Decizie de concediere emisă de angajator împotriva căruia s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Neacordarea termenului de preaviz angajatului disponibilizat. Consecinţe.
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 434 din data de 26.02.2015
Cuprins:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă sub nr. 5531/118/2014, reclamanta ... a formulat în contradictoriu cu pârâta .... prin lichidator judiciar .... contestație împotriva deciziei nr. 1530/17.06.2014 de încetare a contractului individual de muncă nr. 205767/19.12.1997, prin care a solicitat:
- anularea deciziei pârâtei nr. 1530/17.06.2014;
- reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior;
- plata drepturilor salariale la zi, începând cu data desfacerii contractului;
- salariul aferent lunii mai 2014 și salariul aferent lunii iunie 2014, în cuantum de 1.487 lei;
- salariul corespunzător preavizului de 20 de zile de care ar fi trebuit să beneficieze în perioada 17.06.2014-06.07.2014, în sumă de 1.300 lei;
- plata compensației bănești restantă pentru concediul de odihnă neefectuat pentru anul 2014 (10 zile lucrătoare), conform notei de lichidare din data de 24.06.2014, în sumă de 650 lei;
- plata aferentă salariilor compensatorii pentru anul 2014 - minim trei salarii medii pe economiei;
- cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a învederat că a fost angajata societății .... din data de 19.12.1997, în funcția de operator calculator, conform contractului individual de muncă nr. 205767/19.12.1997 și până la data de 17.06.2014, când s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă, fiind emisă decizia nr. 1530/17.06.2014 conform art. 65 din Codul muncii.
Reclamanta a mai învederat că societatea angajatoare a intrat în faliment, conform sentinței civile nr. 2072/16.06.2014 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 62/118/2002.
Reclamanta a arătat că nu a beneficiat de preaviz anterior emiterii deciziei nr. 1530/17.06.2014, conform art. 75 coroborat cu art. 78 din Codul muncii.
Reclamanta susține că decizia contestată este nelegală, întrucât este o persoană cu dizabilități și cu mare greutate își va găsi un loc de muncă. Pe de altă parte, decizia a fost emisă înainte de a se pronunța o hotărâre definitivă de închidere a procedurii falimentului.
Măsura concedierii trebuia să afecteze numai în ultimă instanță salariații care mai au cel mult trei ani până la pensie, conform art. 139 al. 2 lit. c din contractul individual de muncă.
Decizia contestată este lovită de nulitate, deoarece nu cuprinde lista posturilor vacante, indiferent de felul concedierii, individuale sau colective.
În drept, s-au invocat prevederile Codului muncii și ale contractului colectiv de muncă.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
Au fost anexate acțiunii, în copie, decizia contestată, carte de identitate, notă de lichidare, adeverință de salariat, interogatoriu.
În apărare, pârâta .... prin lichidator judiciar .... a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
În fapt, pârâta a învederat că suma totală cuvenită reclamantei conform contractului individual de muncă este de 7.528 lei, sumă cu care a fost înscrisă din oficiu în tabelul de creanțe de către lichidatorul judiciar.
În drept, s-au invocat art. 205 și urm. C. pr. civilă.
Au fost anexate întâmpinării sentința civilă nr. 2072/16.06.2014 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, adresă emisă de … sub nr. 4247/27.02.2014, contract colectiv de muncă pe anii 2014-2015 înregistrat la societate sub nr. 239/28.01.2014, notă de lichidare, notă explicativă, stat de plată.
Pentru termenul de judecată din data de 10.11.2014 reclamanta a depus o cerere de renunțare la capetele de cerere cu caracter patrimonial, conform art. 406 al. 1 C. pr. civilă, insistând în soluționarea capetelor de cerere vizând anularea deciziei de concediere și reintegrarea în funcția deținută anterior.
Pârâta a anexat organigramele pentru perioadele anterioară și ulterioară emiterii deciziei contestate, respectiv statele de funcțiuni corespunzătoare.
La termenul de judecată din data de 16.02.2015 apărătorul reclamantului a învederat că renunță la administrarea probei cu interogatoriu.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin Decizia emisă de pârâta .... prin lichidator judiciar .... sub nr. 1530/17.06.2014, începând cu data de 17.06.2014 a încetat contractul individual de muncă al reclamantei ..., conform art. 65 din Codul muncii, ca urmare a încetării desfășurării activității și a intrării în procedura de faliment a societății ....
Potrivit art. 65 alin. 1 C. muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
La dosar au fost anexate înscrisuri care probează declanșarea procedurii insolvenței reglementate de Legea nr. 85/2006, împotriva debitorului ....
Potrivit art. 86 alin. 5 și 6 din Legea nr. 85/2006, un contract de muncă va putea fi denunțat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz. Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare, în procedura simplificată, precum și în cazul intrării în faliment în procedura generală, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență, de către lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.
În privința motivării deciziei de concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului sunt aplicabile exclusiv prevederile art. 76 lit. a) și b) C. muncii, conform cărora decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea; b) durata preavizului.
Reclamanta a învederat că a fost vătămată prin neacordarea termenului de preaviz, întrucât este o persoană cu dizabilități și îi va fi aproape imposibil să-și găsească un alt loc de muncă.
Într-adevăr, din cuprinsul deciziei reiese că decizia contestată a fost emisă la data de 17.06.2014 și și-a produs efectele în aceeași zi, fără acordarea unui termen de preaviz până la expirarea căruia reclamanta să-și poată căuta un alt angajator.
Dacă împotriva societății comerciale debitoare s-a deschis procedura insolvenței în baza Legii 85/2006, aceasta înseamnă încetarea activității obișnuite și intrarea debitorului sub imperiul unei proceduri judiciare ce implică o reglementare a activității sale specială și diferită de aceea care îi era aplicabilă anterior.
Din acest moment, activitatea societății este limitată strict la scopul procedurii, adică al stingerii creanțelor și al maximizării averii debitorului sau conform unui plan în cadrul reorganizării și este coordonată de administratorul judiciar numit de instanță sau ulterior de creditori.
Astfel, administratorul judiciar/lichidatorul este îndreptățit să ia măsurile necesare pentru maximizarea averii societății debitoare, legea acordându-i prerogativa desfacerii contractelor individuale de muncă ale salariaților societății comerciale aflate în insolvență. Așadar, prin Legea 85/2006 s-a instituit o situație de sine stătătoare de denunțare a contractelor individuale de muncă din partea administratorului judiciar sau a lichidatorului, diferit de cazurile de concediere prevăzute de Codul muncii.
Cu alte cuvinte, măsurile de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate sunt în competența administratorului judiciar sau a lichidatorului, care este liber să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune pentru rentabilizarea activității, interesul legitim pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activității societății în insolvență.
Este însă obligatoriu ca prin decizia de concediere să se prevadă durata termenului de preaviz, ca o garanție împotriva abuzurilor și a nelegalităților la care poate recurge angajatorul în caz de concediere, fiind reglementat de legiuitor pentru protecția salariatului de bună-credință.
În Monitorul Oficial, Partea I, nr. 138 din 24 februarie 2015 a fost publicată Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8 din 8 decembrie 2014, prin care s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța, stabilindu-se că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 78 din Codul muncii cu referire la art. 75 alin. (1) din același cod, neacordarea preavizului cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat, respectiv cu durata cuprinsă în contractele colective sau individuale de muncă, dacă aceasta este mai favorabilă angajatului, atrage nulitatea absolută a măsurii de concediere și a deciziei de concediere.
Decizia este obligatorie, potrivit art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă, iar instanța constată că angajatorul nu acordat termenul de preaviz la care reclamanta era îndreptățită, motiv pentru care instanța va admite acțiunea, va anula decizia emisă de pârâtă sub nr. 1530/17.06.2014 și va dispune reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii deciziei contestate, conform art. 80 al. 2 din Codul muncii.
Conform art. 406 al. 1 C. pr. civilă, instanța va lua act că reclamanta renunță la judecata capetelor de cerere cu obiect patrimonial.
Instanța va lua act și că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act că reclamanta renunță la judecata capetelor de cerere cu obiect patrimonial.
Admite acțiunea formulată de reclamanta ... domiciliată în …, in contradictoriu cu pârâta prin lichidator .... cu sediul in...
Anulează decizia emisă de pârâtă sub nr. 1530/17.06.2014.
Dispune reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii deciziei contestate.
Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Constanța.
Pronunțată in ședință publică, azi 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
… …
GREFIER,
…
| ← Contestaţie decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă | Drepturi băneşti. Contract de ambarcare.. Jurisprudență... → |
|---|
