în aceste articole se creează o discriminare între salariații din cadrul aceleași instituții DGASPC Timiș, respectiv între sindicatele din cadrul aceleași instituții, nu pot constitui motive de nulitate absolută, întrucât aceste prevederi convenționale vizează aspecte care privesc cele două părți contractante și, față de ele, reclamantul are calitatea de terț, dat fiind că nu produc efecte în ceea ce îl privește.

în condițiile în care pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș și Sindicatul Activ au încheiat contractul colectiv de muncă cu respectarea dispozițiilor art. 137 și art. 140-143 din Legea nr. 62/2011, reclamantul poate să pună în discuție, în fata unei instanțe de judecată, doar eventuale cauze de nulitate având în vedere natura interesului ocrotit prin dispoziția legala încălcată la încheierea contractului colectiv de muncă. Clauzele din articolele indicate nu pot fi considerate că au nesocotit interesul reclamantului, dat fiind că Sindicatul Pro A.S. a participat la întâlnirea preliminară privind negocierea contractului, așa cum a rezultat din Procesul-verbal încheiat la data de 7.12.2011, însă nu a putut să facă dovada reprezentativității, conform art. 130 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 62/2011.

De altfel, reclamantul, în situația în care apreciază că salariații pe care îi reprezintă sunt discriminați de către angajator în raport cu salariații reprezentați de pârâtul Sindicatul Activitatea, are, oricând, posibilitatea, conform principiului recunoașterii reciproce, să încheie cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș o convenție, în formă scrisă, care să reprezinte legea părților, potrivit art. 153 din Legea nr. 62/2011.

Cu referire la cererea având ca obiect obligarea la plata de despăgubiri/daune-interese în cuantum de 13.100 lei, motivat de faptul că refuzul reținerii și virării cotizației de către angajator pentru Sindicatul Pro A.S. face practic imposibilă desfășurarea activității sindicale, tribunalul a reținut că, potrivit prevederilor art. 169 din C.muncii, nici o reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și a condițiilor prevăzute de lege.

Or, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că între reclamant și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș există încheiată o convenție în acest sens, angajatorul nu are dreptul să rețină și să vireze Sindicatului Pro A.S. cotizația membrilor acestuia, motiv pentru care a fost respinsă și această cerere.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul - recurent Sindicatul Pro A.S. Timișoara, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul menținerii ca temeinică și legală a respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiș și admiterii acțiunii precizate.

în motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esență, că din coroborarea prevederilor art. 2, art. 4 și art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 1434/2004 cu cele ale Legii nr. 293/2011 privind bugetul de stat pe anul 2012 și ale Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice rezultă că ordonatorul de credite al DGSAPC Timiș este Consiliul Județean Timiș. Bugetul DGSAPC Timiș pe anul 2012 a fost aprobat, de către ordonatorul de credite: Consiliul Județean Timiș, prin H.C.J. nr. 7 din data de 31.01.2012, iar sumele menționate în Legea nr. 293/2011 privind bugetul de stat pe anul 2012 se regăsesc și în anexa 7 la H.C.J. Timiș nr. 7 din data de 31.01.2012.

Prin art. 138 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 se precizează că, prin excepție de la prevederile art. 129 alin. (3), contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea, nefiind loc de interpretări și extrapolări, astfel încât motivarea instanței de fond este netemeinică și nelegală.

Contractul colectiv de muncă la nivel de DGASPC Timiș a fost negociat și semnat între conducerea instituției și Sindicatul Activ, fiind înregistrat în data de 25.01.2012 la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș, respectiv înainte de data la care ordonatorul de credite al DGASPC Timiș a aprobat, prin H.C.J. nr. 7/31.01.2012, bugetul județului Timiș și bugetele unor instituții și servicii publice pe anul 2012. Raportat la prevederile art. 138 alin. (2) și alin. (4) din Legea 62/2011 privind dialogul social, reprezentantul Sindicatului Pro A.S. a considerat că negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate DGASPC Timiș se face în afara cadrului legal, astfel încât nu a mai participat la ședințele de negociere ulterioare.

Considerentele instanței de fond referitoare la petitul având ca obiect constatarea nulității articolelor 2 alin. (2), (9) alin. (2), 11, 65, 89, 91 alin. (1) și (2), 93, 95 alin. (1) și (2) și 96 alin. (1) și (2) din contractul colectiv de muncă înregistrat la I.T.M. Timiș sub nr. 22/25.01.2012 exced cadrul legal și nesocotesc principiul nediscriminării, stipulat în C.muncii, Legea nr. 62/2011, Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Constituția României și a alte reglementări în materie.

Reclamantul a solicitat conducerii DGASPC Timiș reținerea cotizației de sindicat pe statul de plată de către angajator și virarea acesteia în contul Sindicatului Pro A.S., iar I.T.M. Timiș să constate că înregistrarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate DGASPC Timiș s-a făcut neținând cont de prevederile art. 138 din Legea nr. 62/2012.

Dat fiind că președintele sindicatului este remunerat de către sindicat, care are în derulare contracte de prestări servicii cu Romtelecom, Orange și Vodafone, contract de leasing încheiat cu Porsche Leasing, contract de prestări serviciu de contabilitate, refuzul angajatorului de a reține cotizația de sindicat pentru salariații DGASPC Timiș, membri ai Sindicatului Pro A.S, și a o vira în contul sindicatului și reținerea cotizației sindicale doar pentru salariații membri ai Sindicatul Activ nu se justifică.

Refuzul reținerii și virării cotizației și pentru Sindicatul Pro A.S, respectiv blocarea contului bancar de către Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara, face practic imposibilă desfășurarea activității sindicale și cumularea în contul contractelor aflate în derulare de penalități pentru întârziere, blocarea acestor servicii, respectiv de reziliere a contractului de leasing cu Porsche și ridicarea autoturismului, iar sindicatul reclamant a fost somat să-și achite obligațiile scadente.

Nereținerea cotizației sindicale pe statul de plată de către angajator face greu aplicabile, dacă nu imposibil de aplicat, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 62/2011 și ale art. 57 Cod fiscal referitoare la deducerea cotizațiilor sindicale plătite din venitul brut pentru determinarea impozitului pe venitul din salarii.

Aplicarea contractului colectiv de muncă contestat are drept consecință refuzul conducerii DGASPC Timiș de a reține pe statul de plată cotizația membrilor de sindicat ai reclamantului și virarea ei în contul sindicatului, în timp ce pentru membrii Sindicatului Activ se reține cotizația pe stat de plată, în baza art. 95 alin. (1) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate DGASPC Timiș.

întrucât, la nivelul instituției DGASPC Timiș, există și funcționează două sindicate: Sindicatul Pro A.S, constituit din peste 600 de salariați din cadrul DGASPC Timiș, și Sindicatul Activitatea, care a negociat și semnat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate DGASPC Timiș, recurentul apreciază că precizarea, în contractul colectiv de muncă, a unor asemenea prevederi însoțită de manifestarea expresă a angajatorului de a nu mai reține pe statul de plată cotizația sindicală pentru membrii Sindicatului Pro A.S, creează un tratament discriminatoriu atât pentru sindicat, cât și pentru membrii săi de sindicat, angajați ai DGASPC Timiș.

în drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 și ale art. 304¹ C.proc.civ.

Intimații au depus întâmpinare și concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct.. 8 și pct. 9 coroborate cu cele ale art. 304¹ C.proc.civ., Curtea a constatat că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată pendinte, reclamantul Sindicatul Pro A.S. a solicitat constatarea nulității contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș pentru perioada 2012-2013, între Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș și Sindicatul Activitatea, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Timiș sub nr. 22/25.01.2012, dat fiind că au fost nesocotite dispozițiile art. 138 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 62/2011, întrucât acest contractul colectiv de muncă a fost negociat și înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș înainte de aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credit.

Art. 138 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 dispune că: „prin excepție de la prevederile art. 129 alin. (3), contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea”. Conform art. 138 alin. (4) din Legea nr. 62/2011, „clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) - (3) sunt lovite de nulitate”.

Din interpretarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 62/2011, în ansamblul lor, rezultă că legiuitorul a urmărit să împiedice părțile unui contract colectiv de muncă încheiat în sectorul bugetar să negocieze și să stabilească clauze referitoare la drepturi în bani și în natură neprevăzute de legislația în vigoare pentru personalul căruia i se aplică contractul colectiv de muncă și fără a fi prevăzute resursele bugetare necesare plății acestora. Această intenție a legiuitorului justifică dispoziția cuprinsă la art. 138 alin. (4) din Legea nr. 62/2011, care sancționează cu nulitatea doar clauzele din contractul colectiv de muncă încheiat cu încălcarea prevederilor art. 138 alin. (1) - (3) din Legea nr. 62/2011, nu contractul colectiv de muncă în totalitate.

Or, reclamantul a solicitat constatarea nulității întregului contract colectiv de muncă la nivel de unitate, invocând prevederile art. 138 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 62/2011, astfel încât cererea sa este nefondată, cu atât mai mult cu cât acest contract colectiv de muncă nu cuprinde clauze referitoare la plata unor drepturi în bani și/sau în natură pentru salariații cărora li se aplică.

Pe de altă parte, așa cum corect a reținut tribunalul, raportat la dispozițiile art. 132, art. 133 alin. (1) lit. e) și ale art. 135 alin. (2) din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale coroborate cu cele ale art. 4 și art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 293/2011 privind bugetul de stat pe anul 2012, precum și cu mențiunile din Anexa nr. 4 la Legea nr. 293/2011 privind bugetul de stat pe anul 2012 și din Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului Județean Timiș nr. 7/31.01.2012, nu poate fi constatată încălcarea prevederilor art. 138 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 62/2011, dat fiind că finanțarea serviciilor sociale acordate de autoritățile administrației publice locale și a altor furnizori publici și privați de servicii sociale, în condițiile legii, se face din fondurile alocate de la bugetul de stat, consiliul județean având obligația să asigure, din bugetul propriu, sumele în completarea celor alocate din bugetul de stat, iar sumele de bani destinate finanțării sistemului de protecție a copilului și centrelor de asistență socială a persoanelor cu handicap la nivelul județului Timiș erau alocate de la bugetul de stat la momentul înregistrării la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș a contractului colectiv de muncă contestat. în Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului Județean Timiș nr. 7/31.01.2012 este redată suma de 23.815,00 lei pentru susținerea sistemului de protecție a copilului, sumă prevăzută și în Anexa nr. 4 la Legea nr. 293/2011 privind bugetul de stat pe anul 2012 pentru județul Timiș cu aceeași destinație, respectiv pentru susținerea sistemului de protecție a copilului.

Reclamantul, prin precizarea cererii de chemare în judecată, a solicitat constatarea nulității articolelor 2 alin. (2), 9 alin. (2), 11, 65, 89, 91 alin. (1) și 2, 93, 95 alin. (1) și (2) și 96 alin. (1) și (2) din contractul colectiv de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș sub nr. 22/25.01.2012, deoarece aplicarea și interpretarea lor dă naștere unei discriminări între salariații din cadrul DGASPC Timiș, precum și între sindicatele din cadrul acestei instituții. în fapt, această discriminare este motivată prin aceea că aplicarea contractului colectiv de muncă contestat are drept consecință refuzul conducerii DGASPC Timiș de a reține pe statul de plată cotizația membrilor de sindicat ai reclamantului și virarea ei în contul sindicatului, în timp ce pentru membrii Sindicatului Activ se reține cotizația pe stat de plată, în baza art. 95 alin. (1) din acest contract, refuz ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar și a dat naștere și unui litigiu.

Având în vedere această motivare a discriminării invocate și conținutul articolelor 2 alin. (2), 9 alin. (2), 11, 65, 89, 91 alin. (1) și 2, 93 și 96 alin. (1) și (2) din contractul colectiv de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș sub nr. 22/25.01.2012, care nu se referă reținerea cotizației de sindicat, Curtea constată că interpretarea și aplicarea articolelor menționate nu dă naștere vreunei discriminări între salariații DGASPC Timiș sau între sindicatele din cadrul acestei instituții, ele fiind conforme cu prevederile Legii nr. 62/2011 și fiind aplicabile, potrivit art. 133 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011, tuturor angajaților DGASPC Timiș. Art. 133 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011 nu impune aplicabilitatea clauzelor unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate tuturor sindicatelor din acea unitate, ci doar tuturor salariaților acesteia. Din acest motiv, art. 153 din Legea nr. 62/2011 dispune că: „conform principiului recunoașterii reciproce, orice organizație sindicală legal constituită poate încheia cu un angajator sau cu o organizație patronală orice alte tipuri de acorduri, convenții sau înțelegeri, în formă scrisă, care reprezintă legea părților și ale căror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizațiilor semnatare”. Prin urmare, dacă apreciază că pentru existența și funcționarea sa este necesară convenirea unor clauze similare celor menționate anterior, sindicatul reclamant poate uza de prevederile art. 153 din Legea nr. 62/2011 în scopul încheierii cu pârâta DGASPC Timiș a unui acord, a unei convenții sau a unei înțelegeri, în formă scrisă, care să conțină astfel de clauze.

Art. 95 din contractul colectiv de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș sub nr. 22/25.01.2012 reglementează, în aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 62/2011, obligația angajatorului de a reține pe statele de plată cotizația membrilor săi, de a efectua deducerea fiscală aferentă din venitul lunar al membrului de sindicat, conform prevederilor legale, și de a o vira Sindicatului Activ, potrivit procedurii stabilite de către angajator.

Art. 24 din Legea nr. 62/2011 nu reglementează obligația angajatorului de a reține cotizația pentru sindicat, neexistând vreo altă dispoziție legală în acest sens, astfel încât sindicatul reclamant trebuie să uzeze de prevederile art. 153 din Legea nr. 62/2011 în scopul încheierii cu pârâta DGASPC Timiș a unui acord, a unei convenții sau a unei înțelegeri, în formă scrisă, care să stabilească obligația pârâtei de a reține pe statele de plată cotizația membrilor Sindicatului Pro A.S. și de a o vira acestui sindicat.

în absența încheierii cu angajatorul a unui acord, a unei convenții sau a unei înțelegeri, în formă scrisă, care să stabilească obligația acestuia de a reține pe statele de plată cotizația membrilor sindicatului nereprezentativ și de a o vira acestuia, precum și a unei reglementări legale a unei astfel de obligații a angajatorului, un sindicat nereprezentativ din unitate nu este discriminat în raport cu sindicatul reprezentativ din aceeași unitate, care a convenit, printr-o clauză din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, o astfel de obligație în sarcina angajatorului, iar angajatorul nu este obligat să rețină pe statele de plată cotizația membrilor sindicatului nereprezentativ și de a o vira acestuia.

în speță, nu s-a făcut dovada că între sindicatul reclamant și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș există încheiat un acord, o convenție sau o înțelegere, în formă scrisă, care să stabilească obligația angajatorului de a reține pe statele de plată cotizația membrilor sindicatului reclamant și de a o vira acestuia, astfel încât pretențiile vizând obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 13100 lei, cu titlu de despăgubiri ca urmare a refuzului reținerii și virării cotizației de către angajator pentru Sindicatul Pro A.S, sunt nefondate. De altfel, reclamantul nu a arătat modul de calcul al acestor despăgubiri și dovezile care justifică acordarea lor.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, Curtea a constatat că hotărârea recurată este legală și temeinică, nefiind incidente motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.proc.civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins recursul reclamantului ca nefondat.

(Judecător Carmen Pârvulescu)

← Concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului....		Decizie de sancţionare disciplinară. Stabilirea unui termen... →

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contract colectiv de muncă la nivel de unitate. Cauză de nulitate. Efectele clauzelor sale. Natura contractuală a obligaţiei angajatorului de reţinere a cotizaţiei plătită de membrii de sindicat