Concedierea salariatului pe durata efectuării concediului de odihnă, categorii de despăgubiri acordate salariatului şi repunerea lui în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Sentinţă civilă nr. 877/2017 din data de 22.05.2017
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 877/2017
Ședința publică de la 22 Mai 2017
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Asistent Judiciar I. M. M.
Asistent Judiciar S.-O. C.
Grefier C. O.
Pe rol se află cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta H.M. în contradictoriu cu paratul T.S.A., prin reprezentant legal, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A.A., pentru contestatoare, și avocat R.M.P. pentru intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul părții contestatoare depune la dosar cele două cereri de concediu, una dintre cereri fiind aprobată, cealaltă neaprobată, și arată că au fost comunicate părții adverse.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentantul părții contestatoare solcită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, probei cu interogatoriu pe care l-a anexat cererii introductive și probei testimoniale cu doi martori, respectiv, I.O.B., pentru dovedirea daunelor morale, având în vedere că ultimul petit cuprinde o cerere de prejudiciu moral, și D.R., care cunoaște comportamentul reprezentantului pârâtei față de contestatoare, faptul că i-a fost sigilat cabinetul înainte să poată să facă orice răspuns, și aspecte privind starea de fapt din contestație.
Instanța pune în discuție probele solicitate de partea contestatoare.
Reprezentantul părții intimate arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri și a interogatoriului, urmând ca după administarea acestor probe și după ce instanța va dispune cu privire la proba testimonială solicitată de contestatoare, să solicite martori, în contraprobă.
Pentru partea intimată, reprezentantul acesteia solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriul contestatoarei.
Reprezentantul părții contestatoare, având cuvântul arată că nu se opune probelor solicitate pentru partea intimată.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că în cuprinsul contestației s-a invocat excepția nulității deciziei de concediere, pentru motivele arătate în acțiune, unul dintre motive fiind faptul că această decizie a fost emisă exact în ziua în care a fost aprobată cererea de concediu. Așa fiind, față de înscrisurile depuse la termenul de judecată de astăzi de către reprezentantul reclamantei, respectiv cererea de concediu, care se referă la data de 25 noiembrie 2016, acordă cuvântul părților cu prioritate asupra acestei excepții.
Reprezentantul părții contestatoare solicită admiterea excepției de nulitate a deciziei de concediere, deoarece aceasta nu cuprinde temeiul de drept, nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei, existând o singură mențiune în sensul că apărările făcute de contestatoare nu au legătură cu realitatea, această mențiune nefiind în măsură să acopere prevederea din Codul muncii, care impune angajatorului să menționeze motivele care au stat la baza înlăturării apărării. Arată, de asemenea, că în decizie nu s-a menționat în mod corect termenul căii de atac impotriva acesteia și, așa cum a arătat și a dovedit, decizia a fost emisă în ziua când contestatoarea se afla în oncediu de odihnă, motiv pentru care este, evident, lovită de nulitate, iar pentru faptele 3 și 4 din decizia de concediere nu menționează data săvârșirii presupuselor abateri disciplinare.
Reprezentantul părții intimate arată că decizia de concediere a fost emisă la data de 25.11.2016, concediul medical al contestatoarei, de o singură zi, este în data de 23.11.2016, iar faptul că partea contestatoare s-a aflat concediu de odihnă nu impietează cu privire la emiterea sau comunicarea unei astfel de decizii. Apreciază că decizia de concediere este foarte minuțios detaliată, cuprinde susținerile care au fost făcute, toate înscrisurile care au fost depuse la secretariat.Arată faptul că partea contestatoare nu s-a prezentat să răspundă în fața comisiei de disciplină, pur și simplu a depus anterior, prin avocat, niște concluzii scrise.
Intimatul a detaliat în decizie exact cauzele pentru care contestatoarei i s-a desfăcut contractul de muncă, s-a arătat că a plecat de la serviciu peste refuzul directorului de a-i acorda o zi de concediu, înaintea terminării programului de lucru, s-a prezentat în fața Consiliului local pentru a-și rezolva situații personale, fără a avea acordul șefului instituției, a emis o decizie către subalternii săi prin care li s-a cerut expres, în scris, să nu dea directorului înscrisurile fără acordul și avizul său, motivând că directorul pune în pericol starea de securitate a instituției.
Reprezentantul părții intimate arată că toate aceste aspecte sunt foarte clar detaliate în conținutul deciziei, cu motivare de fapt și în drept și, în consecință, solicită respingerea excepției de nulitate a deciziei de concediere.
La interpelarea instanței, reprezentantul contestatoarei arată că solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, achitate cu chitanța depusă la dosar, iar repezentantul părții intimate arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța, având în vedere dispozitiile art.248 alin.1 din Codul de procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra excepției de nulitate a deciziei de concediere.
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată sub nr 61xx/62/2016 la Tribunalul Brașov reclamanta H.M. a solicitat in contradictoriu cu paratul T.S.A. ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: anularea deciziei nr 18x/25.11.2016 emisă de pârât, ca nelegală, obligarea pârâtului la reintegrarea reclamantei pe funcția avută anterior concedierii, aceea de contabil șef, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data desfacerii CIM și până la data reintegrării efective, actualizate funcție de rata inflației, obligarea paratului la plata contribuțiilor de asigurări sociale și a impozitelor eferente salariului cuvenit reclamantei, precum și obligarea paratului la plata sumei de 10000 euro, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că a ocupat funcția de contabil șef până la data emiterii deciziei de concediere, cu mențiunea că în perioada 1.12.2015-14.10.2016 i-a fost suspendat CIM, ca urmare a asigurării funcției de director interimar, până la data de 24.10.2016, când a fost numită director interimar d-na V. G. C..
În data de 28.11.2016 i s-a prezentat decizia de concediere de către directorul interimar.
A înțeles să invoce excepția nulității deciziei de concediere, întrucât nu s-a menționat temeiul de drept, astfel cum prevăd disp art 252 lit d din CM coroborat si cu disp art 62 alin 3 CM., angajatorul limitându-se a specifica articolele din ROI, care nu corespund cu descrierea faptelor și care, în cazul art 11 și 12 din ROI, nu prevăd nicio sancțiune.
Astfel, nu au fost indicate motivele de fapt și de drept, iar pentru faptele de la pct 3 si 4, nu s-au indicat datele la care s-ar fi săvârșit faptele, lipsă care face imposibila calcularea termenului de aplicare a sancțiunii disciplinare, conform art 252 CM.
A apreciat că desfacerea CIM a fost abuzivă și pentru că nu i s-a acordat concediul cerut prin cererea nr 3073/26.10.2016, dar și prin faptul că a răspuns la adresa înaintată de pârât la data de 2.11.2016, prin adresa emisa în aceeași dată.
Raportat la refuzul de a răspunde directorului la adresa nr 3208/2.11.2016, acesta este nereal, întrucât a răspuns prin adresa 3262/2.11.2016, în sensul că demersurile pentru recuperarea pagubei create din nejucarea unei piese de teatru reveneau conducătorului instituției.
În ce privește adresa nr 3230/3.11.2016, motivul invocat aici nu era real, întrucât a comunicat documentele solicitate.
Referitor la emiterea abuziva a dispoziției nr 158/2.11.2016, astfel cum s-a apreciat de directorul interimar de atunci, a arătat că a avut drept scop prevenirea divulgării unor documente și informații sensibile către terți, persoane care aveau rolul de consultant ad hoc ai directorului interimar și care trebuiau să păstreze confidențialitatea informațiilor legate de aceasta instituție. Aceasta dispoziție a fost anulată ulterior prin dispoziția cu nr 168/8.11.2016. a directorului interimar.
A mai arătat că cercetarea disciplinara a fost efectuata de persoane care nu ar fi putut avea calitatea de membrii ai comisiei de disciplina.
Totodată, decizia nu a cuprins motivele pentru care au fost înlăturate apărările în timpul cercetării disciplinare, contrar disp art 252 alin 2 lit c din CM, precizând că mențiunea cuprinsă la art 2 alin 2 din decizie nu se încadrează in textul de lege de mai sus.
Apoi, în decizie nu s-a menționat termenul corect de atac, astfel cum prevăd disp art 252 alin 2 lit e CM, care atrage nulitatea deciziei de concediere.
A precizat, de asemenea, că decizia a fost emisă în perioada în care s-a aflat în concediu de odihnă, conform cererii aprobate cu nr 3594/23.11.2016, contrar disp art 60 alin 1 lit h CM.
Petitele 2 și 3 urmează soarta petitului 1, așa încât nulitatea deciziei de concediere atrage și repunerea părților în situația anterioară cât și aplicarea disp art 80 CM, actualizarea drepturilor salariale funcție de inflație reprezentând un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv suferit.
A apreciat că prin emiterea deciziei i s-a creat un prejudiciu moral, fiindu-i lezată demnitatea și reputația , mai ales că existenta acestei decizii a privat-o de dreptul la concursul de recrutare organizat la Curtea de Apel Brașov, la data de 28.12.2016, fiind supusă unei stări tensionate.
În drept s-au invocat disp art 211 lit a din L 62/2011, at 78-80 CM.
La cerere s-au anexat înscrisuri.
Pârâtul, in termen legal, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că cercetarea disciplinară s-a efectuat conform disp art 251 CM.
Astfel, raportat la comisia de disciplină, s-a arătat că a fost numită conform art 251 alin 2 CM. și ROI, numărul membrilor și componența fiind lăsată la latitudinea angajatorului, menționând că doctrina și practica au sugerat și prezenta unui membru al sindicatului în aceasta comisie.
Referirea, că doi membrii au avut sancțiuni disciplinare, nu constituie o interdicție pentru a face parte din comisie, mai ales că art 248 alin 3 CM prevăd că aceste sancțiuni se radiază de drept, în 12 luni de la aplicare, dacă nu se săvârșește o altă faptă.
Cu privire la absența nemotivată din data de 31.10.2016, s-a menționat că reclamanta nu a fost abilitată pentru rezolvarea acestor chestiuni importante, mai ales că nici nu le-a indicat.
Raportat la recuperarea prejudiciului cauzat prin suspendarea piesei de teatru "Dansând în noapte"; a arătat că reclamanta nu a prezentat cuantumul pagubei ci a menționat, pur și simplu, că nu există, deși în cuprinsul art 36 din ROF sunt descrise atribuțiile sale.
Legat de emiterea dispoziției nr.158/2.11.2016 a precizat că instituția teatrului nu intră sub incidența normelor speciale referitoare la confidențialitatea datelor financiar contabile, mai ales că aceasta nu a putut colabora eficient și normal cu noul director, a cărui autoritate a contestat-o în toate modurile posibile, inclusiv la primărie.
Așa fiind, neîndeplinirea repetată a sarcinilor de serviciu, atitudinea acesteia în fața comisiei de disciplină și la serviciu, cât și protestul organizat de reclamantă, care a determinat blocarea activității teatrului, reprezintă abateri deosebit de grave.
Daunele morale sfidează decența față de modul de activitate al reclamantei.
S-a apreciat că decizia de concediere a precizat faptele, temeiul juridic, consecințele faptelor, conform art 248 alin 1 , art 247-252 CM.
Cu privire la termenul de contestare a deciziei de concediere disciplinară, s-au invocat disp. art 252 alin 5 și ale art 268 alin 1 lit b CM .
La dosar a depus înscrisuri.
Reclamanta, în termen legal, a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 22.05.2017, instanța a pus în discuția părților excepția nulității deciziei de concediere cu nr 181/25.11.2016, fila 17 dosar, invocată de reclamantă, și, în conformitate cu disp art 248 CPCVI rap la art 60 alin 1 lit h CM, a rămas în pronunțare pe aceasta excepție.
Potrivit disp art art. 60 alin 1 lit h CM ."; Interzicerea concedierii cu caracter temporar: Concedierea salariaților nu poate fi dispusă: h) pe durată efectuării concediului de odihnă.";
CM reglementează în art. 60 anumite cazuri speciale, expres enumerate aici, în care concedierea salariatului nu poate fi dispusă, din cauza situației speciale în care se află acesta, în scopul protecției salariatului respectiv. Orice decizie de concediere emisă cu încălcarea acestor prevederi este lovită de nulitate absolută.
Aceste interdicții având caracter temporar, angajatorul trebuie să se abțină de la concedierea salariatului până la încetarea situației care a impus protecția acestuia.
În speță, decizia contestată, cu nr.181/25.11.2016, a fost emisă exact în data la care reclamanta avea aprobată cererea de concediu de odihnă, respectiv 25.11.2016, astfel cum a rezultat din cererea înregistrată sub nr 3594/23.11.2016, fila 185 dosar.
Cum, potrivit disp art 60 alin 1 lit h CM, pe durata concediului de odihnă sancțiunea disciplinară a concedierii, (cea mai gravă dintre cele enumerate de art 2487 CM) nu putea fi dispusă, aceasta decizie este lovită de nulitate absolută, nemaifiind astfel necesară analizarea și a celorlalte motive de nulitate invocate de reclamantă.
În consecință, în conformitate cu disp art.80 alin 1 și 2 CM, instanța va dispune obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, iar față de solicitarea salariatului, va dispune și repunerea reclamantei în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Raportat la actualizarea acestor drepturi funcție de rata inflației, instanța apreciază și acest petit întemeiat, întrucât se urmărește acoperirea prejudiciului efectiv suferit, urmare a fluctuațiilor monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și pana la data plății efective.
În ce privește daunele morale, instanța reține incidenta disp. art. 253 CM "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. ";
Simpla desființare a deciziei de concediere nu poate fi de natura să aducă o satisfacție suficienta reclamantei, având în vedere că reclamanta a fost supusă unui lung șir de acțiuni, care au dus la concedierea să, și care, fără îndoială, constituie un act cauzator de prejudiciu, prin faptul că sentimental de demnitate cât și prestigiul profesional i-a fost lezate, aceasta eșuând în încercarea de a găsi un alt loc de muncă, respectiv de a participa la un concurs organizat în cadrul Curții de Apel Brașov, ceea ce a privat-o de procurarea mijloacelor necesare traiului de zi cu zi.
Așa fiind, instanța apreciază că există prejudiciul moral, în special din cauza frustrării provocate de imposibilitatea ocupării unui loc de muncă, însă evaluează aceste despăgubiri, la suma de 15.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de nulitate a deciziei nr 181/25.11.2016 emisă de pârâtul T.S.A. Brașov, invocată de către reclamanta H.M..
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta H.M. împotriva pârâtului T.S.A. Brașov, și-n consecință,
Anulează decizia nr 181/25.11.2016 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta la reintegrarea reclamantei pe funcția avută anterior concedierii, aceea de contabil șef.
Obligă pârâtul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data desfacerii CIM și până la data reintegrării efective, actualizate funcție de rata inflației.
Obligă pârâtul la plata contribuțiilor de asigurări sociale și a impozitelor aferente salariului cuvenit reclamantei.
Obligă pârâtul la plata sumei de 15000 lei cu titlu de daune morale.
Respinge restul pretențiilor.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Brașov.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.05.2017.
Președinte, Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
A.G. I. M.M. Ș.-O.C.
Grefier,
C.O.
Red. A.G./30.06.2017
Tehnored. C.O./04.07.2017-4ex
| ← Convenţie verbală între reclamant şi pârât vizând... | Acţiune în despăgubiri. drepturi salariale încasate... → |
|---|
